01.08.2016

O scrisoare pierdută (8)

de Ion Luca Caragiale. 

Urmare la O scrisoare pierdută (7).

Actul III
SCENA IV
TRAHANACHE ieșind repede din fund, din cabinetul primarului în partea despărțită cu grilaj, după el FĂNICĂ și ZOE urmărindu-l (scena aceasta se face misterios și repede)
TRAHANACHE: Nu ! nu se poate...
ZOE (urmărindu-l) : Nene...
TIPĂTESCU (asemenea) : Neică Zahario...
ZOE: Dacă ai ținut vreodată la mine...
TIPĂTESCU: Dacă mi-ești prietin...
TRAHANACHE: Ei, aveți puțintică răbdare ! (Serios.) Cum putem noi să punem candidatura unui plastograf ?
TIPĂTESCU: Bine, frate, plastograf, așa e; dar până să bage lumea de seamă... să-l tragem în judecată...
ZOE: Să ne facem de râs prin tribunale... nene, gândește-te...
TRAHANACHE (după un moment de ezitare) : Ei nu ! Dacă ar fi numai una... aia cu scrisoarea ta cătră Joițica, înțeleg; să zic: pentru politică — unde e în joc enteresul țării, ca oricare român, a încercat omul, ca să te forțeze adică, pentru că te știe că ții la onoarea Joițichii, ca prietin ce-mi ești, - a făcut plastografie...
TIPĂTESCU: Se-nțelege !
ZOE: Firește; în politică...
TRAHANACHE: Ei, aveți puțintică răbdare... Dar astălaltă ? (Se lovește cu mâna pe buzunarul hainii.) Apoi, dacă umblă el cu machiavelicuri, să-i dau eu machiavelicuri - (Schimbând tonul.) Martoră mi-e Maica Precista ! Să n-am parte de Joițica - că e de față - să spuie...
ZOE (cu sentiment) : Nene !
TRAHANACHE: N-am umblat în viața mea cu diplomație; dar dacă e vorba să facem pe iezuitul a la Metternich, apoi să-i dau eu, neică...
TIPĂTESCU (impacientat) : Nu pricep, neică Zahario !
ZOE (asemenea) : Nici eu.
TRAHANACHE: Ei, aveți puțintică răbdare ! (Scoate o hârtie din buzunar și o desface - o poliță.) Asta tot pentru politică e ? Girurile astea două cu care onorabilul d. Cațavencu a ridicat cinci mii de lei de la Soțietate, sunt tot pentru enteresul țării ?
TIPĂTESCU (luând degrabă polița și examinând-o cand pe-o parte când pe alta) : Suntem scăpați !
ZOE: Scăpați ?
TRAHANACHE: Ei apoi ? când îți spuneam eu să ai puțintică răbdare, că l-am prins cu alta mai boacănă...
TIPĂTESCU (abia stăpânindu-și bucuria) : Nene Zahario, candidatul nostru este d. Agamiță Dandanache.
TRAHANACHE: Așa da !
ZOE: Mi-e frică !...
TIPĂTESCU: Nu mai avem nici o grijă.
TRAHANACHE: ...Dă-mi înscris pe Gagamiță ăla, să nu-i uit numele... (Vorbește încet cu Zoe.)
TIPĂTESCU (scoate portofelul, rupe o filă și scrie pe ea, apoi o dă lui Zaharia) : Iată...
TRAHANACHE: Mă duc să deschid ședința.
TIPĂTESCU: Anunță îndată candidatura, ridică ședința și vino să mergem la preferanță, te așteptăm...
TRAHANACHE (vrând să treacă prin portița grilajului în partea tribunii) : A ! ți-am dat polița lui Cațavencu... Să nu o pierzi. (Trece.)
TIPĂTESCU: N-ai grijă, neică Zahario, eu nu pierz hârtiile de preț... (Sărută repede pe Zoe.)
ZOE: Fănică !
TIPĂTESCU: A! acuma, să-l lucrez eu pe nenea Cațavencu ! (Ies amândoi iute pe ușa din stânga.) 
SCENA V
TRAHANACHE, care s-a urcat la tribună, apoi CAȚAVENCU, POPESCU, IONESCU, ALEGĂTORI, PUBLICUL venind din fund și ocupând locurile lor din scena I-a. Intrare zgomotoasă, acompaniată de clopoțelul prezidentului.
TRAHANACHE (în picioare) : Orele sunt înaintate ! poftiți, poftiți, stimabililor: avem cestiuni arzătoare la ordinea zilii... (Șade.)
(Toată lumea s-a așezat la locul său.)
CAȚAVENCU (cu modestie) : D-le președinte, vă rog, cerusem și eu cuvântul...
TRAHANACHE: Da, (binevoitor) da, stimabile. Aveți cuvântul. Poftiți la tribună !...
(Mișcare în grupul lui Cațavencu)
CAȚAVENCU (ia poză, trece cu importanță printre mulțime și suie la tribună; își pune pălăria la o parte, gustă din paharul cu apă, scoate un vraf de hârtii si gazete și le așază pe tribună, apoi își trage batista și-și șterge cu eleganță avocățească fruntea. Este emoționat, tușește și luptă ostentativ cu emoția care pare a-l birui. Tăcere completă. Cu glasul tremurat) : Domnilor !... Onorabili concetățeni !... Fraților !... (Plânsul îl îneacă.) Iertați-mă, fraților, dacă sunt mișcat, dacă emoțiunea mă apucă așa de tare... suindu-mă la această tribună... pentru a vă spune și eu... (Plânsul îl îneacă mai tare.) Ca orice român, ca orice fiu al țării sale... în aceste momente solemne... (De-abia se mai stăpânește.) mă gândesc... la țărișoara mea... (Plânsul l-a biruit de tot.) la România... (Plânge. Aplauze în grup)... la fericirea ei !... (Același joc de amândouă părțile.)... la progresul ei ! (Asemenea crescendo.)... la viitorul ei ! (Plâns cu hohot. Aplauze zguduitoare.)
IONESCU, POPESCU, TOȚI (foarte mișcați) : Bravo !
CAȚAVENCU (ștergându-se repede la ochi și remițându-se d-odată; cu tonul brusc, vioi și lătrător) : Fraților, mi s-a făcut o imputare și sunt mândru de aceasta !... O primesc ! Mă onorez a zice că o merit !... (Foarte volubil.) Mi s-a făcut imputarea că sunt foarte, că sunt prea, că sunt ultraprogresist... că sunt liber-schimbist… că voi progresul cu orice preț. (Scurt și foarte retezat.) Da, da, da, de trei ori da ! (Aruncă roată priviri scânteietoare în adunare. Aplauze prelungite.)
CAȚAVENCU: Da ! (Cu putere din ce în ce crescândă.) Voi progresul și nimic alt decât progresul: pe calea politică... (Îngroașă vorbele.)
POPESCU: Bravo !
CAȚAVENCU: Socială...
IONESCU: Bravo !
CAȚAVENCU: Economică...
POPESCU: Bravo !
CAȚAVENCU: Administrativă...
IONESCU: Bravo !
CAȚAVENCU: Și... și...
IONESCU, POPESCU, GRUPUL: Bravo ! bravo !
TRAHANACHE (clopoțind) : Rog, nu întrerupeți pe orator, stimabile...
CAȚAVENCU (cu tărie) : Nu mă tem de întreruperi, venerabile domnule președinte... (Cătră adunare și mai ales cătră grup, cu tonul sigur.) Puteți, d-lor, să întrerupeți, pentru că eu am tăria opiniunilor mele... (Reintrând în tonul discursului și îngroșând mereu vorbele.) și... și... finanțiară. (Aplauze prelungite.)... Da, suntem ultraprogresiști, da, suntem liber-schimbiști... Or... conduși de aceste idei, am fundat aci în orașul nostru „Aurora Economică Română", soțietate enciclopedică-cooperativă, independentă de cea din București... pentru că noi suntem pentru descentralizare. Noi... eu... nu recunosc, nu voi să recunosc epitropia bucureștenilor, capitaliștilor, asupra noastră; căci în districtul nostru putem face și noi ce fac dânșii în al lor...
GRUPUL (aplauze) : Bravo !
CAȚAVENCU: Soțietatea noastră are ca scop să încurajeze industria română, pentru că, dați-mi voie să vă spui, din punctul de vedere economic, stăm rău...
GRUPUL (aplauze) : Bravo !
CAȚAVENCU: Industria română e admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipsește cu desăvârșire. Soțietatea noastră dar, noi, ce aclamăm ? Noi aclamăm munca, travaliul, care nu se face deloc în țara noastră !
GRUPUL: Bravo ! (Aplauze entuziaste.)
TRAHANACHE (clopoțind) : Stimabile... nu...
CAȚAVENCU: Lăsați, d-le președinte, să întrerupă... nu mă tem de întreruperi !... În Iași, de exemplu, - permiteți-mi această digresiune, este tristă, dar adevărată ! - în Iași n-avem nici un negustor român, nici unul !...
GRUPUL (mișcat) : A !
CAȚAVENCU: Și cu toate aceste toți faliții sunt jidani ! Explicați-vă acest fenomen, acest mister, dacă mă pot exprima astfel !
GRUPUL: Bravo ! (Aplauze.)
CAȚAVENCU: Ei bine ! Ce zice soțietatea noastră ? Ce zicem noi ?... Iată ce zicem: această stare de lucruri este intolerabilă ! (Aprobări în grup. Cu tărie.) Până când să n-avem și noi faliții noștri ?... Anglia-și are faliții săi, Franța-și are faliții săi, până și chiar Austria-și are faliții săi, în fine oricare națiune, oricare popor, oricare țară își are faliții săi (Ingroașă vorbele.)... Numai noi să n-avem faliții noștri !... Cum zic: această stare de lucruri este intolerabilă, ea nu mai poate dura !... (Aplauze frenetice. Pauză. Oratorul soarbe din pahar și aruncă iar priviri scânteietoare în adunare. În momentul acesta mai mulți inși se mișcă în fund, pe unde apare Cetățeanul turmentat și Ghiță în țivil.)
SCENA VI
ACEIAȘI — GHIȚĂ PRISTANDA și CETĂȚEANUL foarte șovăind.
Zgomot la intrarea acestora
TRAHANACHE (clopoțind) : Faceți puțintică tăcere...
CAȚAVENCU (care, în timpul scurt al rumorii provocate de intrarea lui Pristanda și a Cetățeanului turmentat, și-a consultat hârtiuțele, cu ton predomnitor) : Fraților, iată ce spun statutele soțietății noastre la art. I-iu: „Se formează în urbea noastră o soțietate enciclopedică-cooperativă cu numele de «Aurora Economică Română». Scopul Soțietății este ca România să fie bine și tot românul să prospere !"
CETĂȚEANUL (care, de la intrare, a venit șovăind până în mijloc și s-a turnat pe un scaun în fața tribunii, se scoală și ridică mâna) : Și eu ! (sughite) și eu sunt ! (Șovăie și iar se toarnă pe scaun. Râsete în fund, rumoare în față.)
CAȚAVENCU (cătră Trahanache, întorcându-se spre masa prezidențială) : Domnule președinte, rog să nu fiu întrerupt...
TRAHANACHE: Parcă ziceai, stimabile, că întreruperile...
CAȚAVENCU: Da (cu dignitate) dar...
TRAHANACHE: În sfârșit... (Clopoțind.) Nu întrerupeți, vă rog...
CAȚAVENCU (căutând șirul) : Ziceam dar: „... ca România să fie bine și tot românul să prospere..."
CETĂȚEANUL (se scoală șovâind și ridică mâna) : Și eu sunt ! (Sughite rău; râsete, rumoare.)
TRAHANACHE: A ! (Sculându-se peste masă.) Ce ? ce ești d-ta, stimabile ?...
CETĂȚEANUL (sughițând) : Mă cunoaște d. Nae... (Arată pe Cațavencu) Cioclopedică... (Râsete, rumoare.)
CAȚAVENCU (nervos) : Ce ?
CETĂȚEANUL: Română !... (Râsete; sughite.) Aurora !... (Sughite; râsete, rumoare din ce în ce mai mare.)
TRAHANACHE (nervos și el, cătră adunare, clopoțind) : Faceți tăcere, stimabile !... (Cătră Cetățeanul turmentat.) Cum ?
CETĂȚEANUL (șovăind) : Cioclopedică ! (sughite) Comportativă ! (sughite.) Iconomie ! (sughite) Soțietate care va să zică... (Râsete și rumoare mare.)
IONESCU: E turmentat !...
POPESCU: E tun ! (Grupul se mișcă; unii se scoală.)
CETĂȚEANUL (sughițănd și strigând) : Sunt nembru !
TRAHANACHE (agitând clopoțelul cu putere, cătră Ionescu și Popescu) : Stimabile ! stimabile, (cu afabilitate) rog, dați afară pe onorabilul !
IONESCU, POPESCU și GRUPUL: Afară ! E turmentat ! Afară ! (Ionescu și Popescu îl îmbrâncesc spre ușă. Cațavencu s-a dat jos de la tribună și vorbește cu câțiva din grup)
CETĂȚEANUL (îmbrâncit de dascăli și opunându-se) : Nu mă-mbrânciți... că amețesc !
IONESCU, POPESCU și GRUPUL: Afară !
CETĂȚEANUL: Nembru !
(Toată scena aceasta a fost însoțită de râsete și rumoare. Dascălii au dat afară pe Cetățeanul turmentat. În adunare, mișcare. Pristanda se apropie la tribună, în vreme ce dascălii și grupul lor, în mijloc cu Cațavencu, se agită și-și reiau locurile.)
PRISTANDA (misterios lui Trahanache) : Coane Zahario, dă-i zor ! Trebuie să-l lucrăm pe onorabilul, pe d. Nae Cațavencu; ordinul lui conul Fănică... Sunt la ușă, când oi tuși de trei ori, d-ta proclamă catindatul și ieși pe portiță... și pe urmă-i treaba mea...
TRAHANACHE (încet) : Bine.
PRISTANDA (încet) : Când oi tuși de trei ori: nu mi-a sosit încă oamenii !... (Trece lângă ușa din fund, pe unde intră cu zgomot Farfuridi, Brânzovenescu și alți câțiva. Pristanda vorbește încet cu dânșii. Toți se aranjează în fund, astupând ușa de ieșire)
SCENA VII
ACEIAȘI - FARFURIDI, BRÂNZOVENESCU și alți alegători și CETĂȚEANUL TURMENTAT, apoi ZOE și TIPĂTESCU, ascunși după grilaj și ascultând ce se petrece în adunare.
TRAHANACHE (clopoțind, cătră Cațavencu, care vorbește încet cu grupul lui) : Poftiți la tribună, stimabile !... (Cațavencu pornește spre tribună.)
ZOE: Nu mai auz nimic...
TIPĂTESCU: Pesemne n-a sosit încă Ghiță.
CAȚAVENCU (de la tribună) : Fraților !
FARFURIDI (aducând din fund pe Cetățeanul turmentat) : Te-a dat afară ? Cum se poate, fraților, să lăsăm să gonească din adunare pe un cetățean onorabil, pe un alegător ?
BRÂNZOVENESCU: Pentru că d. Cațavencu...
CAȚAVENCU (răcnind) : Stimabile ! (Lui Trahanache.) Domnule prezident ! (Rumoare surdă în fund.)
TRAHANACHE: Stimabile (clopoțind) aveți puțintică răbdare. (Ghiță tușește cu putere de trei ori.) Fiindcă orele sunt înaintate...
CAȚAVENCU: Dați-mi voie...
TRAHANACHE (ridicându-se) : Fiindcă unii dintre domnii alegători au început să plece, ar fi bine, cred, mâine fiind alegerea, ca chiar acum să rugăm pe onorabilul orator să-și întrerupă discursul un moment, să aibă puțintică răbdare, pentru ca să proclamăm numele candidatului propus de comitetul nostru.
CAȚAVENCU (cu aer foarte degajat) : Primesc cu mulțumire, d-le președinte. (Coboară de la tribună, cătră grupul său.) Numele candidatului.
TOȚI (din grup și din sală) : Da ! numele candidatului !
ZOE (tremurând, încet) : Fănică !
TIPĂTESCU (încet) : Taci ! n-ai grijă !
TRAHANACHE (citind foaia între lumânări) : Stimabile ! candidatul pe care-l susține comitetul nostru, este domnul...
IONESCU: Nae Caț...
TRAHANACHE (întrerupându-l) : Ai puțintică răbdare... (citind) domnul...
CAȚAVENCU: Domnul... (Toată lumea ascultă cu mare nerăbdare și în deplină tăcere; Zoe se strânge după grilaj lângă Tipătescu.)
TRAHANACHE: Domnul... Agamiță Dandanache !
(Mișcare de satisfacție în fund. În grupul din față turburare. Zoe și Tipătescu ascultă mișcați.)
CAȚAVENCU (sărind în loc și răcnind) : Trădare ! (Gesticulează viu în mijlocul grupului său. În fund aplauze.)
TRAHANACHE (în picioare) : Dați-mi voie ! (Clopoțind; după un moment de tăcere.) Cine a pronunțat cuvântul trădare ? (Toată lumea e în picioare și în fierbere.)
CAȚAVENCU (din mijlocul grupului, cu putere) : Eu !
GHIȚĂ, BRÂNZOVENESCU și CETĂȚEANUL TURMENTAT și CEI DIN FUND: Afară ! afară moftologul !
TRAHANACHE (trăgând clopoțelul foarte violent, cătră grupul din fund) : Aveți puțintică răbdare ! (Cătră Cațavencu.) Și cine este trădător, stimabile ?
CAȚAVENCU (foarte aprins) : Acela care falsifică numele candidatului odată hotărât, acela care uită, care trădează interesele și onoarea familiei sale... (Cu un gest colosal.) D-ta !
TRAHANACHE (trântind clopoțelul pe masă în culmea indignării) : Apoi, ai puțintică răbdare, stimabile ! Mă scoți din țâțâni... Eu falsificator ?... Pe mine, cetățean onorabil, pe mine, om venerabil, să vie într-o adunare publică, să mă facă falsificator... cine ? (Rumoare mare. Tipătescu și Zoe ascultă palpitând.) cine? (Cu energie.) Un plastograf patentat !
CAȚAVENCU (sărind din loc) : Plastograf !
TOȚI DIN FUND (strigând amenințător) : Afară plastograful !
TOȚI DIN FAȚĂ (asemenea) : Afară falsificatorul ! trădătorul ! (Fierbere mare.)
CAȚAVENCU (spumând, se repede din mijlocul grupului său la tribună cu pumnii încleștați și zbierând febril. Un moment tăcere) : Fraților ! domnilor ! un moment, onorabili concetățeni ! Am voit să acoper o rușine care se petrece de atâta vreme în sânul orașului nostru... (Zoe și Tipătescu mișcare.) am voit să cruț opinia publică de o lovitură scandaloasă;… astăzi însă am fost lovit așa de crud în dignitatea mea, încât nu mai pot tăcea. (Zoe și Tipătescu mișcare.) Acest onorabil cetățean, (arată pe Trahanache) acest om venerabil, d. Zaharia Trahanache...
TRAHANACHE (cu pofidă) : Ei ? Eu...
CAȚAVENCU: Este atât de naiv, încât crede că e plastografie un document olograf...
(Zoe și Tipătescu mișcare de groază.)
ZOE: Fănică !... (Șovăie.)
TIPĂTESCU (susținând-o și răcnind cu o supremă putere) : Ghiță ! (Se repede la portița grilajului... Zoe se agață de el și-l oprește. Rumoare mare.)
PRISTANDA (punând mâinile amândouă lângă gură ca o port-voce și strigând asemenea spre partea de unde i-a venit chemarea) : Prezent ! (Cătră cei din fund.) Pe el, copii ! (Grupul din fund cu Pristanda, Farfuridi, Brânzovenescu, Cetățeanul turmentat se reped la tribună și pun mâna pe Cațavencu.)
CAȚAVENCU (continuând a zbiera în mijlocul zgomotului) : O scrisorică a prefectului cătră...
GRUPUL LUI CAȚAVENCU: Pe ei, fraților. (Grupul din față dă năvală spre fund.)
TOATĂ LUMEA: Afară ! ho ! huideo !
(Zgomot la culme, strigăte, huiduieli, fluierături. Zaharia Trahanache a ieșit repede pe portița grilajului, a dat dincolo de Zoe și de Tipătescu, și toți trei ascultă ce se petrece în adunare. Pristanda, Farfuridi, Brânzovenescu au apucat de gât pe Cațavencu și-l târăsc afară. Grupul Ionescu și Popescu sunt grămadă peste cei din fund. Toate cuvintele și mișcările acestea din urmă se fac deodată și într-o clipă. Cortina se lasă asupra primei mișcări a scandalului)

* * * 

Urmează O scrisoare pierdută (9)

4 comentarii:

  1. Sa stii ca iar am vorbit cu o mamica despre tine. A zis ca rezumatele tale sunt cele mai bune de pe net. Dar acum vad ca aici scrii si textul integral. Mare bucurie iti aduce lectura, draga mea! Si te inteleg bine, chiar daca au acuma sunt mai mult pe net cu cititul. Dar uite, vin la tine pentru clasici.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. În ceea ce privește ceea ce public eu, combinația ideală pentru elevi este citirea povestirii pe scurt, apoi citirea textului integral. Așa înțeleg și rețin textul eficient.

      Ștergere
  2. de mare actualitate domnul Caragiale!

    RăspundețiȘtergere

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !