APA VIEȚII (6)

BASM DE FRAȚII GRIMM

Urmare la Apa vieții (5)

Cum timpul de un an aproape că se scursese, cel mai mare dintre feciori socoti că ar fi cazul s-o pornească degrabă spre palatul domniței și, dându-se drept acela care-o smulsese de sub povara blestemului, s-o ia de nevastă și să mai dobândească, pe deasupra, și tronul împărătesc.

APA VIEȚII (5)

BASM DE FRAȚII GRIMM

Urmare la Apa vieții (4)

- Dragul meu vânător, da’ ce-i cu tine?... Ce griji te apasă de te-ai înnegurat așa? îl întrebă flăcăul cu prie­tenie.

Vânătorul dădu să răspundă, dar se opri încurcat. Până la urmă, însă, nu-și putu ține ascunse gândurile care-l mistuiau:
-  Nu mi-e îngăduit să-ți spun, și totuși trebuie...

APA VIEȚII (4)

BASM DE FRAȚII GRIMM

Urmare la Apa vieții (3)

După aceea, tustrei frații se urcară pe o corabie și por­niră pe mare spre casă. În tot timpul călătoriei, cei doi frați mai mari nu-și găsiră liniștea, și, când îi căutai, sporovaiau între ei, plini de pizmă:

- Țângăul ăsta cu caș la gură a avut un noroc chior de-a găsit apa vieții, și de-acum e sigur că taica o să-i dea lui pe mână împărăția, care de drept ni s-ar fi cuvenit nouă! Și uite-așa, o să ne lase muritori de foame...

APA VIEȚII (3)

BASM DE FRAȚII GRIMM

Urmare la Apa vieții (2)

Voinicul dormi, nu glumă, și când se trezi, ce-i auziră urechile: ceasul bătea două­sprezece fără un sfert! Sări în sus de tare ce se sperie, și, alergând într-un suflet la fântână, scoase apa cu un urcior care se afla pe o lespede și-o rupse la fugă. Tocmai când era gata să iasă afară, ceasul bătu douăsprezece și poarta de fier se-nchise cu atâta putere, că-i prinse din urmă călcâiul și-i smulse o bucată din el.

APA VIEȚII (2)

BASM DE FRAȚII GRIMM

Urmare la Apa vieții (1)

Cel de-al doilea fecior al împăratului porni pe același drum ca și fratele său. În cale se întâmplă să-i răsară același pitic care îl strigă încă de departe, întrebându-l încotro se grăbește atât de tare.
Feciorul de împărat îi răspunse la fel de trufaș ca și frate-său:
-  Auzi ce îndrăznește stârpitura asta să-ntrebe!... Nu cumva trebuie să-ți dau ție socoteală încotro mă duc?!...

APA VIEȚII (1)

BASM DE FRAȚII GRIMM.

A fost odată un împărat și împăratul ăsta zăcea de multă vreme pe patul de suferință. Și cum era la capătul puterilor, nimeni nu mai trăgea nădejdea c-o să poată birui boala care-l mistuia. Cei trei feciori ai săi erau tare mâhniți că nu se arată vreun semn de ușurare a bolii, și-ntr-una din zile, coborând ei în grădina pala­tului, începură a plânge cu lacrimi amare.