D-ale carnavalului (3)

de Ion Luca Caragiale. 

Urmare la D-ale carnavalului (2)

ACTUL I

SCENA VIII

IORDACHE, NAE, apoi MIȚA

IORDACHE: Ăsta este nițel cam țicnit... De ce mușterii am parte eu astăzi ?... Frumos carnaval ! S-o scoț pe Mița. (Nae intră) D. Nae, în sfârșit ! credeam că nu mai vii.

NAE: De ce ?

IORDACHE: Te-a căutat doi inși...

NAE: Cine ?

IORDACHE: Unul nu știu cum îl cheamă, ălălalt era Crăcănel...

NAE: Crăcănel ?...

IORDACHE: Da; și coana Mița... e aici.

NAE (strâmbându-se) : Mița aici ? Nu i-ai spus că nu sunt acasă și că viu târziu ?

IORDACHE: I-am spus, da' a zis că te așteaptă până mâine, până poimâine... Am profitat de ocazie și m-am dus la birt în colț să mănânc ceva. N-apucasem să gust de două ori, și hop ! Crăcănel vine-n birt și-ntreabă pe băiat unde e frizeria model a lui d. Nae. Am alergat degrabă să dau de veste coanii Miții... Era aici și negustorul ălălalt; zice că are un bilet de abonament să-l schimbe, ori să te-ntrebe ceva... în sfârșit nu știu bine...

NAE: Care va să zică Mița e aici ?

MIȚA (care a crăpat ușa mai dinainte și a auzit ultimele vorbe ale lui Iordache, coborând) : Aici, Bibicule; ce, îți pare rău ?

NAE (făcându-se vesel) : Să-mi pară rău ? cum să-mi pară rău ?... Se poate ?

MIȚA (trecând pe lângă Nae, încet) : Trimete de-aici pe Iordache. Am să-ți spun ceva între patru ochi...

NAE (făcându-se că n-aude) : Auz ?

MIȚA: Iordache, daca nu mai ai treabă, fii bun și ne lasă; am să-i spui ceva lui d. Nae în secret...

IORDACHE: Mă duc... să-mi isprăvesc porția de varză. (Iese în fund.)

SCENA IX

MIȚA, NAE. Mița merge și încuie ușa din fund

NAE: Pentru ce încui ușa ?

MIȚA (în fund) : Poate să vie iar cineva să ne facă deranj... Am să-ți spui ceva în liniște... (pauză) Nae ! (coboară încet, emoționată) Bibicule ! nu mă mai iubești... (un pas și se oprește)

NAE (d-abia întorcându-se) : Ei na ! de unde ți-a mai venit ș-asta-n cap ?

MIȚA (încă un pas) : Pentru ce n-ai venit alaltăieri seara când ți-am scris ?

NAE (același joc) : Eram bolnav alaltăieri...

MIȚA (coborând, cu energie) : Minți !... Ai primit biletul meu ?

NAE: Da.

MIȚA: Unde mi-e biletul ? Arată biletul...

NAE (după ce se caută prin toate buzunarele) : Pesemne că l-am pierdut.

MIȚA: L-ai pierdut ? Unde l-ai pierdut ?

NAE: Știu eu unde l-am pierdut ? daca știam că-l pierz, firește că nu-l pierdeam...

MIȚA: Nu știi unde l-ai pierdut ?

NAE: Nu...

MIȚA (strașnică) : Bibicule ! Bibicule !

NAE: Ei ?...

MIȚA: Vezi tu sticluța asta ? (Scoate din buzunar o sticluță mică și i-o arată.)

NAE: Ei, ce ?

MIȚA: Știi ce are înăuntru ?

NAE: Cerneală...

MIȚA: Nu cerneală, Năică,... vitrion englezesc !

NAE (dându-se înapoi) : Vitrion ? ești nebună ?

MIȚA: Da, vitrion ! ți-e frică ?

NAE: Firește că mi-e frică, na !

MIȚA: Pentru ce, daca te știi curat ?

NAE: Pentru că tu nu știi ce e vitrionul...

MIȚA: Ba da... e un fel de metal...

NAE: Nu știi ce poate face ?

MIȚA: Ba da; pârlește, Năică; arde, Bibicule, momentan tot, tot, și mai ales ochii !

NAE: Dă-mi sticluța...

MIȚA: Aș !

NAE: Pentru ce să ții asemenea lucruri ? pentru ce ?

MIȚA (vrând să izbucnească) : Pentru ce?... Îmi trebuie...

NAE: Pentru ce îți trebuie ?

MIȚA (izbucnind): Pentru ce ? (cu un gest mare, care face pe Nae să-și acopere ochii, dându-se repede înapoi) Pentru dumneatale, musiu Năică, și pentru Didina dumitale !...

NAE (pălind): Care Didină ? tu știi ce spui !

MIȚA: Știi și d-ta mai bine decât mine; nu umbla cu mofturi, șarlatane. Care Didină, 'ai ? Didina, pentru care mă traduci pe mine; Didina, pe care o iubești; Didina, la care ai fost az-noapte, mizerabile !

NAE: Nu e adevărat, am stat acasă bolnav.

MIȚA: Minți ! Adineaori spuneai că nu știi unde ai pierdut biletul... Să-ți spui eu: biletul meu l-a găsit în odaie la Didina d-tale respectivul ei.

NAE: Respectivul ? Pampon ?

MIȚA: Vezi ! vezi ! știi cum îl cheamă; da, unul înalt, bărbos, fioros, cu care o să ai a face chiar astăzi; pentru că s-a întâlnit cu mine aici, mi-a arătat biletul meu, și eu i-am declarat că omul cu traducerea este acela care mă traduce și pe mine, (Nae se plimbă agitat) amantul meu, fidelul meu amant, căruia eu (obidită) i-am fost întotdeauna fidea.

NAE: Ce-ai făcut ?

MIȚA: Pampon te caută să te omoare... A ! dar până să-și răzbune el, am să vă omor eu, eu ! pe Didina, pe tine, și pe mine !... (Se trântește pe un scaun desperată și isterică și-și ascunde capul în mâini.)

NAE (apropiându-se binișor de ea și căutând s-o mângâie) : Mițo, neică, vino-ți în fire...

MIȚA: Lasă-mă ! (îl respinge)

NAE (apucând-o în brațe și căutându-i buzunarul): Nu; nu te las, pentru că te iubesc... numai pe tine... te iubesc... numai... pe... tine... (A găsit buzunarul, a luat sticluța, se ridică repede și schimbând tonul.) înțelege că e încurcătură la mijloc. Mi-ai pus pe nebunul de Pampon în cap.

MIȚA: D-ta ți l-ai pus...

NAE: Vrei scandal cu orice preț ?

MIȚA: Da, (ridicându-se) vreau scandal, da... pentru că m-ai uitat pe mine, le-ai uitat pe toate: ai uitat că sunt fiică din popor și sunt violentă; ai uitat că sunt republicană, că-n vinele mele curge sângele martirilor de la 11 Fevruarie; (formidabilă) ai uitat că sunt ploieșteancă — da, ploieșteancă ! — Năică, și am să-ți torn o revuluție, da' o revuluție... să mă pomenești !...

NAE (cam zâmbind) : Nu fi nebună !... Ce-o să faci ?

MIȚA (căutând sticluța în buzunar) : Ce să fac ? (n-o găsește; se uită rătăcit împrejur... Nae i arată de departe, râzând, sticluța; ea dă un țipăt) A ! mi-ai furat sticluța, scamatorule ! (repezindu-se la el pe după mobile) Dă-mi sticluța, șarlatane, mizerabile, infame ! (se aud bătăi tari în ușe)

NAE: Taci ! bate cineva !

IORDACHE (de afară): Deschideți! deschideți degrabă !

MIȚA: Nu vei deschide, până nu-mi dai sticluța ! (se pune în dreptul ușii. Nae o dă în lături, trage ivărul și deschide. Iordache intră repede)

SCENA X

ACEIAȘI — IORDACHE

IORDACHE: Vine Crăcănel turbat... S-a făcut scandal; l-a bătut ălălalt care era aici... (Miții) Ascunde-te... Vine !

MIȚA (apelpisită): Nu mai voi să știu de nimic... Să vie oricine... Voi scandal... voi să mor !... (Se repede să ia un brici; Iordache se uită afară prin ușe.)

NAE (repezindu-se și smulgându-i briciul, o apucă de amândouă mâinile și o târăște spre dreapta) : 'Aide dincolo, să-ți dau sticluța.

MIȚA: Nu.

IORDACHE (de la ușă) : Fugiți, iacătă-l, fugiți !...

NAE: Haide ! (Târăște pe Mița cu multă luptă și iese cu ea în odaia din dreapta, pe după paravan.)

SCENA XI

IORDACHE, CRĂCĂNEL

CRĂCĂNEL (intrând prin fund furios, cu pălăria stricată și tăvălită. Iordache se dă la o parte) : A ! asta nu, asta nu poate să rămâie jos!... Ai mai pomenit d-ta una ca asta, d-le ?

IORDACHE: Ce, d-le ?

CRĂCĂNEL: D-le, adineaori știi că am plecat de aici.

IORDACHE: Da.

CRĂCĂNEL: N-apuc s-ajung în colț și auz pe urmele mele: „Pst ! pst ! Bibicule !" Pe mine mă cheamă Telemac, Mache, nu mă cheamă Bibicul. Îmi văz de drum... Iar: „Pst ! pst ! Bibicule !" Eu merg înainte... Când mă pomenesc că m-apucă cineva pe la spate de guler. Mă întorc. Zice: „Te faci că n-auzi, Bibicule, 'ai ?" Eu zic: „Nu mă cheamă Bibicul, d-le, mă cheamă Telemac, Mache". „Bibicule, zice el, deodată; ești un mizerabil ! ai făcut un abuz mare; ai înșelat o femeie, dar ai a face acuma cu un bărbat. De mult te caut. Avem să ne răfuim amândoi. Acu nu-i vreme, dar până una alta, ca să știi cu cine ai a face, poftim o arvună !"... N-apuc să răspunz, domnule, și șart ! part ! trosc ! pleosc ! patru palme: îmi turtește pălăria și mi-o aruncă cât colo. Până să mă plec s-o ridic, infamul se suie într-o trăsură și pleacă... Chem sergentul... nimini !... A ! dar trebuie să știu cine este dobitocul ăsta smintit... trebuie să știu ! Cum îl cheamă ?

IORDACHE: Știu eu cine e ăla ?

CRĂCĂNEL: Este mizerabilul care era adineaori aici cu d-ta, când am venit eu.

IORDACHE: Nu știu cum îl cheamă...

CRĂCĂNEL: Trebuie să știi, trebuie să-mi spui: nu plec de aicea până nu aflu; chem poliția, fac scandal !... (Se plimbă făcând gesturi exasperate.)

SCENA XII

ACEIAȘI - CATINDATUL, NAE, apoi PAMPON

CATINDATUL (intră prin fund, cu mâna la falcă, văitându-se) : A ! a ! a ! m-a apucat rău... (Se trântește pe un scaun.)

IORDACHE: Și ai venit iar la doftoria lui Matei ? nu mai merge, tânărule...

CRĂCĂNEL: D-le, înțelege odată și spune-mi...

NAE (ieșind din odaie și coborând) : Ce e ? Ce e, domnule ?

CRĂCĂNEL: Domnule ! Un dobitoc, un infam, care era adineaori aici, m-a insultat cu palme pe mine, Mache, ca drept Bibicul...

NAE (aparte) : Pampon a fost ! (cătră Iordache încet) Treci dincolo, i-a venit rău nebunii. (Iordache iese iute la dreapta)

CATINDATUL: A ! a ! a ! (se zvârcolește pe scaun)

NAE (Catindatului) : Ce e ? d-ta ce poftești ?

CATINDATUL (sculându-se și arătându-și falca, hotărât): Știi s-o scoți ? scoate-mi-o !

NAE: Șezi. (Catindatul șade)

CRĂCĂNEL: Domnule, n-am vreme de stat. Spuneți-mi cum îl cheamă...

NAE (alegându-și instrumentele): Nu știu, domnule, de unde vrei să știu eu numele la toți mușteriii ! (cătră Catindat) A din fund de tot ? (Catindatul dă din cap că da) Dezleagă-te. (Catindatul face fasoane. Nae îl apucă cu putere și-l dezleagă.)

PAMPON (apărând în fund): Aha ! Bibicule, iar d-ta ! (Crăcănel se dă înapoi.)

NAE (cu un ochi la ce se petrece între Pampon și Crăcănel, și cu altul la Catindat, pe care îl ține cu putere cercând să-i vâre mâna în gură, și care se zbate și nu vrea să se lase) : Numai s-o văz ! n-o scoț !

CRĂCĂNEL (înaintând un pas spre Pampon, făcându-și inimă și voind să-i dea fiori): Domnule ! mă cunoști d-ta pe mine ?

PAMPON: Cum să nu, Bibicule ! (Se apropie binișor de Crăcănel, și vrea să-l apuce.)

CRĂCĂNEL (scăpând și ocolind pe după mobile) : A ! ajutor ! poliție ! vardist ! (Pampon îl urmărește neîmpăcat; Crăcănel vrea să iasă prin dreapta pe după paravan, se întâlnește piept în piept cu Iordache care intră, și care-l respinge)

NAE (care după o luptă, a reușit să vâre mâna în gura Catindatului) : Șezi binișor !

CATINDATUL (gemând cu gura înfundată și zvârcolindu-se) :A ! a ! a !

IORDACHE (care a venit de după paravan, încet lui Nae) : I-a venit pandaliile, era să-și taie gâtul cu briciul.

CRĂCĂNEL: E nebun ! ajutor ! poliție ! vardiști ! (Iese în fuga mare prin fund.)

PAMPON: Stăi, Bibicule ! (Iese furios după el.)

NAE (trăgând cu putere) : Nu mișca ! (După ce a tras, iese repede în dreapta, urmărit de Iordache.)

CATINDATUL (văitându-se cu mâna la falcă) : A ! a ! a ! Mi-a scos alta ! Măsea nevinovată, domnule !...

Cortina

* * *

Urmează D-ale carnavalului (4)