ÎMPĂRATUL CIOC-DE-STURZ (4)

basm de FRAȚII GRIMM.

Urmare la Împăratul Cioc-de-Sturz (3)

Dar iată că într-o zi s-a întâmplat să se prăznuiască nunta feciorului celui mai mare al împăratului. Se duse şi ea, săraca, să privească, pitindu-se după o uşa din sala tronului… Când se aprinseră luminile şi începură să vină oaspeţii, unul mai mândru decât altul şi domniţa văzu strălucirea aceea care-i lua ochii, se gândi, cu inima întristată, la soarta ei şi-şi blestemă trufia care o adusese în starea asta de sărăcie, făcând-o să îndure atâtea umilințe.

PRIVIGHETOREA CEA CÂNTĂTOARE ȘI JUCĂUȘĂ (4)

BASM DE FRAȚII GRIMM.

Urmare la Privighetoarea cea cântătoare și jucăușă (3)

Dar când apucă să-l întrebe și pe cel de mia­zăzi, numai ce-i zise acesta:
-  Ba, cum să nu, l-am vazut zburând peste Marea Roșie! Dar acum s-a prefacut iar în leu, c-au trecut cei șapte ani, și e încleștat în luptă c-un balaur... Și balaurul ăsta e o fată de împărat, pe care-a blestemat-o o iazmă rea să se preschimbe într-o asemenea spurcată dihanie!

PRIVIGHETOREA CEA CÂNTĂTOARE ȘI JUCĂUȘĂ (3)

BASM DE FRAȚII GRIMM.

Urmare la Privighetoarea cea cântătoare și jucăușă (2)

Dar fata nu vru să ia în seamă ce-i spusese.
-  Hai, vino cu mine, fără teamă, se rugă ea de el, și am să te păzesc, că nici o rază de lumină n-o să poată să te atingă!...

CROITORAȘUL CEL VITEAZ (7)

BASM DE FRAȚII GRIMM.

Continuare la Croitorașul cel viteaz (6)

Croitorașul îi chemă pe vânători ca să-i aiba drept martori că prinsese fiara, iar după aceea se înfățișă împaratului, care, de voie, de nevoie, trebui să-și țina cuvântul și să-i dea fata și jumătate din împărăție. Nunta se sărbători cu multă strălucire, dar cu puțină bucurie. Și așa se făcu că croitorașul ajunse împărat.

APA VIEȚII (6)

BASM DE FRAȚII GRIMM

Urmare la Apa vieții (5)

Cum timpul de un an aproape că se scursese, cel mai mare dintre feciori socoti că ar fi cazul s-o pornească degrabă spre palatul domniței și, dându-se drept acela care-o smulsese de sub povara blestemului, s-o ia de nevastă și să mai dobândească, pe deasupra, și tronul împărătesc.

PIELE DE MĂGAR (6)

BASM DE CHARLES PERRAULT

Urmare la Piele de Măgar (5)

S-au grăbit cu toții să o aducă pe Piele de Măgar cât mai repede în fața regelui, dar ea a cerut ca înainte de a apărea în fața stăpânului său, să i se permită să își schimbe hainele.

RIQUET CEL MOȚAT (2)

BASM DE CHARLES PERRAULT

Urmare la Riquet cel Moțat (1)

Când prințesa se întoarse la palat, toți se bucurară să vadă nemaipomenita schimbare. Toți, mai puțin sora cea mică, deoarece văzu că acum, când nu mai era singura inteligentă, ea părea și mai urâtă și mai respingătoare.

LUPUL CEL NĂZDRĂVAN ȘI FĂT FRUMOS (4)

de PETRE ISPIRESCU

Urmare la Lupul cel năzdrăvan și Făt-Frumos (3)

Zâna Crăiasă, după ce se deșteptă din leșin și se văzu în brațele lui Făt-Frumos, prinse a-i zice:

– Dacă tu ești lupul care m-a furat, a ta să fiu.

Făt-Frumos îi răspunse:

– A mea să fii, nedespărțită până la moarte.

LEBEDELE (6)

de Hans Christian Andersen

Urmare la Lebedele (5)

Au luat-o pe Eliza din odăile cele frumoase şi au dus-o într-o hrubă neagră şi umedă în care vântul intra şuierând printre gratii; în loc de catifea şi mătase i-au dat mănunchiul de urzici ca să-şi pună capul pe ele. Cămăşile aspre şi usturătoare pe care le ţesuse i le-au dat ca să se înveselească, dar nimic n-ar fi putut să-i fie mai drag decât ele şi ea a început iar să lucreze ca să le isprăvească.

FATA DIN SOC (2)

de Hans Christian Andersen

Urmare la Fata din soc (1)

– Da, dar mai întâi am fost amândoi la școală, spuse bătrâna. Și ne suiam ținându-ne de mână în turn și ne uitam la corăbiile cele mari.

– Da, și după aceea am plecat și eu și am umblat câțiva ani prin lume.

CUFĂRUL ZBURĂTOR (3)

de Hans Christian Andersen

Urmare la Cufărul zburător (2)

- Frumoasă poveste, a spus sultana. Parcă aș fi fost și eu în bucătărie cu chibriturile. Da, acuma poți s-o iei pe fiica noastră de soție.

- Da, da! a spus sultanul, luni te-nsori cu fiica noastră. Îl tutuiau acum, fiindcă curând avea să facă parte din familie.

ROMEO ȘI JULIETA (14)

de WILLIAM SHAKESPEARE

Urmare la Romeo și Julieta (13)

ACTUL IV

SCENA II 

O încăpere în palatul Capoletto.

(Intră signor Capoletto, signora Capoletto, Doica și doi slujitori)

CAPOLETTO: 

(Îi dă primului slujitor o hârtie.) 

Tu sa-i poftesti pe toti oaspetii al caror nume sta scris pe aceasta hârtie.

(Slujitorul ia hârtia și iese)

 (Celui de-al doilea slujitor): 

Tu, baiete, du-te-în târg si tocmeste-mi douazeci de mesteri bucatari.

ROMEO ȘI JULIETA (12)

de WILLIAM SHAKESPEARE

Urmare la Romeo și Julieta (11)

ACTUL III

SCENA a IV-a

O sală în palatul Capoletto. 

(Intră Capoletto, signora Capoletto și contele Paris.)

CAPOLETTO: 

Au fost împrejurari atât de triste, 

Ca n-am gasit niciun ragaz, signore, 

Sa-i spunem fetei ce se cuvenea. 

Nespus de mult la varul ei tinea, 

La Tybalt, cum tineam si eu, fireste. 

POVESTEA PORCULUI (2)

de Ion Creangă

Urmare la Povestea Porcului (1) 

Povestea porcului (2)

Și cum s-a întors împărăteasa cea tânără seara acasă, a și poruncit să-i facă un foc bun în sobă. Și când dormea bărbatu-său mai bine, ea a luat pielea cea de porc, de unde o punea el, și a dat-o pe foc ! Atunci perii de pe dânsa au început a pârâi și pielea a sfârâi, prefăcându-se în cioric ars și apoi în scrum; și a făcut în casă o duhoare așa de grozavă, încât bărbatul pe loc s-a trezit înspăimântat, a sărit drept în picioare și s-a uitat cu jale în sobă. Și când a văzut această mare nenorocire, a lăcrimat, zicând:

- Alei ! femeie nepricepută ! Ce-ai făcut ? De te-a învățat cineva, rău ți-a priit, iară de-ai făcut-o din capul tău, rău cap ai avut !

SAREA ÎN BUCATE (3)

de PETRE ISPIRESCU
- urmare la Sarea în bucate (2) -

Sarea în bucate (3)

Se mira și împăratul de atâta alipire a împărătesei către această fată. Acest împărat avea un fecior singur la părinți. Tată-său și mumă-sa se uitau la dânsul ca la soare. Îl pierdeau de drag ce le era.

Și mergând împăratul la un război, luă și pe fiul său cu dânsul, ca să se deprinză cu ale războaielor. Acolo, nu știu cum se făcu, nu știu cum se drese, că numai ce îl aduseră acasă rănit.