de Ion Luca Caragiale.
Urmare la D-ale carnavalului (8)
ACTUL III
ACTUL III
SCENA VII
- IORDACHE, apoi PAMPON și CRĂCĂNEL cu butelci, pachete de mezeluri și franzele la subsuoară, apoi NAE
IORDACHE (căzând obosit pe un scaun): De azi-dimineață !... de azi-dimineață, asta merge întruna așa ! Ce goană ! Ce goană turbată ! Doamne ! Doamne, isprăvește odată istoria asta ! sunt trei după douăsprezece și mă leșin de somn și d-a-mpicioarele !
PAMPON (intrând cu Crăcănel ): Haha ! domnule Iordache...
CRĂCĂNEL: Ei ! domnule, ai văzut că nu suntem pungași... Stăpânul d-tale, d. Nae, în persoană, ne-a scos de la secție.
CRĂCĂNEL: Nu mă cheamă Crăcănel; mă cheamă Mache Razachescu. (Pune ce a adus pe masă.)
PAMPON (același joc): Foarte urât din partea d-tale să te porți astfel ! noi venisem aici pentru Bibicul, nu pentru ce credeai d-ta: nu avem de un astfel harahterul...
IORDACHE: Măcar d-ta să fii ala, să găsești noaptea despre ziuă în prăvălia d-tale...
PAMPON: Eu n-am prăvălie, domnule: eu nu sunt cupeț, sunt particoler...
IORDACHE: Știu, da' zi că ai... să găsești trei oameni necunoscuți...
CRĂCĂNEL: Așa e, bine zici, trei. Ce s-a făcut urâtul ăla micul... pârlitul... fratele lui nenea Iancu bogasierul ? Pe el pentru ce nu l-a luat la secție?
PAMPON: Pesemne a fugit ca un laș...
CRĂCĂNEL: Iaca, mie nu-mi pare rău de ce s-a întâmplat, dacă oi câștiga portabacul cu muzică.
IORDACHE (repede) : Ați pus și d-voastră la lotăria ipistatului ?
PAMPON: Mai era două numere: unul l-am pus eu, și unul amicul.
IORDACHE (aparte): S-a complectat ? A murit francul !...
PAMPON: Domnul Nae unde este ?
IORDACHE: Mi se pare că e dincolo în odaie, să vedem... (Merge pe după paravan; către Nae, care intră din dreapta.) Sunt aici, te așteaptă. Așa-i că a prins bine politica mea ? Femeile s-au dus ?
NAE: Da, dar o să se întoarcă numaidecât; am regulat bine chestia.
IORDACHE: Cum ?
NAE: Ai să vezi... treci la pod în față, și așteaptă-le... (Trece în scenă; Iordache iese repede în fund.) Ehei ! Salutare, neică!
PAMPON (vesel, strângându-i mâna): Salutare și frăție !
CRĂCĂNEL (vesel, dar solemn, îl apucă de mână): Mersi, neică; ești un bărbat, drept să-ți spui, nu că ești frizer, dar ești galant.
PAMPON: Da, foarte galant !
CRĂCĂNEL: Ne-ai făcut și mie și prietinului mare bunătate: amândoi o să-ți rămânem foarte recunoscători de câte ai făcut pentru noi. (Îi strânge mâna călduros.)
NAE: N-aveți de ce ! îmi pare rău... datoria: se-ntâmplase la mine-n casă...
PAMPON: 'Aida de ! nu ! ce-i drept e drept, neică, ai făcut mult pentru noi...
CRĂCĂNEL (vesel); Și care va să zică Bibicul erai d-ta, 'ai ? bată-te să te bată !
NAE: Vezi bine !
CRĂCĂNEL: Și Mangafaua nu eram eu ?
NAE: Aș ! Mangafaua era unchiul fetii, epitropul...
CRĂCĂNEL: Bată-te să te bată. (Râde.)
PAMPON: Și închipuiește-ți, neică Năică, daca te întâlneam azi-dimineață, când am venit întâi aici, îmi spuneai numaidecât cum a devenit chestia de ai înfășurat borcănelele cu pomadă, care le-a cumpărat de aici Didina, în ale două bilete... și ne lămuream, frate... Dar eu, prost ! Să nu-mi dea în gând să întreb măcar pe Didina... Biata Didina !...
CRĂCĂNEL (aparte): Auzi d-ta ! și eu gândeam că e biletul Miții...
SCENA VIII
- ACEIAȘI, IPISTATUL, apoi IORDACHE, apoi DIDINA și MIȚA, amândouă în haine de oraș
IPISTATUL (intrând repede din fund): S-a tras lotul... Acum l-am tras !...
PAMPON: Ei ?
NAE: Știu cine l-a câștigat.
IPISTATUL (cu multă naivitate): Iar eu, domnule, închipuiește-ți noroc !
NAE (aparte): A murit francul !
PAMPON: Tii ! păcat !
CRĂCĂNEL: Rău îmi pare. (Se aude uruitul unei birji, care se oprește în fund.)
NAE: St ! tăceți, mi se pare că s-a oprit aici o birjă...
PAMPON: Da...
IORDACHE (venind repede din fund): Două dame, vin două dame.
NAE (naiv) : Două dame ? Ce să caute la mine două dame ?
CRĂCĂNEL: Două dame ?
PAMPON: Nu cumva ?
DIDINA (intrând furioasă prin fund): A ! d-le Iancule, în sfârșit ! (Iordache, Ipistatul și Nae la o parte vorbesc încet.)
PAMPON: Didina ! (Mița intră furioasă și se oprește cu brațele încrucișate în fund.)
CRĂCĂNEL: Mița ? (Caută să se ascunză undeva.)
MIȚA (coborând la el): Nu te-ascunde, bibiloiule ! gândeai că nu o să te prinz, 'ai ? De când te pasc, gândești ? Aici e la Ploiești, 'ai ? În costum de bal, 'ai ? (Mița lângă Crăcănel îl judecă încet și-l zguduie; Nae după paravan; Iordache și Ipistatul cară mezelurile și butelcile în odaia din dreapta.)
DIDINA: De azi-dimineață de când ai plecat de acasă, câte ceasuri sunt ? știi ?
PAMPON: Îți spui eu acasă ce a fost...
CRĂCĂNEL: Mițo, Mițo, îți spui acasă...
MIȚA: Nici un cuvânt mai mult ! 'aide !
DIDINA: 'Aide acasă !
PAMPON: Frate, a fost încurcătură, înțelege.
CRĂCĂNEL: Da, o încurcătură...
NAE (ieșind de după paravan): Se înțelege c-a fost o încurcătură, cum se-ntâmplă totdeauna în carnaval... Ei ! d-ale carnavalului ! Să-mi dați voie, coconițelor, să vă isplic eu încurcătura pe larg la masă. (Crăcănel și Pampon foarte mulțumiți.)
FEMEILE: La masă ?
NAE: Da, la masă. Noi, între bărbați, pusesem de gând să îmbucăm ceva aicea la noi... Dincolo e cald, masa pusă așteaptă... Crez că nu o să capăt un refuz ?
MIȚA (cu tonul de refuz, înțepată): Mersi, musiu, de invitație.
CRĂCĂNEL (stăruitor): Mițo, să mă vezi cu ghete de brunel cu bizeț pe catafalc !... (încet) Frizer, frizer, da' nu știi ce băiat galant e.
PAMPON (Didinii): Dacă mă iubești...
SCENA IX
- ACEIAȘI, CATINDATUL, curat la față, tot în costumul de turc
CATINDATUL (intrând din fund triumfător): M-a curățat spițerul !
DIDINA (încet): Cine-i ăsta ?
PAMPON (tot așa): Lasă că-ți spui eu... (Didina râde.)
CRĂCĂNEL (Miții): Ăstuia i-a dat o nebună la bal cu o sticluță cu doftorii în ochi !
MIȚA (repede): Și nu l-a ars ?
CRĂCĂNEL: Aș ! era un fel de cerneală violentă. (Didina trece lângă Nae; Mița și toți ceilalți se grupează în jurul Catindatului și-l examinează) Le-a scos toate ?
CATINDATUL: Toate, uite-te. Îți dau un franc pe una...
MIȚA (aparte): M-a-nșelat spițerul... mai bine !
NAE (încet Didinii) : Mâine seară la cinci.
DIDINA (asemenea) : Bine !
NAE (asemenea) : Nu bine, negreșit ! (Didina trece și ea să examineze pe Catindatul.)
PAMPON: Nu se mai cunoaște deloc...
IORDACHE: Da' deloc. (Trece în odaia din dreapta.)
CATINDATUL: Închipuiește-ți să mă fi văzut nenea Iancu în halul ăla... (Toți îl examinează.)
MIȚA (încet lui Nae): Ați șoptit ? Ce ți-a șoptit ? Ce i-ai șoptit ?
NAE (asemenea): Ești nebună? iar începi ?... Așteaptă-mă mâine la opt seara...
MIȚA: Da... (Se duc și ei lângă Catindatul.)
CRĂCĂNEL (uitându-se în ceafa Catindatului) : Aha ! iaca una a rămas în ceafă: adu francul...
CATINDATUL: Las-o aia; aia e de la noi de la percepție; știi, am obicei, după ce scriu, șterg condeiul; îl dau pân păr. (Face gestul la ceafă; toți râd.)
IORDACHE (venind din dreapta): Daca poftiți, masa e gata.
CATINDATUL: Masa ? Care va să zică (lui Nae) ne-ncurcăm iar ?
NAE: Cu plăcere, neică.
PAMPON: 'Aida la masă.
CRĂCĂNEL:'Aida ! (Toți au pornit spre dreapta; Didina cu Pampon, Mița cu Crăcănel, Nae cu Catindatul, Iordache cu Ipistatul.)
CATINDATUL (punând repede mâna la falcă, dă un țipăt):Ai ! (Se oprește și se întoarce în loc; toți fac asemenea.)
TOȚI: Ce e ?
CATINDATUL (umblând agitat): Pfu ! Pfu ! Pfu ! Iar m-a apucat; dar rău, rău de tot ! (Cătră Iordache, hotărât.) Știi s-o scoți ? Scoate-o. (Toți privesc pe loc.)
IORDACHE: Lasă că-i știu eu leacul ei; eu i sunt popa... de la Matei citire... (Se repede la masa din fund, ia o pereche de foarfeci mari și vine cu ele încruntat, clănțănindu-le ca la tuns; Catindatului.) Șezi ! (Catindatul șade; Iordache cu foarfecele clănțănind îl amenință să i le bage pe gât.)
CATINDATUL (ridicându-se înseninat): Mersi, neică, mi-a trecut ! (Toți pornesc veseli și râzând spre dreapta.)
Cortina
Sfârșitul piesei de teatru ”D-ale carnavalului”
Găsești povestirea pe scurt pe blogul
Povestiri pe scurt de lecturi școlare
Citește aici pe blog și alte piese de teatru de I.L.Caragiale:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !