ÎMPĂRATUL CIOC-DE-STURZ (4)

basm de FRAȚII GRIMM.

Urmare la Împăratul Cioc-de-Sturz (3)

Dar iată că într-o zi s-a întâmplat să se prăznuiască nunta feciorului celui mai mare al împăratului. Se duse şi ea, săraca, să privească, pitindu-se după o uşa din sala tronului… Când se aprinseră luminile şi începură să vină oaspeţii, unul mai mândru decât altul şi domniţa văzu strălucirea aceea care-i lua ochii, se gândi, cu inima întristată, la soarta ei şi-şi blestemă trufia care o adusese în starea asta de sărăcie, făcând-o să îndure atâtea umilințe.

ÎMPĂRATUL CIOC-DE-STURZ (3)

basm de FRAȚII GRIMM.

Urmare la Împăratul Cioc-de-Sturz (2)

Dis-de-dimineaţă, cântăreţul îşi trezi nevasta cu noaptea-n cap şi-o îndemnă să se apuce imediat de treburile casei. De bine, de rău, o duseră şi aşa câteva zile, până ce dădură gata toate merindele. Atunci, bărbatul îi zise nevestei sale:

ÎMPĂRATUL CIOC-DE-STURZ (2)

basm de FRAȚII GRIMM.

Urmare la Împăratul Cioc-de-Sturz (1)

Cerşetorul îşi lua tânăra soţie de mână şi-o porniră, bătând drumurile pe jos. Şi când ajunseră ei într-o pădure mare, femeia îşi întrebă bărbatul:

– Pădurea asta mare,

A cui să fie oare?

Iar bărbatul îi răspunse:

– A lui Cioc-de-Sturz crai!

Şi-ar fi fost şi-a ta,

De bărbat dacă-l luai.

ÎMPĂRATUL CIOC-DE-STURZ (1)

basm de FRAȚII GRIMM.

A fost odată ca niciodată un împărat care avea o fată nespus de frumoasă, dar atât de trufaşă încât nu putea să-i găsească nici un peţitor pe gustul ei.

PRIVIGHETOREA CEA CÂNTĂTOARE ȘI JUCĂUȘĂ (5)

BASM DE FRAȚII GRIMM.

Urmare la Privighetoarea cea cântătoare și jucăușă (4)

Ce să vă mai spun eu dumneavoastră! Doar atât, că cine-o văzu îmbrăcată cu ea nu mai putu să-și ia ochii de la rochia aceea fără seamăn pe lume... Da’ parcă logodnica craiului nu rămase ca fermecată la vederea ei ? Ba bine că nu! Atât de mult îi plăcuse, încât dori s-o aibă ca rochie de mireasă, și-o întrebă pe fe­meia aceea străină de nu vrea cumva s-o vândă.

PRIVIGHETOREA CEA CÂNTĂTOARE ȘI JUCĂUȘĂ (4)

BASM DE FRAȚII GRIMM.

Urmare la Privighetoarea cea cântătoare și jucăușă (3)

Dar când apucă să-l întrebe și pe cel de mia­zăzi, numai ce-i zise acesta:
-  Ba, cum să nu, l-am vazut zburând peste Marea Roșie! Dar acum s-a prefacut iar în leu, c-au trecut cei șapte ani, și e încleștat în luptă c-un balaur... Și balaurul ăsta e o fată de împărat, pe care-a blestemat-o o iazmă rea să se preschimbe într-o asemenea spurcată dihanie!

PRIVIGHETOREA CEA CÂNTĂTOARE ȘI JUCĂUȘĂ (3)

BASM DE FRAȚII GRIMM.

Urmare la Privighetoarea cea cântătoare și jucăușă (2)

Dar fata nu vru să ia în seamă ce-i spusese.
-  Hai, vino cu mine, fără teamă, se rugă ea de el, și am să te păzesc, că nici o rază de lumină n-o să poată să te atingă!...

PRIVIGHETOREA CEA CÂNTĂTOARE ȘI JUCĂUȘĂ (2)

BASM DE FRAȚII GRIMM.

Urmare la Privighetoarea cea cântătoare și jucăușă (1)

Cum păși pragul casei, prima ființă care-i ieși în față fu draga sa fetiță. Îi venea în întâmpinare, alergând... De îndată ce fu aproape de el, îl îmbrațișă și-l copleși cu sărutări. Ei, și nici nu vă mai spun câtă bucurie a fost pe ea, când a văzut privighetoarea cea cântătoare și jucăușă!...

PRIVIGHETOREA CEA CÂNTĂTOARE ȘI JUCĂUȘĂ (1)

BASM DE FRAȚII GRIMM.

A fost odată un om și omul ăsta a trebuit să plece pe neașteptate într-o lungă călătorie. Luându-și el rămas bun de la cele trei fiice ale lui, le întrebă ce-ar dori să le aducă de pe cele meleaguri străine.

PĂZITOAREA DE GÂȘTE (7)

BASM DE FRAȚII GRIMM.

Urmare la Păzitoarea de gâște (6)

Flăcăul le povesti ceea ce văzuse la izvor, iar măriile-lor nu se mai îndoiră câtuşi de puţin că era vorba despre fiica lor cea pierdută. Şi, cu inima plină de bucurie şi de încredere, purceseră mai departe şi în curând ajunseră la căscioară. Ceea ce văzură mai întâi fu cârdul de gâşte care dormeau nemişcate de jur-împrejurul colibei, cu capul ascuns între pene…

PĂZITOAREA DE GÂȘTE (6)

BASM DE FRAȚII GRIMM.

Urmare la Păzitoarea de gâște (5)

Când o auzi ce spune, fata se înspăimântă grozav şi începu să se văicărească:

– Vai, dragă mamă, vrei să mă izgoneşti? Unde să mă duc? Că doar n-am nici patrie, nici prieteni spre care să mă îndrept! Am făcut mereu tot ce mi-ai cerut şi niciodată n-ai fost nemulţumită de mine. Nu mă izgoni de-aici!

PĂZITOAREA DE GÂȘTE (5)

BASM DE FRAȚII GRIMM.

Urmare la Păzitoarea de gâște (4)

Flăcăul de viţă aleasă prinse a povesti în ce chip îl primise de la batrâna ce trăia-n codrul de necuprins. Şi mai adăugă că baba nu i s-a părut a fi o femeie cumsecade, fiindcă se vedea din toate purtările ei că e o vrăjitoare. Cât despre domniţă, nici nu-i fusese dat s-o vadă şi nici nu auzise despre ea nimic!

PĂZITOAREA DE GÂȘTE (4)

BASM DE FRAȚII GRIMM.

Urmare la Păzitoarea de gâște (3)

De îndată ce împărăteasa fu numai cu el, începu să plângă amarnic şi-i spuse:

– La ce bun toate onorurile şi strălucirea care mă înconjoară, dacă-n fiecare dimineaţă mă trezesc cu inima grea şi plină de durere? Am avut trei fiice, iar cea mai tânăra era atât de frumoasă, că toată lumea o privea ca pe o minune nemaivăzută.

PĂZITOAREA DE GÂȘTE (3)

BASM DE FRAȚII GRIMM.

Urmare la Păzitoarea de gâște (2)

Când îşi termină vorbele, bătrâna se dădu jos din spinarea flăcăului. Apoi îi luă şi legătura din spate, şi coşurile din mâini şi, privindu-l foarte prietenos, îi spuse:

– Acum, aşază-te pe banca asta din faţa uşii şi odihneşte-te. Ţi-ai meritat pe deplin răsplata şi n-o să întârzii să ţi-o dau. 

PĂZITOAREA DE GÂȘTE (2)

BASM DE FRAȚII GRIMM.

Urmare la Păzitoarea de gâște (1)

Când auzi că-i vorba de-o oră de mers, flăcăul şovăi oleacă, dar bătrânica nu-i mai dădu drumul, ci-i şi puse în spinare legătura cu iarbă şi-n fiecare mână câte un coş.

– Vezi ce uşor e? zise ea.

– Ba nu e uşor deloc! răspunse flăcăul.

PĂZITOAREA DE GÂȘTE (1)

BASM DE FRAȚII GRIMM.

Trăia odată, demult de tot, o mătuşică bătrână-bătrână care-şi ducea traiul tocmai în creierii munţilor, într-un loc necălcat de picior omenesc. Ş-avea ea un bordei şi un cârd de gâşte, iar locul acela pustiu în care trăia era înconjurat de o pădure nemărginită.

PEȘTIȘORUL DE AUR (2)

BASM DE FRAȚII GRIMM.

Urmare la Peștișorul de aur (1)

Pescarul îi spuse peștișorului cea de-a doua dorinţă a femeii sale. Peştişorul îl asigură că dorinţa îi era ca şi îndeplinită – la întoarcere va găsi o casă nouă, încăpătoare, din care nu va lipsi nimic.

PEȘTIȘORUL DE AUR (1)

BASM DE FRAȚII GRIMM.

A fost o dată ca niciodată un pescar bătrân, care locuia împreună cu nevasta lui în apropierea ţărmului unei mări îndepărtate. Bordeiul lor era neîngrijit şi dărăpănat, iar bătrânul, slăbit de povara anilor, de abia îşi mai ţinea zilele. Nu mai ieşea pe mare, la pescuit, de teamă că n-ar putea face faţă valurilor mai puternice. Îndrăznea doar să se urce în barca lui veche, legată de o rădăcină uscăţivă de pe ţărm, de unde îşi arunca în apă undiţa. Prindea doar peştişori mai mici, cu care nu prea reuşeau să îşi astâmpere foamea.

CROITORAȘUL CEL VITEAZ (7)

BASM DE FRAȚII GRIMM.

Continuare la Croitorașul cel viteaz (6)

Croitorașul îi chemă pe vânători ca să-i aiba drept martori că prinsese fiara, iar după aceea se înfățișă împaratului, care, de voie, de nevoie, trebui să-și țina cuvântul și să-i dea fata și jumătate din împărăție. Nunta se sărbători cu multă strălucire, dar cu puțină bucurie. Și așa se făcu că croitorașul ajunse împărat.

CROITORAȘUL CEL VITEAZ (6)

BASM DE FRAȚII GRIMM.

Continuare la Croitorașul cel viteaz (5)

Croitorașul se înfățișă împăratului și-i ceru răsplata care i se cuvenea. Acesta însă se căi amarnic pentru făgăduiala făcută și scorni pe loc altceva, cu gândul să se descotorosească de nepricopsitul ăsta, care îi stătea ca un ghimpe în coastă.

– Prea te grăbești, voinicule, grăi împăratul. Cuvântul meu e cuvânt, dar mai înainte de a ți-o da pe fiică-mea de nevastă și jumătate din împărăție, se cuvine să mai săvârșești încă o faptă de vitejie!