ÎN LUMEA DREPTĂȚII (17)

nuvelă de IOAN ALEXANDRU BRĂTESCU-VOINEȘTI

Urmare la În lumea dreptății (16)

Uite, nu mai departe, alaltăieri seara — știe și nenea Mache, că era de față — mi-a venit un țăran de la Mândrești, țăran chiabur, se cunoștea după port. Avea a doua zi un proces la tribunal. Îl dase în judecată frate-său, cerând să împartă cu el cele douazeci de pogoane de pământ rămase de pe urma lui tat-su.

PASĂREA MĂIASTRĂ (4)

de PETRE ISPIRESCU

Urmare la Pasărea măiastră (3)

"Frate, îmi ziseră ei, după ce călătorirăm câtva, am obosit de atâta drum; căldura este mare; aide ici la un eleșteu pe care îl știm noi, să bem câte nițică apă, să ne răcorim."

NĂPASTA (1)

de Ion Luca Caragiale

PERSOANELE:

DRAGOMIR, cârciumar

GHEORGHE, învățătorul satului

ION, ocnaș

ANCA, soția lui Dragomir

CÂȚIVA OAMENI

Într-un sat de munte.

ACTUL I

(Interiorul unei cârciume, clădire cu grinzi de lemn. În fund, la mijloc, ușa de intrare; la stânga, fereastră mare de prăvălie cu blon; lângă fereastră, taraba. La stânga, planul întâi și al doilea, două uși cari dau în două odăi. La dreapta, planul întâi, chepengul beciului și o ușe care dă în celar. La stânga, în față,o masă de lemn și scaune rustice. Lavițe pe lângă pereți.):

SCENA I

DRAGOMIR, GHEORGHE și ANCA (Toți trei stau împrejurul mesii pe care arde o lampă mică cu petrol. Gheorghe ține o gazetă în mână. Anca lucrează la o cămașe.)

GHEORGHE: ... E greu să scape, firește... dar se-ntâmplă... Așa fac mai toți câți scapă: dintru-întâi s-arată pocăiți, se prefac proști, se dau tot cu binișorul, și odată, când le vine bine, p-aici ți-e drumul...

DRAGOMIR: Adică și ăsta era șiret... se prefăcea... (zâmbind.) Am înțeles!