- urmare la Sarea în bucate (1) -
 |
| Sarea în bucate (2) |
Surorile vrură să o mângâie, dar cu niște cuvinte atingătoare, care îi făceau mai mult rău decât bine.
Fata cea mică a împăratului, dacă văzu că nici surorile nu o cruță, își puse nădejdea în Dumnezeu și se hotărî să plece unde mila Domnului o va duce. Își luă deci din casa părintească un rând de haine proaste și vechi și pribegi din sat în sat, până la curtea unui alt împărat.
Ajungând acolo, stătu la poartă.
Chelăreasa(1) o văzu și dacă veni la dânsa o întrebă ce vrea; ea răspunse că este o fată săracă și fără de părinți, și ar vrea să se bage la stăpân, dacă ar găsi vreun loc.
Ajungând acolo, stătu la poartă.
Chelăreasa(1) o văzu și dacă veni la dânsa o întrebă ce vrea; ea răspunse că este o fată săracă și fără de părinți, și ar vrea să se bage la stăpân, dacă ar găsi vreun loc.
Tocmai atunci ieșise ajutoarea chelăresei și ar fi voit să bage pe alta. Se uită la dânsa chelăreasa, cu ochi pătrunzători, și i se păru a fi bună să o ia pe dânsa în slujbă.
Fata de împărat mai fu întrebată ce simbrie cere, și ea răspunse că nu cere nicio simbrie, fără decât să slujească o bucată de vreme și dacă slujba ei va fi vrednică de vreo simbrie, să-i dea atât cât va face.
Fata de împărat mai fu întrebată ce simbrie cere, și ea răspunse că nu cere nicio simbrie, fără decât să slujească o bucată de vreme și dacă slujba ei va fi vrednică de vreo simbrie, să-i dea atât cât va face.
Chelăreasa se bucură văzând-o că răspunde așa de cuminte, și o luă să-i fie ajutoare. Îi spuse ce are să facă și ii dete pe mână un vraf de chei din mai multe ce avea.
Fata era cuminte și deșteaptă. Ea începu să deretice prin cămara și prin dulapurile de la care avea cheile și să puie fiecare lucrușor la rânduiala lui.
Fata era cuminte și deșteaptă. Ea începu să deretice prin cămara și prin dulapurile de la care avea cheile și să puie fiecare lucrușor la rânduiala lui.
Și fiindcă îi prindea mâna la frământat, la fiertul dulceților și la alte bunătăți de mâncare ce se află prin cămările împăraților, în grija ei fură lăsate tainurile(2) curții. Și cum oare n-ar fi știut să facă toate astea ? Mă rog, fată de împărat nu era ?
Și nu se ivi nicio cârteală din partea nimănui, căci ea toate tainurile le împărțea cu cumpănă și cu dreptate, de nu-i găsea nimeni nicio părtinire.
Și nu se ivi nicio cârteală din partea nimănui, căci ea toate tainurile le împărțea cu cumpănă și cu dreptate, de nu-i găsea nimeni nicio părtinire.
Unde să stea ea la vorbă deșartă cu oamenii și cu femeile curții, sau cu streinii carii veneau să-și ia tainurile și merticurile(3) ? Unde să iasă din gura ei vreo vorbă fără cumpăt, ori să asculte de la cineva vreo asemenea vorbă, că se rușina și găsea ea cuvinte destul de cuviincioase cu care să închiză și gura cea mai farfara(4).
Ea nu sta la taifas cu slugile ori cu slujnicile curții, ci, când își găsea câte nițică vreme de repaos, citea pe carte.
Toți cu totul aveau sfială de dânsa și nu-i găsea nimeni vreo faptă care să le dea dreptul a-i atârna vreun ponos de coadă.
Ea nu sta la taifas cu slugile ori cu slujnicile curții, ci, când își găsea câte nițică vreme de repaos, citea pe carte.
Toți cu totul aveau sfială de dânsa și nu-i găsea nimeni vreo faptă care să le dea dreptul a-i atârna vreun ponos de coadă.
Vestea despre vrednicia și smerenia ajutoarei de chelăreasă ajunse numaidecât și la urechile împărătesei. Ea dori s-o vază. Iară dacă se înfățișă împărătesei, fata de împărat știu să se arate și să vorbească din inimă curată, fără prefăcătorie și fără multă îndrăzneală. Împărăteasa prinse a o îndrăgi. Ea bănui că ajutoarea de chelăreasă nu poate să fie de neam prost.
Vezi, măre, Doamne, cum se cunoaște cât de colo vița cea bună.
Vezi, măre, Doamne, cum se cunoaște cât de colo vița cea bună.
Și așa cum vă spusei, împărăteasa luă pe fată, ajutoarea chelăresei, pe lângă dânsa.
Unde se ducea împărăteasa, mergea și ea; când se punea împărăteasa la lucru, lucra și ea. Apoi, lucrul ce ieșea din mâna ei era mărgăritar, nu altceva. Din toate, cuvintele cele înțelepte ce ieșeau din gura ei plăcură împărătesei mai mult decât orice. Ce să întindem vorbă multă ? Ajunsese să fie nedespărțită de împărăteasă. O iubea împărăteasa ca pe copilul ei.
Unde se ducea împărăteasa, mergea și ea; când se punea împărăteasa la lucru, lucra și ea. Apoi, lucrul ce ieșea din mâna ei era mărgăritar, nu altceva. Din toate, cuvintele cele înțelepte ce ieșeau din gura ei plăcură împărătesei mai mult decât orice. Ce să întindem vorbă multă ? Ajunsese să fie nedespărțită de împărăteasă. O iubea împărăteasa ca pe copilul ei.
________
(1) chelăreasa/chelar = persoană care deținea cheile cămării sau pivniței și care administra proviziile unei gospodării boierești.
(2) tainuri = porție de alimente sau de băutură care se dădea zilnic ienicerilor, ostașilor pământeni, subalternilor, de către domnitor sau boieri
(3) merticuri = porție de hrană care se dă cailor sau altor animale pentru un anumit timp
(4) farfara = persoană care duce vorba de colo-colo, care deformează conținutul spuselor cuiva și le transmite astfel altora.
* * *
Dă clic aici pentru Sarea în bucate (3) !
