CROITORAȘUL CEL VITEAZ (7)

BASM DE FRAȚII GRIMM.

Continuare la Croitorașul cel viteaz (6)

Croitorașul îi chemă pe vânători ca să-i aiba drept martori că prinsese fiara, iar după aceea se înfățișă împaratului, care, de voie, de nevoie, trebui să-și țina cuvântul și să-i dea fata și jumătate din împărăție. Nunta se sărbători cu multă strălucire, dar cu puțină bucurie. Și așa se făcu că croitorașul ajunse împărat.

CROITORAȘUL CEL VITEAZ (6)

BASM DE FRAȚII GRIMM.

Continuare la Croitorașul cel viteaz (5)

Croitorașul se înfățișă împăratului și-i ceru răsplata care i se cuvenea. Acesta însă se căi amarnic pentru făgăduiala făcută și scorni pe loc altceva, cu gândul să se descotorosească de nepricopsitul ăsta, care îi stătea ca un ghimpe în coastă.

– Prea te grăbești, voinicule, grăi împăratul. Cuvântul meu e cuvânt, dar mai înainte de a ți-o da pe fiică-mea de nevastă și jumătate din împărăție, se cuvine să mai săvârșești încă o faptă de vitejie!

CROITORAȘUL CEL VITEAZ (5)

BASM DE FRAȚII GRIMM.

Continuare la Croitorașul cel viteaz (4)

Curteanul îi povesti croitorașului că într-o pădure din apropierea cetății de scaun se pripășiseră doi uriași, și că blestemații aceștia nu făceau altceva decât să prade, să ucidă și să dea foc, făcând pierdute zeci de vieți nevinovate și pricinuind numai pagube. Și-i mai zise că, până atunci, oricine se-ncumetase să se apropie de ei își pusese viața în primejdie. Iar de s-ar arăta el gata să le vina de petrecanie acestor uriași, împăratul l-ar răsplăti pe măsura faptei lui vitejești și i-ar da de soție pe singura lui fiică și drept zestre o jumătate din împărăție.

CROITORAȘUL CEL VITEAZ (4)

BASM DE FRAȚII GRIMM.

Continuare la Croitorașul cel viteaz (3)

A doua zi, în zori, uriașii o porniră în pădure și nici nu-l luară în seamă pe croitoraș. Uitaseră cu totul de dânsul. Când colo, ce să vezi: croitorașul pășea pe urmele lor, voios nevoie mare. Tare se mai înspăimântară uriașii atunci când îl văzură și, temându-se ca nu cumva să se înfurie pe ei și să-i facă pe toți chisăliță, o luară la goană de le sfârâiau călcâiele, nu alta.

CROITORAȘUL CEL VITEAZ (3)

BASM DE FRAȚII GRIMM.

Continuare la Croitorașul cel viteaz (2)

Uriașul îl duse pe croitoraș la un stejar falnic, care zăcea doborât la pământ, și-i zise:

– Ia să te vad! De ești chiar atât de voinic pe cât spui, ajută-mă să scot copacul ăsta din pădure!

CROITORAȘUL CEL VITEAZ (2)

BASM DE FRAȚII GRIMM.

Continuare la Croitorașul cel viteaz (1)

Se socoti el ce se socoti, și cum atelierul i se păru neîncăpător pentru o asemenea vitejie, își încinse brâul, hotărât să-și încerce norocul în lumea largă.

Înainte de-a porni la drum, scotoci prin toată casa, doar-doar de-o afla ceva de-ale gurii, ca să ia cu el. Nu găsi însă decât o bucată de brânză veche și se grăbi s-o vâre în buzunar.

CROITORAȘUL CEL VITEAZ (1)

BASM DE FRAȚII GRIMM.

Într-o dimineață de vară, un croitoraș ședea plin de voioșie la masa lui de lucru de lângă fereastră. Cosea de zor, iar mâinile lui parcă alergau singure pe țesătură.