MICUL PRINȚ Cap.27

de Antoine de Saint Exupéry

Urmare la Micul prinț (26)

XXVII

Au trecut șase ani de atunci... Nu am povestit această întâmplare nimănui până acum. Camarazii mei, când m-au vazut, au fost nespus de bucuroși că mai trăiam. Eram trist, dar lor le-am spus: "Sunt ostenit" ...

Acum durerea s-a mai alinat. Adică... nu chiar de tot. Știu însă bine că el s-a întors acasă, pe planeta lui, deoarece în revărsatul zorilor nu i-am mai gasit trupul. Nu era un trup atât de greu ... Și mi-e drag, noaptea, să ascult stelele. E ca și cum aș asculta cinci sute de milioane de clopoței ...

MICUL PRINȚ Cap.26

de Antoine de Saint Exupéry

Urmare la Micul prinț (25)

Micul prinț - Zidul și șarpele cel galben 

XXVI

Nu departe de fântână se aflau ruinele unui vechi zid de piatră. În seara următoare, când am revenit acolo de la treburile mele, l-am zărit de departe pe micul meu prinț stând acolo, sus, cu picioarele atârnate. Și l-am auzit vorbind:

- Deci, nu-ți aduci aminte ? zicea el. Știu sigur că nu e aici !

Probabil că i-a răspuns cineva, căci el din nou s-a împotrivit:

- Ba da ! Ba da ! Ziua e aceasta, dar locul nu-i aici ...

MICUL PRINȚ Cap.25

de Antoine de Saint Exupéry

Urmare la Micul prinț (22-24)

Micul prinț - Fântâna din deșert

XXV

- Oamenii - zise micul print - se coc în trenurile lor rapide, dar nici ei nu știu ce caută. Așa că se agită și se învârt de colo-colo...

Și adăugă:

- Și tot degeaba...

Fântâna pe care am găsit-o noi nu semăna deloc cu fântânile sahariene. Fântânile sahariene sunt niște simple gropi săpate în nisip. A noastră semăna cu o fântână de țară. Pe acolo însă nu se afla nici un sat, iar eu aveam impresia că visez.

- Ciudat, îi spusei micului prinț, are de toate: scripete, găleată și funie...

MICUL PRINȚ Cap.22-24

de Antoine de Saint Exupéry

Urmare la Micul prinț (18-21)

Micul prinț - O fântână

XXII

- Bună ziua, zise micul prinț.

- Bună ziua, zise acarul.

- Ce faci aici ? zise micul prinț.

- Triez călătorii în pachete de câte o mie, zise acarul. Dau drumul trenurilor, care-i duc când la dreapta, când la stanga.

MICUL PRINȚ Cap.18-21

de Antoine de Saint Exupéry

Urmare la Micul prinț (16-17)

XVIII

Micul prinț - Vulpea

Micul prinț străbătu pustiul și nu întâlni decât o floare. O floare doar cu trei petale, o floare oarecare.

- Buna ziua, zise micul prinț.

- Buna ziua, zise floarea.

- Unde sunt oamenii ? întrebă cuviincios micul prinț.

Floarea văzuse cândva trecând o caravană.

- Oamenii ? Cred că nu există decât vreo sase-sapte. I-am văzut o dată, sunt ani de-atunci... Nu se știe însă niciodata unde-i poți găsi. Sunt duși de vânt. Nu au rădăcini și asta-i stingherește mult.

MICUL PRINȚ Cap.16-17

de Antoine de Saint Exupéry

Urmare la Micul prinț (15)

XVI

Micul prinț (16-17)

A șaptea planetă, a fost, deci, Pământul.

Pământul nu e o planetă ca oricare alta ! Se pot număra pe el o sută unsprezece regi (fără a-i uita, desigur, pe regii negri), șapte mii de geografi, nouă sute de mii de oameni de afaceri, șapte milioane și jumătate de bețivi, trei sute unsprezece milioane de vanitoși, adica vreo doua miliarde de oameni mari.

Ca să aveți o idee despre întinderea Pământului, trebuie să vă spun că, până când s-a inventat lumina electrică, trebuia să fie întreținută o adevarată armată de patru sute șaizeci și două de mii cinci sute unsprezece lampagii pe tot cuprinsul celor șase continente ale sale.

MICUL PRINȚ Cap.15

de Antoine de Saint Exupéry

Urmare la Micul prinț (14

XV

Micul print - Geograful

Cea de a șasea planetă era o planetă de zece ori mai mare. Trăia pe ea un Domn bătrân, care scria niște cărți uriașe.

- Ia te uită ! Un explorator ! strigă el, când îl zări pe micul prinț.

Micul prinț se așeză la masă, ca să mai răsufle puțin. Călătorise  atât de mult !

MICUL PRINȚ Cap.14

de Antoine de Saint Exupéry

Urmare la Micul prinț Cap.11-13

XIV

Micul prinț - Lampagiul

A cincea planetă era extrem de ciudată. Era cea mai mică dintre toate. Era acolo numai atâta loc, cât să încapă pe ea un felinar și un lampagiu. Micul prinț nu reușea să înțeleagă la ce ar putea servi un felinar și-un lampagiu, undeva, pe cer, pe o planetă fără case și fără  locuitori. Cu toate acestea, își spuse: ”Se prea poate ca omul acesta să fie absurd. E totuși mai puțin absurd decât regele, decât vanitosul, decât omul de afaceri și decât bețivul.

MICUL PRINȚ Cap.11-13

de Antoine de Saint Exupéry

Urmare la Micul prinț Cap.9-10

XI

Micul prinț - Vanitosul

Cea de a doua planetă era locuită un vanitos:

- Ah ! Ah ! Iată, vine un admirator ! strigă de departe vanitosul, de îndată ce-l zări pe micul prinț.

Căci, pentru vanitoși, ceilalți sunt doar niște admiratori.

- Bună ziua, zise micul prinț. Aveți o pălărie nostimă.

- Ca să salut cu ea, răspunse vanitosul. Ca să salut cu ea când sunt aclamat. Din nefericire nu trece nimeni pe-aici.

- A, da ?! făcu micul prinț, care nu înțelegea.

- Lovește-ți palmele una de alta, îi ceru atunci vanitosul.

Micul prinț își lovi palmele una de alta. Vanitosul salută cu modestie, ridicându-și pălăria.

MICUL PRINȚ - Cap.9-10

de Antoine de Saint Exupéry

Urmare la Micul prinț Cap.7-8

IX

Micul prinț (9-10)

Cred că micul prinț, când a fugit de-acasă, s-a folosit de zborul unui stol de păsări călătoare. În dimineața plecării, a făcut ordine pe planetă. A curățat cu grijă hornurile vulcanilor activi. Avea doi vulcani activi,  tocmai potriviți pentru a-și prepara micul dejun. Mai avea și un vulcan stins. Însă, după cum spunea el: "Nu se știe niciodată !" Așa că a curățat și hornul vulcanului stins. Vulcanii, dacă sunt bine curățați, ard potolit, fără erupții. Erupțiile vulcanice sunt ca focurile care răbufnesc pe horn.

Desigur, noi suntem mult prea mici pentru a putea curăța vulcanii de pe Pământ. De aceea ne și pricinuiesc o mulțime de necazuri.

MICUL PRINȚ Cap.7-8

de Antoine de Saint Exupéry

Urmare la Micul print Cap.5-6

VII

Micul prinț (7-8)

Tot datorită oii, mi se dezvălui în cea de-a cincea zi taina din viața micului prinț. El mi s-a adresat direct, punându-mi o întrebare ce era, probabil, rodul unor gânduri asupra cărora reflectase în tăcere multă vreme:

- Dacă mănâncă tufe, o oaie mănâncă și flori ?

- O oaie mănâncă tot ce nimerește.

- Chiar și florile cu spini ?

- Da. Chiar și florile cu spini.

- Atunci, spinii la ce folosesc ?

MICUL PRINȚ Cap.5-6

de Antoine de Saint Exupéry

Urmare la Micul prinț Cap 3-4

V

Micul prinț (5-6)

Aflam zilnic noi amănunte cu privire la planetă, la plecarea și la călătoria lui. Aceasta se petrecea încetul cu încetul, pe măsura ce-i mai scăpa câte un gând. Astfel am ajuns, în cea de-a treia zi, să aflu de necazul adus de baobabi.

A fost tot datorită oii, căci micul prinț m-a întrebat brusc, părând a fi cuprins de o mare îndoială:

- E adevărat că oile mănâncă tufe ?

- Da. Este adevarat.

- Ah, ce bine îmi pare !

MICUL PRINȚ Cap.3-4

de Antoine de Saint Exupéry

Urmare la Micul prinț Cap.2

Micul prinț (3-4)

III

Mi-a trebuit mult timp până să înțeleg de unde venea. Micul prinț, care îmi punea o mulțime de întrebări, părea că niciodată nu le aude pe ale mele. Cuvinte rostite întâmplător m-au ajutat să aflu adevărul. Astfel, când a dat cu ochii de avionul meu (nu îl desenez, e un desen mult prea greu pentru mine), m-a întrebat uimit:

- Ce bazaconie mai e și asta ?

- Nici o bazaconie. Asta zboară. E un avion. Avionul meu.

Și i-am adus la cunoștință, cu mândrie, că eu zbor. Atunci el a strigat:

- Cum ! Ai căzut din cer ?

- Da ! - făcui eu, cu modestie.

- O ! asta-i bună ! ...

MICUL PRINȚ Cap.2

de Antoine de Saint Exupéry

Urmare la Micul prinț Cap.1

II

Micul prinț (2)

Astfel am trăit eu mai mult de unul singur, fără să pot schimba cu cineva o vorbă mai ca lumea, până acum șase ani, când am rămas în pană undeva în nisipurile Saharei. Mi se stricase ceva la motor. Și cum nu aveam nici mecanic, nici pasageri, mă pregăteam să încerc de unul singur să duc la bun sfârșit o reparație dificilă. Era, pentru mine, o chestiune de viață și de moarte. Apă de băut, mai aveam pentru numai opt zile...

În prima noapte m-am culcat de-a dreptul pe nisip, la mii de mile depărtare de orice așezare omenească.

MICUL PRINȚ Cap.1

de Antoine de Saint Exupéry.

Dedicație.

Lui Leon Werth.

Cer iertare copiilor că am dedicat această carte unui adult. Am o scuză serioasă: omul acesta este prietenul meu cel mai bun din lume. Mai am o scuză: omul acesta are darul să înțeleagă totul, până și cărțile pentru copii. Am și o a treia scuză: omul acesta locuiește în Franța și suferă de foame și de frig. Are atâta nevoie de mângâiere ! Dacă toate argumentele mele nu sunt totuși suficient de convingătoare, atunci țin să dedic această carte copilului care a fost odinioară. Cei mari au început și ei prin a fi copii, cu toții. (Prea puțini, însă, mai păstrează această  amintire.)

Îmi corectez, deci, dedicația, astfel:

Lui Leon Werth, pe când era un baiețaș de-o șchioapă

Micul prinț

Micul prinț (1)

 I

Pe când aveam șase ani, am descoperit o ilustrație minunată, într-o carte despre lumea pădurilor virgine, intitulată "Întâmplări adevărate". Ilustrația reprezenta un șarpe boa care înghițea un mic animal sălbatic. Iată copia acelui desen.