de Ion Luca Caragiale.
Urmare la O scrisoare pierdută (10).
ACTUL IV
SCENA IX
ZOE, CAȚAVENCU
CAȚAVENCU: Iartă-mă, iartă-mă...
ZOE (râzând) : Scoală-te, ești bărbat, nu ți-e rușine ! (cu ton aspru) Scoală-te !
ZOE (cu dignitate) : Ești un om rău... mi-ai dovedit-o… Eu sunt o femeie bună... am să ți-o dovedesc. Acuma sunt fericită... Puțin îmi pasă dacă ai vrut să-mi faci rău și n-ai putut. Nu ți-a ajutat Dumnezeu, pentru că ești rău; și pentru că eu voi să-mi ajute totdeauna, am să fiu tot bună ca și până acuma.
CAȚAVENCU (umilit) : Madam !
ZOE: Nu tremura ! Pe parola mea de onoare, ești scăpat...
CAȚAVENCU: Sărut mâinile... devotamentul meu...
ZOE: Cu o condiție: după alegere, o să fie manifestație publică,... d-ta ai s-o conduci.
CAȚAVENCU (repede și supus) : O conduc...
ZOE: D-ta o să prezidezi banchetul popular din grădina primăriei...
CAȚAVENCU (asemenea) : Prezidez...
ZOE: O să chefuiești cu poporul...
CAȚAVENCU (același joc) : Chefuiesc...
ZOE: Și o să vii aici cu toții, să saluți, în numele alegătorilor, pe deputatul ales și pe prefect...
CAȚAVENCU: Da.
ZOE: Ne-am înțeles ?
CAȚAVENCU: Da.
ZOE: Du-te și ia loc în capul mesii; fii zelos, asta nu-i cea din urmă Cameră !
CAȚAVENCU: Madam, madam Trahanache, ești un înger...
ZOE: Mulțumesc, ești prea galant, dar du-te degrabă...
CAȚAVENCU: Mă duc, mă duc, și să vedeți dacă nu v-o plăcea... Sărut mâinile... sărut mâinile !... (Iese repede zăpăcit prin fund.)
SCENA X
ZOE singură
E adevărat, ori visez ? (Șade pe un scaun, scoate scrisoarea, o citește, o sărută.) Fănică ! (Se scoală râzând, o mai citește, o mai sărută de mai multe ori și iar șade.) Fănică ! (Plâns nervos... după o pauză, se scoală zâmbind, se șterge la ochi și răsuflă tare.) A !... mi-a trecut... Fănică ! (Suie repede scările la dreapta și dispare.)
SCENA XI
TIPĂTESCU singur
(Intră repede din fund.) A înnebunit Ghiță ? Mă trimite la telegraf pentru nimica... îmi face farse ? Ce însemnează... Și Zoe... unde e Zoe ? (Se uită-n toate părțile și iese repede în dreapta.)
SCENA XII
TRAHANACHE și DANDANACHE vin din dreapta din grădină, planul al treilea
TRAHANACHE: A ! aici la noi, stimabile, a fost luptă crâncenă, orice s-ar zice... s-au petrecut comèdii mari.
DANDANACHE: Tați, frate.
TRAHANACHE: Infamii ! Închipuiește-ți d-ta, un caraghios, un mișel, ca să enfluanseze pe Tipătescu... pe Fănică de !... pe prefect. (Dandanache dă multă atenție, dar pare că nu pricepe.)
DANDANACHE: A, da ! asa ! că nu esti d-ta prefectul.
(Se aude din depărtare entrata unui marș.)
TRAHANACHE: Or să-l învrăjbească cu mine și cu familia mea... s-apucă și face o scrisorică de amor ca din partea lui Fănică, prefectul... cătră Zoițica, nevastă-mea, și-i imitează slova băiatului,... știi, să juri, nu altceva... Închipuiește-ți plastografie !
DANDANACHE: Nu mă nebuni, neicusorule ! La mine a fost cazul adevărat !…
(Marșul se apropie, se aud și urale.)
TRAHANACHE: Cum, cazul adevărat ?
DANDANACHE: Scrisoarea era a persoanei... da... becher.
TRAHANACHE: Cum becher ?
DANDANACHE: Adică necăsătorit…
TRAHANACHE: Cine ?
DANDANACHE: Nu spui ține, - persoană însemnată... Când i-am pus pițorul în prag, - ori coledzi, ori „Răsboiul" mă-nțeledzi, -tranc! depesa aiți...
TRAHANACHE: Nu-nțeleg. (aparte) E amețit de drum... căruța... și clopoțeii.
DANDANACHE (aparte) : E slab de tot prefectul, îi spui de două ori o istorie si tot nu prițepe...
(În toată scena aceasta și în cea următoare, până la intrarea mulțimii, se aud marșul și uralele treptat, din ce în ce mai aproape și mai distinct.)
SCENA XIII
ACEIAȘI — ZOE, TIPĂTESCU
ZOE (coborând întâi treptele, urmată de Tipătescu, veseli și fără să vază pe cei din scenă) : Și astfel, cum ai văzut (văzând pe Trahanache și Dandanache, schimbă tonul), d-le prefect, furtuna rea trece curând... (coborând) D-le Dandanache, într-un moment, masa e gata...
DANDANACHE: Tocmai îi spuneam d-lui prefect, si dumnealui îmi spunea...
TIPĂTESCU: D-lui prefect ?...
DANDANACHE: Da, d-lui prefect ! (Arată pe Trahanache, care vorbește la o parte cu Zoe.)
ZOE (încet) : Îți place, nene, alesul d-voastră ?
TRAHANACHE (încet) : Deștept... dar mi se pare că e cam șiret.
DANDANACHE (lui Tipătescu) : Îmi spunea istoriile de aiți de la aledzeri, cu scrisoarea, cu plastografia (mișcarea Zoii) si eu îi spuneam de cazul meu,... că la mine a fost chiar adevărat... cu becherul...
ZOE (repezindu-se lângă el, încet) : D-le Dandanache, mi-ai promis să nu mai pomenești de istoria asta...
DANDANACHE: Eu am promis ? (repede) când am promis? cui am promis ? țe am promis ? (Aducându-și deodată aminte.) A ! da ! Nu mai… nu mai…
(Uralele s-au apropiat cu desăvârșire. Lumea toată intră cu muzica.)
SCENA XIV
ACEIAȘI, FARFURIDI, BRÂNZOVENESCU, CAȚAVENCU, CETĂȚEANUL TURMENTAT, GHIȚĂ PRISTANDA, IONESCU, POPESCU, ALEGĂTORI, CETĂȚENI, PUBLIC
(Brânzovenescu și Farfuridi cu alți alegători mai spălați, în costume de pretenție provincială, intră, venind din casă, coborând pe treptele din dreapta; salutări de toate părțile. Prin fund, Cațavencu, Ghiță polițaiul, îmbrăcat țivil, Cetățeanul turmentat, Ionescu și Popescu intră, conducând manifestația publică. Cei ce vin prin fund sunt toți amețiți, și mai ales Cațavencu și Cetățeanul turmentat, care înghite și sughite mereu. După ei vin o mulțime de cetățeni cu ramuri verzi și steaguri, asemenea foarte chefuiți. Toată lumea cu borcane de băutură în mâini. Din casă, în urma lui Farfuridi, Brânzovenescu și a celorlalți alegători, vin feciorii cu sticle de șampanie. Ghiță Pristanda, îndată ce sosește în scenă, face semn muzicei să tacă. Muzica tace. Se împart pahare de șampanie fruntașilor. Tipătescu, Zoe, Trahanache, Dandanache sunt în stânga.)
FARFURIDI (luând un pahar de șampanie) : În sănătatea domnului Agamiță Dandanache, alesul nostru ! Să trăiască ! (Urale și muzică. Pristanda ține cu mâna tactul uralelor. Toți ciocnesc și beau.)
DANDANACHE (îndemnat de Zoe și Tipătescu, trece în mijloc cu paharul în mână) : În sănătatea alegătorilor... cari au probat patriotism si mi-au acordat... (nu nemerește) asta... cum să zic de !... zi-i pe nume de !... a ! sufradzele lor; eu, care familia mea de la patuzsopt în Cameră, si eu ca rumânul imparțial, care va să zica... cum am zițe... în sfârsit să trăiască ! (urale și ciocniri)
TRAHANACHE (cătră Cațavencu, care a coborât spre el și Tipătescu) : Și așa zi, ai ? d-ai noștri, stimabile ? bravos ! mă bucur.
CAȚAVENCU: Venerabile neică Zahario ! în împrejurări ca acestea (mișcat) micile pasiuni trebuie să dispară.
TRAHANACHE: Ei, aici mi-ai plăcut ! bravos ! să trăiești !
CAȚAVENCU: În sănătatea venerabilului și imparțialului nostru prezident, Trahanache ! (urale și ciocniri)
(Zoe vede pe Cetățeanul turmentat în grămadă, ia un pahar și merge de i-l oferă.)
CETĂȚEANUL: În sănătatea coanii Joițichii ! că e (sughite) damă bună ! (Ciocnește cu ea: ea-i strânge mâna din toată inima. Urale, ciocniri.)
CAȚAVENCU (lui Tipătescu încet) : Să mă ierți și să mă iubești ! (expansiv) pentru că toți ne iubim țara, toți suntem români !… mai mult, sau mai puțin onești ! (Tipătescu râde.) În sănătatea iubitului nostru prefect ! Să trăiască pentru fericirea județului nostru ! (urale, ciocniri)
TRAHANACHE (luând un pahar și trecând în mijloc foarte vesel) : Ei, aveți puțintică răbdare !... Nu cunosc prefect eu ! eu n-am prefect ! eu am prietin ! În sănătatea lui Fănică ! Să trăiască pentru fericirea prietinilor lui ! (Sărută pe Fănică, apoi pe Zoe. Fănică sărută mâna Zoii.)
(Urale. Dandanache între alegători, cu Farfuridi și Brânzovenescu, le povestește încet, făcând gestul cu clopoțeii; la dreapta, în fund, Pristanda, Cetățeanul turmentat, muzica și lume. În stânga Zoe, Tipătescu, Trahanache cu alți alegători. În mijloc Cațavencu.)
CAȚAVENCU (foarte amețit, împleticindu-se-n limbă, dar tot îngrășându-și silabele) : Fraților ! (toți se-ntorc și-l ascultă) După lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani, iată visul nostru realizat ! Ce eram acuma câtva timp înainte de Crimeea ? Am luptat și am progresat: ieri obscuritate, azi lumină ! ieri bigotismul, azi liber-pansismul ! ieri întristarea, azi veselia!... Iată binefacerile unui stat constituțional !
PRISTANDA: Curat constituțional ! Muzica ! Muzica !
(Muzica atacă marșul cu mult brio. Urale tunătoare. Grupurile se mișcă. Toată lumea se sărută, gravitând în jurul lui Cațavencu și lui Dandanache, care se strâng în brațe, în mijloc. Dandanache face gestul cu clopoțeii. Zoe și Tipătescu contemplă de la o parte mișcarea. Cortina cade repede asupra tabloului.)
Sfârșit
Găsești povestirea pe scurt a piesei pe blogul
Povestiri pe scurt de lecturi școlare !
Ai putea să citești pe acest blog și alte piese de I.L.Caragiale:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !