15.01.2018

CRĂIASA ZĂPEZII (4)

de Hans Christian Andersen

Urmare la Crăiasa Zăpezii (3)

A patra povestire. Un prinț și o prințesă

Gretchen iar a trebuit să stea și să se odihnească. Deodata, în fața ei, pe zăpadă, a zărit un cioroi. Cioroiul s-a uitat la ea, a dat din cap și a spus: "Crrr! Crrr! Bună ziua! Bună ziua!" Mai bine nu putea să vorbească, dar era prietenos și a întrebat-o pe fetiță încotro a pornit așa, singură. Cuvântul "singură" Gretchen l-a înțeles foarte bine și a priceput ce înseamnă asta. Îi povesti cioroiului toată viața ei și tot ce pățise și-l întrebă dacă nu l-a vazut pe Karl.

13.01.2018

CRĂIASA ZĂPEZII (3)

de Hans Christian Andersen

Urmare la Crăiasa Zăpezii (2)

A treia povestire. Grădina femeii care știa să facă farmece

Ce s-a întâmplat oare cu Gretchen când Karl nu s-a mai intors? Unde s-o fi dus Karl? Nimeni nu știa. Băieții atât știau: că își legase săniuța de o sanie mare, albă, și sania aceea s-a dus către bariera orașului. Nimeni nu știa unde este și cei de-acasă plângeau după el și Gretchen plângea mai tare decât toți; toți credeau că a murit, că s-a înecat în râul de la marginea orașului. A fost o iarnă lungă și tristă.

08.01.2018

CRĂIASA ZĂPEZII (2)

de Hans Christian Andersen

Urmare la Crăiasa Zăpezii (1)

A doua povestire. Un băiețaș și o fetiță

În orașul cel mare, în care sunt atâția oameni și atâtea case și n-au toți loc unde să-și faca o grădină și de aceea cei mai mulți trebuie să se mulțumească cu flori în glastre, erau și doi copii sărmani, care aveau o grădină puțin mai mare decât un vas cu flori. Nu erau frate și soră, dar se iubeau între ei ca și cum ar fi fost. Părinții lor locuiau în mansardele din două case alăturate, care erau așa de apropiate una de alta încât streșinile mai că se atingeau. Cum ferestrele erau față în față, puteai să treci de la o locuință la cealaltă.