de WILLIAM SHAKESPEARE
Urmare la Romeo și Julieta (13)
ACTUL IV
Urmare la Romeo și Julieta (13)
ACTUL IV
SCENA II
O încăpere în palatul Capoletto.
(Intră signor Capoletto, signora Capoletto, Doica și doi slujitori)
CAPOLETTO:
(Îi dă primului slujitor o hârtie.)
Tu sa-i poftesti pe toti oaspetii al caror nume sta scris pe aceasta hârtie.
(Slujitorul ia hârtia și iese)
(Celui de-al doilea slujitor):
AL DOILEA SLUJITOR:
Niciunul din ei nu se va lasa pe tânjeala, stapâne.
Îi voi pune la încercare, sa gateasca, si am sa vad daca-si vor linge pe urma degetele.
CAPOLETTO:
Cum îti vei da seama în chipul acesta de destoinicia lor?
AL DOILEA SLUJITOR:
Pai, stapâne, bucatarul care nu se pricepe sa-si linga degetele ar fi
un bucatar de rând.
N-am nevoie de bucatari de rând.
CAPOLETTO:
Foarte bine. Du-te.
(Iese al doilea slujitor)
E timpul scurt, si-o sa lipseasca multe.
(Către doică)
Julieta-i la duhovnic, s-o asculte?
DOICA:
Da.
CAPOLETTO:
Fra Lorenzo stie câteodata
Pe calea dreapta pe-o-încapatânata
S-o îndrumeze…
(Intră Julieta)
DOICA:
Vai! Ce fericita si vesela se-întoarce, spovedita!
CAPOLETTO:
Copila îndaratnica, pe unde mi-ai ratacit?
JULIETA:
Cu drag îti voi raspunde.
Am fost acolo, preaiubite tata
Unde-ascultarea este învatata
Acolo mi s-a propovaduit
(Îngenunchează):
Cât de amarnic am
pacatuit
Împotrivindu-ma poruncii tale
Iubite tata. Vin cu mare jale
Sa-ti cad, pe veci supusa, la picioare,
Ca sa ma ierti. Voi fi ascultatoare.
CAPOLETTO:
(Vesel, către Doică) Sa-i spuneti cât
de mare-i bucuria
Lui Paris. Facem mâine cununia.
JULIETA:
L-am întâlnit pe conte în chilia
Duhovnicului. Mi-a vestit solia.
I-am aratat ca-o crestere aleasa
Ar putea face cu iubirea casa.
CAPOLETTO:
Ridica-te! Îmi pare-atât de bine!
Te porti acum precum ti se cuvine.
(Doicii) Pe conte mi-l chemati la
mine-îndata!
(Doica fac semn unui slujitor, care iese)
Acest duhovnic, minte luminata,
S-ar cuveni, pe viul Dumnezeu,
Blagoslovit de tot orasul meu
JULIETA: Sa vii cu mine, doica, în iatac,
Căci fara tine nu stiu ce ma fac
Sa pregatim gatelile cu care
Voi merge la altar în ziua mare.
MADONNA CAPOLETTO:
Nu-i înca joi. Sunt doua zile doar.
CAPOLETTO:
Ba du-te: mâine mergem la altar.
(Julieta iese, însoțită de doică)
MADONNA CAPOLETTO:
Merinde stii ca nu avem destule
Se lasa noaptea…
CAPOLETTO:
Vindem ceva scule.
Sa iasa struna totul.
Stralucita
Pe Julieta o voiesc gatita.
La noapte nu mai dorm.
Când vad lumina
Voi face, mâine, eu, pe gospodina.
Cum? Niciun slujitor la îndemâna?
Ma duc la conte. O miloasa zâna
Sa facem nunta mâine hotaraste.
Julieta mea frumoasa ma iubeste.
Sunt sprinten, si vars lacrimi fierbinti,
De când copila si-a venit în minti!
(Ies)
SCENA a III-a
(Iatacul Julietei, care intră împreună cu doica)
JULIETA:(Alegând o rochie)
Da, rochia-aceasta este mai frumoasa
Fii buna, draga doica, si ma lasa
În noaptea-asta singura. stii bine
Ca cerul poate cere de la mine
Umila pocainta. Ce-am facut
E un pacat cumplit… de necrezut.
E viata mea nespus de zbuciumata
Osânda-mi se cuvine, nu rasplata.
Pacatul meu e-atât de-îngrozitor,
De n-o sa-mi vina ceru-într-ajutor,
Ca sta-voi în genunchi o noapte-întreaga…
(Intră madonna Capoletto)
MADONNA CAPOLETTO:
Esti obosita-acum, copila draga.
Nu ai nevoie de-ajutorul meu?
JULIETA:
Nu, mama, ci ma rog de Dumnezeu.
Am tot ce se cuvine ca mireasa.
Vreau sa ma rog. si, daca vrei, ma lasa
În noaptea-aceasta singura. Cu tine
O ia pe doica. Faceti totul bine.
Caci totul s-a facut cu-atâta graba…
MADONNA CAPOLETTO:
Hai, doica, mai avem destula treaba
si s-o lasam pe Julieta,
care
Voieste sa se duca la culcare.
Cu drept cuvânt. Fetito, noapte buna!
(Madonna Capoletto iese împreună cu Doica.)
JULIETA:(Singură)
Adio, mama! Soarta rea, sau buna,
Mai stie daca ne vom revedea.
Simt reci fiori în toata fiinta mea.
Încet, încet, simt trupul cum îngheata,
Voi fi ca moarta mâine dimineata…
Sa le mai strig!
Sa-mi caut mângâierea?
Mi-ar trebui!
(Strigă) O! Doica! Nu! Durerea!
Ma-îndeamna-acuma singura sa-mi joc
Un rol… un nenoroc sau un noroc.
Tu, tainic sip. Ciudat amestec, care,
De mâine n-o avea nicio urmare,
M-or duce mâine-atunci la cununie!
Nu! Nu! Aceasta n-ar putea sa fie.
(Așezând pumnalul lângă ea.)
Tu stai aici! Dar daca-i vreo otrava?
Calugarul, în spaima lui grozava
Ca ce-a facut va fi descoperit,
Cu viclenia lui m-a otravit!
Ma tem ca este-asa… ca-i un nemernic…
Dar spun cu totii ca-i un om cucernic!
Dar daca eu, culcata-într-un sicriu
În cripta noastra, ma trezesc târziu,
Sau poate prea devreme.. mai-înainte
Sa vina, cautând printre morminte,
Romeo sa ma mântuie? Trezita
În cripta mea voi fi înabusita
Sub bolta, unde groaznicul miros
Nu-i risipit de vântul sanatos.
si gândul mortii-în mintea-mi înviata
Ma va trezi în noaptea înghetata,
Într-un cavou în care-s îngropati
Din neamul meu, atât de multi barbati,
si Tybalt, de cinci zile îngropat!
În giulgiu-i alb si-atât de-însângerat!
Va fi atuncea clipa de apoi!
La miezul noptii, duhuri si strigoi
Atunci, se spune, ratacesc sub luna,
si-i prind pe morti în hora lor nebuna!
Asa se-întâmpla si cu-o matraguna
Când, dezgropata, sa te chinuiasca,
Ea cauta sa te înnebuneasca.
O! Daca plina-atunci de suferinti,
Îmi voi iesi, naprasnica, din minti,
Voi smulge-un os al unui vechi strabun
si-l voi zdrobi de creieru-mi nebun!
Pe Tybalt parca-l vad, al carui duh
L-alearga pe Romeo prin vazduh.
Stai, Tybalt! Vin, Romeo! Te-oi vedea!
Beau șipu-acesta-în sanatatea ta.
(Soarbe conținutul șipului și se-aruncă pe pat, având grijă să tragă perdelele pologului în jurul patului.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !