D-ale carnavalului (8)

de Ion Luca Caragiale. 

Urmare la D-ale carnavalului (7)

ACTUL III

SCENA IV

IORDACHE singur, apoi CATINDATUL

IORDACHE: Haha ! i-am lucrat. Să vedem cum are să prinză politica; eu i-am băgat, el să-i scoață; eu i-am regulat, el să-i scape... Până una alta, să vedem de urâtul de dincolo. (merge la ușa din dreapta) Haide, vino !

CATINDATUL (foarte sfios intră): S-a dus ?

IORDACHE: S-a dus...

CATINDATUL (tremurând): Dacă mă ducea la poliție ?! Să afle nenea Iancu că m-a dus la poliție !

IORDACHE: Care nenea Iancu ?...

CATINDATUL: Nu ți-am spus ? Nenea Iancu, bogasierul, din Ploiești... închipuiește-ți, domnule, să afle nenea Iancu că m-a dus la poliție !...

IORDACHE: Las-o asta; te mai doare obrazul ?

CATINDATUL: De ce ? de măsea ? Aș ! Am magnetizat-o !

IORDACHE: Nu de măsea, de vitrion...

CATINDATUL: Ce vitrion ?

IORDACHE: Care ți l-a aruncat în ochi la bal.

CATINDATUL: Mi-a aruncat și cu vitrion? Cine mi-a aruncat cu vitrion ?

IORDACHE: Dama, de. Uite, ești plin de pete...

CATINDATUL: Aș ! aia a fost cerneală violentă, am cunoscut-o după miros; m-a stropit și-n gură; îi cunosc gustul: cerneală violentă... Știi, la noi la percepție, când pic cerneală pe concept, ... o dată cu limba ! (Scoate limba și arată cum linge hârtia.) o șterg... Da' închipuiește-ți d-ta, domnule, să afle nenea Iancu că m-a dus la poliție !...

IORDACHE: Cine strică ? d-ta. Ce cauți să te amesteci cu vagabonții, cu zamparagiii, cu pungașii... să spargi uși și să intri noaptea în prăvăliile oamenilor ?

CATINDATUL: Zicea că să găsim pe Bibicul...

IORDACHE: Mofturi !

CATINDATUL: Bibicul, care mi-a luat în bal costumul meu și mi l-a dat pe ăsta de turc... (Dezolat.) Trebuie să-l găsesc, să-mi dea costumul meu; trebuie să mi-l dea... nu pot să plec fără costumul meu.

IORDACHE: Stăi, domnule, ce poftești d-ta ? Costumul ? Ți-l găsesc eu, ți-l dau eu mâine, poimâine, îți dau eu garanție, să m-apuci pe mine, na ! ce mai vrei ?

CATINDATUL (foarte dezolat): Îmi trebuie acuma... Cu costumul ăsta de turc nu mă pot duce să-mi iau hainele mele. Nenea Iancu m-a căutat la bal, o să mă caute, o să m-aștepte acasă... Cum să dau eu ochi cu nenea Iancu așa turc ?... Mă ia la Ploiești, îmi zdrobește cariera de la percepție.

IORDACHE: Aș ! vorbă !

CATINDATUL: Și nu-mi poci lua înapoi hainele nemțești, nu mă poci duce mâine dimineață la canțilerie...

IORDACHE: Ei, o să lipsești o zi, ce lucru mare ! tot zici că nu primești leafă...

CATINDATUL: Mă destituie, nu se poate să lipsesc.

IORDACHE: Ascultă-mă pe mine, măi omule; 'ai mai întâi să tragem clopoțelul la o spițărie; trebuie să-ți cureți obrazul; nu se poate să te duci în lume așa pârlit...

CATINDATUL: E rău de tot ?

IORDACHE: Ești ciuruit; numai în albul ochilor n-ai...

CATINDATUL: Îi închisesem de frica lui nenea Iancu... are palmă grea...

IORDACHE: Vino degrabă cu mine; cunosc eu un spițer care scoate cerneala cum scoatem noi măselele, odată...

CATINDATUL: Aoleo !

IORDACHE: Vino degrabă, nu mai sta; poate te așteaptă nenea Iancu. (Suflă în lampă și-l ia pe Catindatul să plece cu el. Întunerec.)

CATINDATUL: 'Aide... (ieșind) Dar fă-ți idee, domnule, să afle nenea Iancu că m-a dus la poliție!... (Ies, închizând bine ușa.)

SCENA V

MIȚA singură în costumul de la bal, apoi DIDINA asemenea

MIȚA (venind din dreapta pe dibuite): Am găsit fereastra din odăiță deschisă și am intrat... L-am nemerit ? ori nu l-am nemerit ? Da, trebuie să-l fi nemerit. Da, sunt o cremenală... (Se retrage pe dibuite după paravan.)

DIDINA: Mare istorie !... Am înghețat așteptând afară în frig: a trebuit să intru înapoi pe fereastră. Nae trebuie să vie numaidecât cu Pampon. Trebuie să pândesc când or intra aici, să ies pe fereastră și pe aici mi-e drumul. Să poftească pe urmă d. Pampon acasă în costum de bal... să-l judec eu...

MIȚA: Auz mișcând... e cineva...

DIDINA: S-aprinz o lampă... (Merge pe dibuite la masa cu lămpile.)

MIȚA: Desigur e cineva...

DIDINA (a găsit chibriturile și aprinde lampa) : Așa...

MIȚA: A ! (aparte) O femeie ! dama de verde ! (tare.) A ! în sfârșit !

DIDINA (dând un țipăt de surprindere, se întoarce): A ! (aparte.) O femeie ! e republicana !

MIȚA (fierbând): V-ați speriat ? pardon ! Mă recomand ! Mița Baston.

DIDINA (cu contenență):Mersi ! și eu Didina Mazu.

MIȚA (jocul crescendo): Ce cauți aici, madamo ?

DIDINA (cu un ton mai sus): Da' d-ta ce cauți aici, madamo ?

MIȚA (jocul crescendo): Eu sunt la amantul meu !

DIDINA (foarte de sus): Și eu sunt la amantul meu !

MIȚA (izbucnind): La amantul d-tale ?... Amantul d-tale... a fost... era... este... amantul meu ! D-ta, ca o infamă, mi l-ai răpit ! (Luând o poză de atac și cu tonul tragic.) Una din noi două trebuie să moară !

DIDINA (pregătindu-se de luptă): Să vedem care... Poftim !

(Mița se repede turbată la Didina, care se repede și ea și o întâmpină. Amândouă țipă și se încleștează, spumând, una de alta.)

SCENA VI

ACELEAȘI, NAE

NAE (apărând în fund, rămâne o clipă încremenit) : Să nu dați la oglinzi, că sunt cu chirie ! (Apoi repezindu-se între cele două femei, le descleștează și le împinge pe una într-o parte, pe alta într-alta.)

DIDINA (căzând d-a-ndăratele pe un scaun și leșinând) : A ! a ! a ! (Nervi.)

MIȚA (același joc): A ! a ! a ! (Nervi.)

NAE: Asta e curat ca la „Norma"... Acu-i acu !... (Se repede și le zguduie când pe una, când pe cealaltă.)

DIDINA (deșteptându-se brusc); Unde-i republicana?

MIȚA (asemenea): Unde-i infama ? (Se reped iar una spre alta.)

NAE (oprindu-se la mijloc): Iar ? Bre, femeilor, veniți-vă-n fire. Vine Pampon ! vine Crăcănel !

DIDINA: Pampon ?

MIȚA: Crăcănel ?

NAE: Da, Pampon și Crăcănel. I-am scăpat eu de la secție, unde erau închiși ! am pus la cale toate... Drept mulțumire, Pampon, Crăcănel și Ipistatul vin aici acum să facă cinste; s-a dus să cumpere vin și mezeluri. Nu mai e vreme de mofturi ! (Didinii) Vrei să te lase Pampon ?

DIDINA (repede) : Ba nu ! (Didina merge în fund și ascultă afară)

NAE (Miții): Vrei să-l lași pe Crăcănel ?

MIȚA (tristă): Ah ! l-aș lăsa pe Mangafaua pentru tine... dar nu pot; trebuie mai întâi să-mi fac o carieră...

NAE: Fă-ți-o !

MIȚA: Am fost să intru la telegraf.

NAE: Electrică ploieșteancă ! Ei, și ?

MIȚA: Nu m-a primit...

NAE: Pentru ce ?

MIȚA: Zice că n-am încă vârsta... (Didina coboară)

NAE: Vezi ! apoi nu e mai bun Crăcănel, că nu mai întreabă de vârstă ? 'Aide, 'aide ! fiți fete cuminte, că pe urmă mă supăr pe amândouă...

MIȚA: Dar Crăcănel a aflat... Mangafaua știe tot...

NAE: Nu a aflat nimic, nu știe nimic.

MIȚA: A aflat de la Pampon.

NAE: Nimic !

DIDINA: Și Pampon știe bine...

NAE: Apoi daca n-ascultați... Trebuie să vă spun cum i-am liniștit, ca să știți și voi ce să spuneți, cum s-o potriviți... 'Aide, să nu dea peste noi aici... (Le apucă pe amândouă cu câte o mână și pornește cu ele spre dreapta; Iordache intră.)

IORDACHE (din fund): Vin ! sunt la colț !

NAE: La colț ? 'Aideți să punem odată la cale încheierea comediei ăștia... (Nae, Didina și Mița ies, dreapta.)

* * *

Urmează D-ale carnavalului (9)