JUSTIȚIE

de Ion Luca Caragiale

Judele de ocol: Care va să zică, d-ta Leanca văduva, comersantă de băuturi spirtoase...

Leanca: La Hanu Dracului...

Jud.: Știu... Lasă-mă să-ntreb.

Leanca: Plătim licența, domn' judecător...

Prevenitul: Oleo!

Jud.: Tăcere!

Leanca: ...E păcat pentru mine, domn' judecător...

Jud.: Lasă-mă să te-ntreb...

Leanca: Te las...

NĂPASTA (6)

de Ion Luca Caragiale

Urmare la Năpasta (5)

ACTUL II

SCENA VII

ACEIAȘI - GHEORGHE

GHEORGHE (intră repede, vede pe Dragomir și vrea să se retragă): Dragomir!

ANCA (suind la Gheorghe; foarte repede și șoptit): Mergi în sat, ia pe primar și oricâți oameni găsești, spune că te-am trimes eu pentru un omor... și vino cu ei...

GHEORGHE: Ce e?

ANCA: Mergi, îți spui... o să vezi... Vino iute! (îl mână afară.)

NĂPASTA (5)

de Ion Luca Caragiale

Urmare la Năpasta (4)

ACTUL II

SCENA IV

DRAGOMIR singur, apoi ION

DRAGOMIR: N-o să-l mai poată ajunge... și chiar să-l ajungă, ce folos! Parc-o să aibă ea destul putere să se lupte cu nebunul... A putut femeia să mă vânză... acu ar vrea să mă scape, dar n-o să poată... Ion o să spuie... Încă un an... Pentru un an, să pierz viața întreagă!... Pentru un an! A! Când n-are omul noroc! (își apucă cu mâinile capul. - Ion a apărut la vorbele din urmă, coboară și pune mâna pe umărul lui Dragomir;acesta se scoală și rămâne ca trăsnit.) Anco!

NĂPASTA (4)

de Ion Luca Caragiale

Urmare la Năpasta (3)

ACTUL II

SCENA I

ANCA (singură la masă)

Să chem pe Gheorghe și să-l pui să-i sfărâme capul... să stau să mă spovedesc lui Gheorghe cu de-amănuntul... Am eu vreme de asta acuma?... Poci să-i arăt lui așa de scurt și în pripă cum s-a strecurat și s-a înșirat îndelung, încet-încet, bănuială cu bănuială în sufletul meu, până să se înrădăcineze credința asta... că Dragomir e vinovat?... Să-mi pierz noaptea cu vorbe... Dar Gheorghe poate să nu vrea, or să nu fie în stare să facă așa faptă... Cum e băiatul ușurel, m-oi căi că i-oi fi spus... (pauză.)

NĂPASTA (3)

de Ion Luca Caragiale

Urmare la Năpasta (2)

ACTUL I

SCENA VI

GHEORGHE, ANCA

GHEORGHE (intră repede din fund): Anco! (venind spre stânga) Anco!

ANCA (venind din stânga): Gheorghe! (repede.) Ce cauți? Ce vrei? Nu ți-am spus să nu vii până nu ți-oi face semn? Ți-am făcut semn? Vrei să dea Dragomir peste tine aici?... Pleacă, du-te și nu mai veni până nu te chem...

GHEORGHE: Stai să-ți spui... Am venit să-ți aduc o veste bună...

ANCA: Ce veste bună?

NĂPASTA (2)

de Ion Luca Caragiale

Urmare la Năpasta (1)

ACTUL I

SCENA III

ANCA, GHEORGHE

GHEORGHE (suie până în fund): Dragomire! Dragomire!... S-a dus!

ANCA (coborând la stânga, aparte): Se duce la cârciuma Popii,... acasă n-are ce bea.

GHEORGHE (din fund): Anco! (coboară încet.)

ANCA: Tot aici ești?... Gheorghe, de ce nu-ți schimbi tu gândurile, mă băiete, și vrei să mi le schimbi pe ale mele? Îmi pare rău de tine!... Așa necăjită cum sunt, de ce nu mă lași tu necazului meu și mai mă turburi și tu?

NĂPASTA (1)

de Ion Luca Caragiale

PERSOANELE:

DRAGOMIR, cârciumar

GHEORGHE, învățătorul satului

ION, ocnaș

ANCA, soția lui Dragomir

CÂȚIVA OAMENI

Într-un sat de munte.

ACTUL I

(Interiorul unei cârciume, clădire cu grinzi de lemn. În fund, la mijloc, ușa de intrare; la stânga, fereastră mare de prăvălie cu blon; lângă fereastră, taraba. La stânga, planul întâi și al doilea, două uși cari dau în două odăi. La dreapta, planul întâi, chepengul beciului și o ușe care dă în celar. La stânga, în față,o masă de lemn și scaune rustice. Lavițe pe lângă pereți.):

SCENA I

DRAGOMIR, GHEORGHE și ANCA (Toți trei stau împrejurul mesii pe care arde o lampă mică cu petrol. Gheorghe ține o gazetă în mână. Anca lucrează la o cămașe.)

GHEORGHE: ... E greu să scape, firește... dar se-ntâmplă... Așa fac mai toți câți scapă: dintru-întâi s-arată pocăiți, se prefac proști, se dau tot cu binișorul, și odată, când le vine bine, p-aici ți-e drumul...

DRAGOMIR: Adică și ăsta era șiret... se prefăcea... (zâmbind.) Am înțeles!

D-ale carnavalului (9)

de Ion Luca Caragiale. 

Urmare la D-ale carnavalului (8)

ACTUL III

SCENA VII

IORDACHE, apoi PAMPON și CRĂCĂNEL cu butelci, pachete de mezeluri și franzele la subsuoară, apoi NAE

IORDACHE (căzând obosit pe un scaun): De azi-dimineață !... de azi-dimineață, asta merge întruna așa ! Ce goană ! Ce goană turbată ! Doamne ! Doamne, isprăvește odată istoria asta ! sunt trei după douăsprezece și mă leșin de somn și d-a-mpicioarele !

PAMPON (intrând cu Crăcănel ): Haha ! domnule Iordache...

CRĂCĂNEL: Ei ! domnule, ai văzut că nu suntem pungași... Stăpânul d-tale, d. Nae, în persoană, ne-a scos de la secție.

IORDACHE: Da, domnule Crăcănel...

D-ale carnavalului (8)

de Ion Luca Caragiale. 

Urmare la D-ale carnavalului (7)

ACTUL III

SCENA IV

IORDACHE singur, apoi CATINDATUL

IORDACHE: Haha ! i-am lucrat. Să vedem cum are să prinză politica; eu i-am băgat, el să-i scoață; eu i-am regulat, el să-i scape... Până una alta, să vedem de urâtul de dincolo. (merge la ușa din dreapta) Haide, vino !

CATINDATUL (foarte sfios intră): S-a dus ?

IORDACHE: S-a dus...

CATINDATUL (tremurând): Dacă mă ducea la poliție ?! Să afle nenea Iancu că m-a dus la poliție !

D-ale carnavalului (7)

de Ion Luca Caragiale. 

Urmare la D-ale carnavalului (6)

ACTUL III

SCENA I

DIDINA, NAE și IORDACHE în costumurile de la bal, mascați, intră gâfâind prin fund; apoi PAMPON, CRĂCĂNEL și CATINDATUL de-afară

NAE: În sfârșit, am ajuns... Aprinde o lampă.

DIDINA: Ne urmărește, trebuie să ne urmărească. (Iordache caută pe dibuite chibriturile pe o masă din fund și răstoarnă niște sticluțe.) A ! m-ai speriat ! (Iordache aprinde lampa; lumină în scenă.) Uf ! (își scoate masca; toți și le scot și le aruncă fiecare pe câte-o masă.)

NAE: Iordache, scoate cheia d-afară, și-ncuie degrab' pe dinăuntru. (Iordache execută ordinul.)

D-ale carnavalului (6)

de Ion Luca Caragiale. 

Urmare la D-ale carnavalului (5)

ACTUL II

SCENA X

MIȚA în costumul polonez al Didinii, apoi IORDACHE în costumul de cazac al lui Nae

MIȚA (scoțându-și masca; vine din bufet): Ce dracul caută Crăcănel aici ? Mă minte că se duce la Ploiești... și vine la bal... Nu cumva Mangafaua sare garduri ?... Ori a simțit ceva ?... Mi-am schimbat costumul la grandirop... Nici el, nici Iordache nu mă mai poate cunoaște... Dar Nae... Năică unde-i ?... Unde e pârlitul de Pampon ? (Iordache intră.) Nae ! Să vedem. (Își pune masca și urcă în fund spre stânga.)

D-ale carnavalului (5)

de Ion Luca Caragiale. 

Urmare la D-ale carnavalului (4)

ACTUL II

SCENA VII

IORDACHE, NAE în costum de cazac, apoi CATINDATUL

NAE (din fund, dreapta) : Iordache... (își scoate masca.)

IORDACHE: Aha ! bine că vii ! Știi cine e în bal ? ia ghici...

NAE: Cine ?

IORDACHE: Mița...

NAE: Mița !

IORDACHE: Și Crăcanel... ferește-te ! Mița te caută...

NAE: Cum să scap de republicana asta ?... Nu găsesc pe Didina să plec...

D-ale carnavalului (4)

de Ion Luca Caragiale. 

Urmare la D-ale carnavalului (3)

ACTUL II

(0 sală de o parte a unui bufet într-un bal mascat de mahala. Două uși în fund; cea din dreapta dând în bal, cea din stânga într-un coridor de lângă bal. La stânga, în planul din fund, o ușe a cabinetului de toaletă; la dreapta, planul întâi, o ușe dând în sala principală a bufetului. În scenă, mese pentru mâncare, una în fund între cele două uși, două în față, una la dreapta, alta la stânga. La ridicarea cortinii, se aud măsurile din urmă ale unui valț, și se vede prin ușa din dreapta, în fund, mișcarea balului)

SCENA I

CATINDATUL, în costum și cu masca scoasă șezând la masa din stânga și bând rom cu un păhăruț, apoi CHELNERUL

CATINDATUL (bătând în masă) : Chelner !...

CHELNERUL (d-afară) : Vine !...

D-ale carnavalului (3)

de Ion Luca Caragiale. 

Urmare la D-ale carnavalului (2)

ACTUL I

SCENA VIII

IORDACHE, NAE, apoi MIȚA

IORDACHE: Ăsta este nițel cam țicnit... De ce mușterii am parte eu astăzi ?... Frumos carnaval ! S-o scoț pe Mița. (Nae intră) D. Nae, în sfârșit ! credeam că nu mai vii.

NAE: De ce ?

IORDACHE: Te-a căutat doi inși...

NAE: Cine ?

IORDACHE: Unul nu știu cum îl cheamă, ălălalt era Crăcănel...

D-ale carnavalului (2)

de Ion Luca Caragiale. 

Urmare la D-ale carnavalului (1)

ACTUL I

SCENA IV

IORDACHE, apoi MIȚA.

IORDACHE: Așa haplea mai rar... Ce dracul face d. Nae de nu mai vine... Sunt aproape de douăsprece... Mă leșin de foame. (Mița intră din dreapta) Mița ? o uitasem !...

MIȚA: N-a venit Nae încă ?

IORDACHE: Uite ce e, coană Mițo, d-ta tot zici că-l aștepți; eu mă repez aici aproape să-mbuc ceva și mă-ntorc numaidecât... nu-i așa ? (Își ia pălăria.)

D-ale carnavalului (1)

de Ion Luca Caragiale. 

Persoanele
NAE GIRIMEA, frizer și subchirurg
IANCU PAMPON
MACHE RAZACHESCU, ce-i mai zice și CRĂCĂNEL
UN CATINDAT DE LA PERCEPȚIE
IORDACHE, calfă la Girimea
UN IPISTAT
DIDINA MAZU
MIȚA BASTON
UN CHELNER
O MASCĂ
MĂȘTI, PUBLIC, SERGENȚI DE NOAPTE

Într-un carnaval, în București.

O scrisoare pierduta (11)

de Ion Luca Caragiale. 

Urmare la O scrisoare pierdută (10).

ACTUL IV

SCENA IX

ZOE, CAȚAVENCU

CAȚAVENCU: Iartă-mă, iartă-mă...

ZOE (râzând) : Scoală-te, ești bărbat, nu ți-e rușine ! (cu ton aspru) Scoală-te !

CAȚAVENCU (sculându-se rușinat) : Iartă-mă...

O scrisoare pierduta (10)

de Ion Luca Caragiale. 

Urmare la O scrisoare pierdută (9).

ACTUL IV

SCENA IV

TIPĂTESCU singur

Și-l aleg pe d. Agamiță Dandanache ! Iaca pentru cine sacrific de atâta vreme liniștea mea și a femeii pe care o iubesc… Unde ești, Cațavencule, să te vezi răzbunat ! Unde ești, să-ți cer iertare că ți-am preferit pe onestul d. Agamiță, pe admirabilul, pe sublimul, pe neicusorul, pe puicusorul Dandanache... Ce lume ! ce lume ! ce lume !...

O scrisoare pierdută (9)

de Ion Luca Caragiale. 

Urmare la O scrisoare pierdută (8).

ACTUL IV

(Grădina lui Trahanache, în fund grilaj cu poartă de intrare în mijloc; se vede în fund perspectiva orășelului pe un fundal de dealuri. La dreapta în grădină, pe planul întâi și al doilea, intrarea, cu trei trepte de piatră, în casele lui Trahanache.

La stânga boschete. Mobile de grădină)

SCENA I

ZOE și TIPĂTESCU

ZOE: Unde e ? unde poate să fie Cațavencu ?

O scrisoare pierdută (8)

de Ion Luca Caragiale. 

Urmare la O scrisoare pierdută (7).

Actul III

SCENA IV

TRAHANACHE ieșind repede din fund, din cabinetul primarului în partea despărțită cu grilaj, după el FĂNICĂ și ZOE urmărindu-l (scena aceasta se face misterios și repede)

TRAHANACHE: Nu ! nu se poate...

ZOE (urmărindu-l) : Nene...

TIPĂTESCU (asemenea) : Neică Zahario...

ZOE: Dacă ai ținut vreodată la mine...