D-ale carnavalului (6)

de Ion Luca Caragiale. 

Urmare la D-ale carnavalului (5)

ACTUL II

SCENA X

MIȚA în costumul polonez al Didinii, apoi IORDACHE în costumul de cazac al lui Nae

MIȚA (scoțându-și masca; vine din bufet): Ce dracul caută Crăcănel aici ? Mă minte că se duce la Ploiești... și vine la bal... Nu cumva Mangafaua sare garduri ?... Ori a simțit ceva ?... Mi-am schimbat costumul la grandirop... Nici el, nici Iordache nu mă mai poate cunoaște... Dar Nae... Năică unde-i ?... Unde e pârlitul de Pampon ? (Iordache intră.) Nae ! Să vedem. (Își pune masca și urcă în fund spre stânga.)

IORDACHE (venind din fund, dreapta și uitându-se în bal) : A dracului istorie o să iasă... Crăcănel aici, Pampon aici, Mița aici... Numai de-ar fi plecat Nae și Didina...

MIȚA (coborând): Nae ! (Își scoate masca.)

IORDACHE: 'Ai ! (Se întoarce.) Fugi că mor ! Mița ? (Vrea să plece.)

MIȚA (tăindu-i drumul): Unde pleci, mizerabile ?

IORDACHE (îi face semn că merge în bal să danțeze)

MIȚA: Nu vrei să mă cunoști, Năică, 'ai ? Nu vrei să-mi vorbești ? Fugi de mine, 'ai ? (Îl apucă.)

IORDACHE (se smucește și vrea să plece)

MIȚA (sărindu-i înainte): Mișelule, daca mai faci un pas, daca nu vorbești, te nenorocesc. A ! mizerabile ! ai gândit că daca mi-ai luat sticluța cu vitrionul, nu o să mai găsesc alta ! Ți-am făgăduit să-mi răzbun și...

IORDACHE: Ei apoi, daca o iei pe coarda vitrionului, nu-mi place. (Mița face un pas înapoi, el își scoate masca.) Nu sunt Nae; ce poftești ? Sunt Iordache, na !

MIȚA: A ! care va să zică v-ați schimbat costumul, ca să mă jucați pe degete !... Și a crezut domnul Nae că scapă cu atâta de mine ?... Unde e Nae ?

IORDACHE: Trebuie să fi plecat de mult din bal; nu l-am mai văzut; și a plecat cu cheia; pe mine m-a lăsat pe dinafară. (Pampon și Crăcănel se arată în fund și privesc scena.)

MIȚA: A ! mizerabilul ! (Se plimbă agitată.) Mizerabilul ! (Vede pe cei din fund și-și pune iute masca; Iordache asemenea.)

SCENA XI

ACEIAȘI, PAMPON și CRĂCĂNEL scoțându-si măștile

PAMPON (lui Crăcănel ): Costumul polinez ! E Didina cu Bibicul !

CRĂCĂNEL: Cu Bibicul...

PAMPON: Pe el ! (Iordache vrea să plece; Pampon îl apucă de o parte, Crăcănel de alta, și-l readuc târâș în scenă.)

CRĂCĂNEL: Unde te duci, Bibicule ?

PAMPON: Stai să te judec eu, Bibicule...

IORDACHE (zbătându-se între amândoi): Nu mă cheamă Bibicul, mă cheamă Iordache !...

MIȚA (aparte): Pampon ! (trece repede lângă Pampon și-l trage cu putere deoparte; încet) Ești aici ? (Își arată figura la o parte și iar se maschează.)

PAMPON: Persoana în chestie ? Mița ?

IORDACHE (luptând să scape de Crăcănel, își scoate masca) : Lasă-mă, domnule !

CRĂCĂNEL (ținându-l din răsputeri): Stai aci ! (se luptă amândoi.)

MIȚA (lui Pampon repede și șoptit): Nu e Bibicul, este Iordache; Bibicul, traducătorul, este îmbrăcat turc.

PAMPON (sărind): Turc ! Turcul care ne-a tachinat adineaori ?

IORDACHE: Înțelege odată, domnule, că nu sunt Bibicul! Ce, ești turbat ? vrei scandal ?

CRĂCĂNEL (crud): Da ! vreau scandal...

PAMPON (după ce a vorbit cu Mița încet, trecând repede lângă Crăcănel, pe care îl apucă și-l trage de mână în față; Crăcănel din smucitură scapă pe Iordache, care iese repede din bal dând cu tifla înapoi) : Lasă-l ! nu-i ăsta ! am greșit. Bibicul e turcul, turcul care ne-a tachinat adineaori...

CRĂCĂNEL: Turcul ? 'Aide după el... Dar dama asta cine e ?

PAMPON: O damă...

CRĂCĂNEL: O damă ? bine... 'Ai după turc. (Pleacă întâi punându-și masca.)

MIȚA (încet lui Pampon): Nu cumva să-i spui lui Crăcănel...

PAMPON (asemenea): N-ai grije. 'Ai după turc ! (Își pune masca.)

CRĂCĂNEL: 'Aide după turc ! (Ies toți trei în bal.)

SCENA XII

DIDINA în domino roșu, NAE în costumul de la început al Catindatului vin din bufet; apoi IORDACHE, apoi CATINDATUL și O MASCĂ tot din bufet

DIDINA: Da. (Își scoate masca, Nae asemenea.) Când am venit adineaori în bal m-a cunoscut unul. El trebuie să fi fost, Crăcănel al tău... știe că mă cheamă Didina Mazu, știe de Pampon, știe că-i zice lui Pampon „Conțina cu 5 Fanți". În sfârșit, m-a cunoscut bine ! d-aia mi-am schimbat costumul. Haide, haide, Nae, să mergem; mi-e frică... (Se aude cadrilul.)

NAE: Da, haide să mergem, e târziu.

IORDACHE (intrând din bal repede): Tot aici sunteți ? Plecați, plecați degrabă ! Crăcănel, Pampon și Mița, toți trei, vă caută să facă scandal... Fugiți !

DIDINA: 'Aide ! (își pune masca)

NAE: Dacă am putea să ieșim fără să mai dăm prin bal... (Își pune masca.)

IORDACHE: Nu se poate, altă ieșire nu-i; haideți ! (Își pune și el masca.)

CATINDATUL (cu o Mască pe care o aduce cam cu d-a sila la braț; e cu chef, își scoate masca și vorbește tare de tot) : Așa sunt eu... Uite și prietenii.

NAE (încet) : Dracul să te ia !

MASCA (vrând să-i scape de la braț) : Lasă-mă.

DIDINA: Cine-i ăsta ? (Nae, Iordache și Didina vorbesc încet deoparte.)

CATINDATUL: Așa sunt eu; când mă magnetizez, mi-e cald... Pfu !... și când mi-e cald, pfu ! tachinez... Trebuie să te fac un cadril. Iacă ne-am găsit vizaveaua...

DIDINA: Haide ! (Vor să plece.)

CATINDATUL: Ce, vă duceți ? Nu se poate să vă duceți ! (le taie drumul.) Trebuie să facem un cadril.

NAE: Mersi, drăguță, ne ducem acasă...

CATINDATUL: Acasă ? cu costumul meu ? nu se poate. (strigă tare.) Dacă vă duceți, dă-mi înapoi costumul, trebuie să-mi dai costumul, nu te las să pleci cu costumul...

NAE (încet) : Ne mai întârzie dobitocul !

DIDINA (încet): Schimbă costumul și pace !

IORDACHE (încet): Nu se poate, o să ieșim prin bal: Mița cunoaște costumul...

NAE (încet): Ce e de făcut ?

IORDACHE (încet) : Spune-i că mai rămânem...

DIDINA (încet) : Și ne strecurăm binișor și ieșim...

NAE (tare) : Dacă-i așa, știi ce ? 'ai să mai rămânem.

IORDACHE: Să mai rămânem...

DIDINA: Să mai rămânem...

CATINDATUL: Așa da ! 'Ai să facem cadrilul...

IORDACHE: În bal ?

NAE: Nu merg în bal.

CATINDATUL: Atunci aici; sunt magnetizat, am poftă de cadril, să-mi fac vânt. Unde e nenea Iancu să mă vază !

IORDACHE (încet lui Nae și Didinei) : Jucați-l o figură, două, până uită de costum, și pe urmă o ștergem. (Vorbesc încet toți trei.)

MASCA: Ți-am spus că mi-e frică să nu mă vază bărbatu-meu... (Luptă să scape.)

CATINDATUL: Ei ! parcă mie nu mi-e frică de nenea Iancu... (Masca se smucește, scapă și fuge; uitându-se după ea) Atâta pagubă ! (Merge și invită la danț pe Iordache.) Ei, 'aide ! Ce faceți ? (Își pune masca pentru danț.)

NAE: Ei haide, de ! (Se aude o figură a cadrilului. Nae danțează cu Didina, Catindatul cu Iordache ca damă. La a doua parte a figurii contradanțului, apar în fund Pampon, Crăcănel și Mița mascați.)

SCENA XIII

CEI DE SUS, PAMPON. MIȚA și CRĂCĂNEL, apoi lume din bal

PAMPON: Iaca turcul ! A ! în sfârșit. (Toți trei coboară melodramatic în fața Catindatului; figura danțului se sparge; Didina, Nae și Iordache se retrag deoparte spre ușa din fund în stânga și ascultă; Mița mai la spatele lui Crăcănel și lui Pampon, care s-au oprit țintă în fața Catindatului înmărmurit; Mița a scos din buzunar sticluța și pândește.)

DIDINA (încet) : Pampon !

NAE (încet) : Mița !

IORDACHE (încet) : Crăcănel !

CRĂCĂNEL (fioros) : Jos masca !

CATINDATUL (tremurând) : Pentru ce ?

CRĂCĂNEL: Până aici ți-a fost, Bibicule ! (Stau amândoi gata să-l apuce.)

CATINDATUL: Iartă-mă, nene Iancule, nu mai fac ! (Pune mâna să-și scoață masca.)

MIȚA (care a pândit momentul, n-apucă el să-și scoață masca, și-i aruncă sticluța în ochi): Na, mizerabile ! (Fuge prin fund.)

CATINDATUL: A ! Săriți ! ajutor ! (Vrea să fugă.)

(Pampon și Crăcănel îl înhață și încep să-i tragă; lume mascată și nemascată vine fuga din fund la dreapta; Didina, Nae și Iordache au și dispărut în fund la stânga.)

Cortina

* * *

Urmează D-ale carnavalului (7)