23.10.2017

ROMEO ȘI JULIETA (7)

de WILLIAM SHAKESPEARE

Urmare la Romeo și Julieta (6)
ACTUL II

SCENA A IV-A


O STRADĂ - BENVOLIO ȘI MERCUTIO

MERCUTIO

                                                          Dar unde naiba poate fi Romeo?
                                                          N-a fost azi noapte-acasă?
BENVOLIO
Pajul lui
                                                          Mi-a spus că n-a dormit azi noapte-acasă.
MERCUTIO
Ah, Rozalina-aceea năzuroasă
                                                          L-a scos din minți; ea-i va răpune capul.
BENVOLIO
                                                          Am mai aflat că Tybalt la trimis
                                                          Acasă o scrisoare lui Romeo
MERCUTIO
                                                          O provocare fără doar și poate!
BENVOLIO
                                                          Cred că Romeo are să-i răspundă.
MERCUTIO
                                                          La o scrisoare poate să-i răspundă
                                                          Oricine, dacă a-nvățat să scrie.
BENVOLIO
         Voiam să spun că ea va ști s-arate aceluia care-i scrie că are curaj când îl provoacă.
MERCUTIO
         Ah, bietul Romeo! e ca și mort: străpuns de ochiul negru al unei fetișcane bălăioare, îi ăuie-n urechi un cântecel de inimă-albastră, și discul inimii lui e despicat în două de săgeata orbului arcaș. Ăsta e om să țină piept lui Tybalt?
BENVOLIO
                                                          Ei, și cine-i Tybalt?
MERCUTIO
         O, nu-i un făt frumos, fără îndoială. Dar e un tartor al formelor! El se bate, cum ai cânta tu de pe note o romanță, cu tact și cu măsură. Își calculează frazele: una, două și-a treia-n pieptul tău! E capabil să decapiteze și-un bumb de mătase! Un spadasin! Un Spadasin! Un duelgiu di primo cartello! Ah, divinul lor «passado» și «Punto reverso» și «hay»-urile lor.
BENVOLIO
                                                          Ce-i asta?
MERCUTIO
         Ducă-se la pustia cu ifosele lor caraghioase! I-auzi numai «o foarte fină lamă! Un om foarte bine! O putană foarte bine!» Nu e un blestem, o strămoși! Ca să se pripășească pe la noi acest soi de gângănii străine, acești traficanți de modă, acești «pardonnez-moi» care nu catadicesc să mai șadă pe-o laviță veche! Oh «bons-bons»-urile lor!
(Intră Romeo)
BENVOLIO
                                                          Uite-l pe Romeo!
MERCUTIO
         Fără icre, ca o scrumbie uscată. O carne, carne omenească cum te-ai batogit! Acuma a căzut în doaga lui Petrarca. Laura pe lângă iubita lui era doar o biată jupâneasă - cu toate că avea un adorator care cel puțin se pricepea s-o cânte -; Didona, o zdreanță; Cleopatra, o țigancă; Hero și Helena, niște vrăjitoare și cutre; Thisbe, avea ea ochi albaștri frumoși, nu-i vorbă, dar n-are a face... Signor Romeo, bonjur! Vezi că te salut franțuzește, după cum ți-s nădragii! Ne-ai rămas dator azi noapte!
ROMEO
                                                          Bună-dimineața, prieteni! De ce v-am rămas dator?
MERCUTIO
                                                          Pentru că ai fugit hoțește. Nu pricepi?
ROMEO
         Iartă-mă, bunule Mercutio. Aveam ceva important, și în asemenea caz ți se iartă dacă treci peste unele îndatoriri.
MERCUTIO
         Ei, nu-i mai bine așa, decât să scâncești de dragoste? Acum mai vii de-acasă. Acum ești Romeo! Acum ești ceea ce ești, prin artă și natură! Căci amorul ăsta care aiurează este din fire un mare nebun, care aleargă cu limba scoasă de colo până colo, până ce cade cu jucăria lui în groapă.
BENVOLIO
                                                          Oprește! Oprește!
MERCUTIO
                                                          Vrei așadar, s-o iau de la coadă?
BENVOLIO
                                                          Altminteri ai fi lungit prea mult povestea.
MERCUTIO
         O, te înșeli, aș fi scurtat-o, căci ajunsesem cu povestea mea la fund și n-aveam de gând să merg mai departe.
ROMEO
                                                          Ia uitați-vă ce alai măreț!
(Intră doica cu Petre)
MERCUTIO
                                                          O pânză! O pânză de corabie!
BENVOLIO
                                                          Ba două: o fustă și-un surtuc.
DOICA
                                                          Petre!
PETRE
                                                          Poftim?
DOICA
                                                          Avantaiul meu, Petre!
MERCUTIO
         Dă-i-l, Petre dragă, să-și ascundă obrazul. Evantaiul ei e mult mai drăguț ca obrazul dumneaei.
DOICA
                                                          Bună dimineața, signorii mei!
MERCUTIO
                                                          Bună seara, bună seara, frumoasă matroană!
DOICA
                                                          De ce bună seara, mă rog dumneavoastră?
MERCUTIO
         Pentru că uite, craiul de arătător de la ceas e pironit drept în dricul amiezei.
DOICA
                                                         Rușine! Ce fel de om e ăsta?
ROMEO
         Un om pe care Dumnezeu l-a trimis pe lumea asta, ca el să se ducă pe cealaltă.
DOICA
         Sfântă să-ți fie vorba, signore! Duce-s-ar! Dar nu vă fie cu supărare, signori, care poate să-mi spună unde găsesc eu pe tânărul Romeo?
ROMEO
         Pot eu să-ți spun: numai că tânărul Romeo e mai bătrân acum când l-ai găsit, de cum era pe când îl căutai. Eu sunt acel tânăr care poartă numele acesta, pentru că n-am găsit unul mai rău.
DOICA
                                                          Bine zis!
MERCUTIO
                                                          Așa? Ce e mai rău e bine? N-am ce zice! E frumos, frumos!
DOICA
                                                          Dacă ești dumneata Romeo, signore, aș vrea să-ți spun ceva la o parte.
BENVOLIO
                                                          Să știi că-i de-o întâlnire pe deseară.
MERCUTIO
                                                          O țață! O țățică! Hoiho!
BENVOLIO
                                                          Dar ce-ai găsit?
MERCUTIO
         Nu un vânat, domnule; poate doar un iepure copt într-o plăcintă proastă de post, ceva învechit și putrezit înainte de a-l mânca.
(Cântă)

                                                          Vânatul dacă-i învechit,

                                                          Vânatul dacă-i frăgezit,
                                                          E-o bună bucățică-n post;
                                                          Dar dacă putrezit a fost
                                                          Mai înainte de-a mânca,
                                                          Atunci e o mâncare rea.
               Romeo, mergi acasă la masă? Venim și noi.
ROMEO
         Vin și eu numaidecât.
MERCUTIO
         Rămâi sănătoasă, frumoasă babă! (Cântă) Rămâi sănătoasă, o frumoasă, frumoaso, frumoaso!
(Benvolio și Mercutio pleacă)
DOICA
         Spune-mi, rogu-te, signore, cine-i obraznicul ăla negustor de glume proaste?
ROMEO
         Unul căruia îi place să se asculte pe sine, și care spune într-o minută mai multe decât poate face într-o lună.
DOICA
         Apoi dacă are ceva să spună în ce mă privește pe mine, am să-i arăt eu lui, de-ar fi măcar încă odată pe atâta de grozav pe cât este el și alți douăzeci de găgăuți ca el, și dacă eu nu pot, - au să poată alții! Auzi, ticălosul! Că doară eu nu-s d-alea cum mă crede el, eu nu-s de teapa lui! (Întorcându-se către Petre) Și tu ce păzești acolo, de lași orice nespălat să facă haz pe socoteala mea?
PETRE
         N-am văzut pe nimeni să facă haz de dumneata; că, zău, numaidecât trăgeam spada, să mă crezi! Sunt gata să mă bat cu oricare, unde-i o pricină dreaptă; și când e de partea mea dreptatea!
DOICA
         Uf, Dumnezeu să mă ierte, dar tremură carnea pe mine de supărată ce sunt! Auzi, nemernicul! Fii așa de bun, signore, și ia aminte la ce vreau să spun. Și cum îți spuneam: tânăra mea stăpână mi-a poruncit să te caut. Acum ce mi-a poruncit să-ți spun, păstrez pentru mine, dar mai întâi vreau să-ți spun una și bună, că dacă vrei s-o porți de nas, ca să spun așa, ar fi o purtare rea din partea dumitale, ca să spun așa. Ca să vezi dumneata, domnișoara e tinerică: și prin urmare, dacă umbli cu șoseli și cu momeli, asta nu șade frumos față de o domnișoară, ba e chiar urât de tot.
ROMEO
                                                          Doică, să spui stăpânei tale c-o conjur...
DOICA
         O, drăguțul de el! Firește, neapărat, am să i-o spun. Doamne, cum are să te bucure!
ROMEO
                                                          Dar ce vrei să-i spui, doică dragă? Tu nu m-asculți.
DOICA
         Am să-i spun că o conjuri; - o vorbă care, mi se pare, că nu poate ieși decât din gura unui prinț.
ROMEO

                                                          Să-i spui să afle-un mijloc ca să vie

                                                          Azi dup-amiază să se spovedească.
                                                          În chilioara fratelui Lorenzo
                                                          Va fi și spovedania și nunta...
                                                          Acesta pentru osteneala ta.
DOICA
Signore, nu! Nu iau nici o lețcaie!
ROMEO
                                                          Hai, ia, te rog eu, trebuie să iei!
DOICA
                                                          Azi după-amiază? Vine. Zău că vine!
ROMEO

                                                          Tu stai și-așteaptă-n dosul mănăstirii:

                                                          Acolo, peste-un ceas ți-aduce pajul
                                                          O scară împletită din frânghie,
                                                          Ce-o să mă urce pe furiș, la noapte,
                                                          Pe cel mai-nalt catarg al fericirii.
                                                          Mergi sănătoasă și păstrează taina,
                                                          Și n-o să-ți pară rău de osteneală.
                                                          Mergi sănătoasă, doică, și să spui
                                                          Stăpânei tale-o caldă salutare.
DOICA

                                                          Domnul să te ție! Încă ceva:

                                                          Ascultă domnule!
ROMEO
                                                                         Ce-i doică dragă?
DOICA

                                                          E om de treabă pajul dumitale?

                                                          Știi vorba veche că: doi pot să tacă
                                                          Când unul dintre ei din lume pleacă!
ROMEO
                                                          O, e un copil cu inima de aur!
DOICA
         Prea bine, signore. Doamna mea e cea mai drăgălașă păpușică de pe lume... O, Doamne sfinte, când era numai de-o șchioapă... O, dar e un tânăr signor de-i zice Paris și i se scurg ochii, nu altceva, după dumneaei; dar ea, micuța, e mai bucuroasă să vadă un broscoi, da, un broscoi! Câteodată o necăjesc și-i spun: «Tot Paris e mai drăguț», - dar ce să crezi, signore, n-apuc să-i spun una ca asta și se face galbenă ca turta de ceară. Romeo și rozmarin nu-ncep cu aceeași slovă?
ROMEO
                                                          Ba da. Amândoi cu R. Ei, și-apoi?
DOICA
         Oh, vrei să râzi de mine, mucalitule! R! Parcă mârâie un câine. Nu, lasă că știu eu bine că începe cu altă slovă, - și are ea o vorbă frumoasă de tot, cu Romeo și Rozmarin, ți-ar fi mai mare dragul s-o asculți.
ROMEO
                                                          Să spui stăpânei tale că mă gândesc la ea. (Iese)
DOICA
                                                          O, negreșit, de mii de ori... Hai, Petre!
PETRE
                                                          Poftim?
DOICA
                                                          Petre, ține evantaiul și treci înainte. (Ies).

* * *

Urmează Romeo și Julieta (8)

21.10.2017

ROMEO ȘI JULIETA (6)

de WILLIAM SHAKESPEARE

Urmare la Romeo și Julieta (5)
ACTUL II

SCENA A III-A

CHILIA FRATELUI LORENZO
INTRĂ FRATELE LORENZO CU UN COȘ ÎN MÂNĂ

LORENZO

                                                          Ursuzei nopții îi râd în față zorii
                                                          Împestrițând cu dungi de raze norii
                                                          La răsărit. Greoiul întuneric
                                                          S-abate încet, ca un bețiv, din calea
                                                          Zoritei roți de foc a lui Titan.