CAPRA CU TREI IEZI (3)

de ION CREANGĂ

Urmare la Capra cu trei iezi (2)

Bucuria caprei nu era proastă. Dar când s-apropie bine, ce să vadă ? Un fior rece ca gheața îi trece prin vine, picioarele i se taie, un tremur o cuprinde în tot trupul, și ochii i se păinjinesc. Și ce era nu era a bine !... Ea însă tot merge pân' la ușă, cum poate, crezând că părerea o înșală... și cum ajunge, și începe

CAPRA CU TREI IEZI (2)

de ION CREANGĂ

Urmare la Capra cu trei iezi (1)

Lupul, auzind aceste, se duse la un ferar și puse să-i ascute limba și dinții, pentru a-și subția glasul, ș-apoi, întorcându-se, începu iar :

Trei iezi cucuieți

Ușa mamei descuieți !...

– Ei, vedeți, zise iarăși cel mare; dacă mă potrivesc eu vouă ? Nu-i mămuca, nu-i mămuca !

D-apoi cine-i dacă nu-i ea ? Că doar și eu am urechi ! Mă duc să-i deschid.

CAPRA CU TREI IEZI (1)

de ION CREANGĂ.

Era odată o capră care avea trei iezi. Iedul cel mare și cu cel mijlociu dau prin băț de obraznici ce erau; iară cel mic era harnic și cuminte. Vorba ceea : "Sunt cinci degete la o mână și nu samănă toate unul cu altul".

LUPUL CEL NĂZDRĂVAN ȘI FĂT FRUMOS (4)

de PETRE ISPIRESCU

Urmare la Lupul cel năzdrăvan și Făt-Frumos (3)

Zâna Crăiasă, după ce se deșteptă din leșin și se văzu în brațele lui Făt-Frumos, prinse a-i zice:

– Dacă tu ești lupul care m-a furat, a ta să fiu.

Făt-Frumos îi răspunse:

– A mea să fii, nedespărțită până la moarte.

LUPUL CEL NĂZDRĂVAN ȘI FĂT FRUMOS (3)

de PETRE ISPIRESCU

Urmare la Lupul cel năzdrăvan și Făt-Frumos (2)

Făt-Frumos priimi. Și chiar în acea zi și plecă cu credinciosul său rob.

Ajungând la curtea împăratului vecin, luă cunoștință de iapă și de împrejmuirea curții. Apoi, cum veni seara, se așeză cu credinciosul lui la un colț de curte, unde i se păru a fi un loc de pârleaz.

LUPUL CEL NĂZDRĂVAN ȘI FĂT FRUMOS (2)

de PETRE ISPIRESCU

Urmare la  Lupul cel năzdrăvan și Făt-Frumos (1)

Împăratul, văzând merele, mai-mai era să-și iasă din minți, de bucurie; dară își ținu firea. Puse de strigă prin toată cetatea că fiul său cel mic a izbutit să aducă mere și să se afle că hoțul este o pasăre.

DEGEȚEL / PRICHINDEL (4)

de frații Grimm.

Urmare la Degețel (3)

- Ah, Doamne, se minună el, cum de ajunsei în moara asta !?
Își dădu numaidecât seama unde se afla și se feri cu grijă, să nu-l macine vaca între măsele. În cele din urmă se pomeni totuși alunecând în pântecele vacii.
"Ce întuneric e în încăperea asta ! Pesemne că au uitat să facă ferestre, își zise Prichindel, și d-aia n-are pe unde pătrunde soarele... Barem de-aș avea la îndemână vreo lumânare, dar de unde să-ți faci rost pe aici de așa ceva ?!"