LUPUL MORALIST

de Grigore Alexandrescu.

V-am spus, cum și se pare, de nu îți fi uitat,
Că lupul se-ntâmplase s-ajungă împărat.
Dar fiindcă v-am spus-o, voi încă să vă spui
Ceea ce s-a urmat subt stăpânirea lui.

DREPTATEA LEULUI

de Grigore Alexandrescu.

Leul, de multă vreme, ridicase oștire,

Să se bată cu riga ce se numea Pardos;

Căci era între dânșii o veche prigonire,

Și gâlcevire mare, pentru un mic folos.

TOPORUL ȘI PĂDUREA

de Grigore Alexandrescu

Minuni în vremea noastră nu văz a se mai face,
Dar că vorbea odată lemne și dobitoace
Nu rămâne-ndoială; pentru că de n-ar fi,
        Nici nu s-ar povesti.

CÂINELE ȘI CĂȚELUL

de Grigore Alexandrescu.

„Cât îmi sunt de urâte unele dobitoace,
Cum lupii, urșii, leii și alte câteva,
Care cred despre sine că prețuiesc ceva !
        De se trag din neam mare,
        Asta e o-ntâmplare:
Și eu poate sunt nobil, dar s-o arăt nu-mi place.