RIQUET CEL MOȚAT (1)

BASM DE CHARLES PERRAULT

A fost o dată o regină care născu un fiu îngrozitor de urât. O zână îi meni însă că va fi amabil și inteligent și îl înzestră cu harul de a putea transmite talentul său persoanei pe care o va iubi cel mai mult, ceea ce o mai consolă puțin pe sărmana lui mamă. Îl numiră Riquet cel Moțat, pentru că se născuse cu un mare smoc de păr în vârful capului.

După șapte-opt ani, regina unui ținut învecinat născu gemene. Prima care veni pe lume era o fată superbă; dar aceeași zână care fusese de față la nașterea lui Riquet cel Moțat îi prezise că va fi pe cât de frumoasă, pe atât de proastă.  Mai mare fu durerea reginei când văzu că cea de-a doua fiică era nemaipomenit de urâtă.

- Nu fiți mâhnită, doamnă, îi spuse zâna; această fetiță va avea atât de multă inteligență, încât nici nu se va observa lipsa de frumusețe. În ceea ce o privește pe cea mare, tot ce pot să fac este să-i acord harul de a înzestra cu frumusețe pe cine va iubi cel mai mult.

Cele două prințese crescură și, deși frumusețea este un mare avantaj pentru o tânără, mulțumită inteligenței sale sora mai mică o întrecea pe cea mare la toate petrecerile, căci toți terminau prin a se plictisi de prințesa cea frumoasă, dar proastă.

Aceasta ar fi renunțat de bunăvoie la frumusețea sa ca să aibă în schimb jumătate din inteligența surorii sale. Într-o zi, pe când se afla în pădure și își plângea nefericirea, se apropie de ea un tânăr foarte urât și respingător, dar foarte bine îmbrăcat. Era tânărul prinț Riquet cel Moțat, care, îndrăgostit de frumusețea ei, ardea de dorința de-a o cunoaște.

Riquet, văzând că era foarte tristă, îi spuse:

- Nu înțeleg, doamnă, cum o tânără atât de frumoasă ca dumneavoastră poate să fie atât de tristă: frumusețea este un har atât de scump, încât dacă îl ai, poți trece peste orice nefericire.

- Sunteți foarte amabil, domnule, răspunse prințesa. Dar aș prefera să fiu la fel de urâtă ca dumneavoastăa, dar să fiu inteligentă, decât să fiu frumoasă și proastă.

- Doamnă, nu pot să cred că vă lipsește inteligența; dar dacă acesta este singurul lucru care vă mâhnește, eu pot să pun capăt acestei dureri.

- Cum o să faceți? întrebă prințesa.

- Am puterea, spuse Riquet cel Moțat, să dăruiesc câtă inteligență vreau persoanei pe care o iubesc cel mai mult. Cum această persoană sunteți dumneavoastră, dacă vă căsătoriți cu mine, veți avea parte de această însușire mult dorită.

Prințesa își pierdu firea și nu știu ce răspuns să dea.

- Pentru că știu că este greu să luați această hotărâre, continuă Riquet cel Moțat, vă dau un răgaz de un an ca să vă gândiți.

Prințesa, cu mintea ei cea puțină, crezu că un an nu se va sfârși niciodată și se învoi. Imediat începu să se simtă altfel și se văzu în stare să vorbească cu ușurință și istețime cu Riquet cel Moțat. 

Sursa foto 

* * * 

Urmează Riquet cel Moțat (2)