19.07.2018

VLAICU-VODĂ (7)

de ALEXANDRU DAVILA

ACTUL II

Scena III

ACEIAŞI, KALIANY în armură.
KALIANY
(din fund)
Doamnă, ceata mea e gata.
CLARA
(ieşindu-i înainte şi aducându-l în scenă)
Nu mai e de trebuinţă.
Vodă vrea sa pedepsească însuşi.
KALIANY
(privind cu dispreţ la vodă)
Nu e cu putinţă.
VODĂ
(stapânindu-se şi apropiindu-se de el, măgulitor)
Oh! ce strălucite zale! ce coif mândru! ce pieptar
Minunat! bătut cu aur! Dar ce brâu! Ah!... brâu-i rar!
O mătase...

12.07.2018

VLAICU-VODĂ (6)

de ALEXANDRU DAVILA

ACTUL II

SCENA II

VODĂ, DOAMNA CLARA, GRUE
VODĂ
Doamna noastră, ce nevoie?...
CLARA
(întrerupându-l)
Da; nevoie! zis-ai bine!
Am ajuns să am nevoie d-apărare, ca oricine!
Eu, ce-am împărţit cu vodă Alexandru, tatăl tău,
Cârmuirea, pentru care făurit e duhul meu;
Eu, ce port şi pentru tine mândra stemă basarabă
- Grea povară, pentru care biata-ţi frunte e prea slabă
Eu, ce sunt spre mântuirea ta ş-a-ntregului norod.
Eu, de viţă palatină, eu, soţie de voivod,
Eu, eu, pavăza domniei, sufletul ce duce ţara,
Eu, puterea, eu, stăpâna, în sfârşit, eu, doamna Clara,
Am ajuns de râsul lumii, ş-al boierilor, ş-al tău,
Înfruntată, dosădită, o batjocură, eu! eu!

05.07.2018

VLAICU-VODĂ (5)

de ALEXANDRU DAVILA

ACTUL II

O poiată în curte. În fund, la stânga, uşă mare, dând în afară, pe o prispă largă cu parapet de piatră sculptată străveziu. La dreapta, tot în fund, un larg pridvor boltit şi susţinut de coloane sculptate, prin care se văd clopotniţele bisericii domneşti şi târgul. La stânga şi la dreapta, uşi, dând în apartamentele domnului şi ale doamnei, în scenă, două jeţuri mari şi bogate, aşezate la dreapta şi la stânga. Pe pereţi, panoplii de arme; pe lespezi covoare.

SCENA I

VODĂ, BANUL MIKED, GRUE
(Vodă şade pe jeţul din stânga. Banul Miked, în picioare, în mijlocul scenei. Lângă uşa din stânga, Grue.)
VODĂ
Da, da! te-nţeleg, Mikede. Vis măreţ e să domnească
Basarabii peste-ntregul neam de limbă românească!
Vis măreţ!... Ah! vis!... Dar Laţcu? Eh?... Dar craiul Ludovic?