RĂZVAN ȘI VIDRA (16)

de BOGDAN PETRICEICU HAȘDEU.

Urmare la Răzvan și Vidra (15)

CÂNTUL V - MĂRIREA (continuare)

BĂIATUL (după ce sărută mâna ce-i întinde Răzvan)

Măria-ta!

Nu te supăra,

Ci fii bun a ne-asculta!

Îți vom spune cam multe 

Și mărunte,

Dar tot lucruri plăcute,

Să fie drag orișicui să ne-asculte!

RĂZVAN ȘI VIDRA (15)

de BOGDAN PETRICEICU HAȘDEU.

Urmare la Răzvan și Vidra (14)

CÂNTUL V - MĂRIREA (continuare)

VIDRA

Nu te grăbi!... mă-ngrijește o presimțire ciudată.

Și presimțirea femeii nu se-nșeală niciodată...

RĂZVAN

Vorbe seci!

RĂZVAN ȘI VIDRA (14)

de BOGDAN PETRICEICU HAȘDEU.

Urmare la Răzvan și Vidra (13)

CÂNTUL V - MĂRIREA

„Așa s-a plătit și lui Răzvan răul ce-i făcuse și el lui Aron-vodă...“

Miron Costin, cap. II

FEȚELE :

RĂZVAN, hatman moldovenesc

VIDRA

RĂZAȘUL

BAȘOTĂ

TĂNASE

VULPOI

SBIEREA

ȘOLTUZUL

UN COPIL, MAI MULȚI CĂPITANI ȘI TÂRGOVEȚI.

Palatul lui Răzvan la Iași.

(Răzașul șade gânditor, fluierând o doină, cu capul plecat pe mână. Afară se aud din depărtare împușcături de tun.)

RĂZVAN ȘI VIDRA (13)

de BOGDAN PETRICEICU HAȘDEU.

Urmare la Răzvan și Vidra (12)

CÂNTUL IV - ÎNCĂ UN PAS (continuare)

RĂZVAN (după o tăcere)

Hatmane prealuminate! În Biblie ai citit

Că Faraon din Eghipet s-a-nfundat cu păcătoșii

Din voia dumnezeiască în undele Mării Roșii?

HATMANUL

Dar ce-nsemnează-ntrebarea?

RĂZVAN

Astfel pieri Faraon;

Puțini dintr-ai săi scăpară din acel grozav canon;

RĂZVAN ȘI VIDRA (12)

de BOGDAN PETRICEICU HAȘDEU.

Urmare la Răzvan și Vidra (11)

CÂNTUL IV - ÎNCĂ UN PAS (continuare)

RĂZVAN

Tu, jupâne? Cum? Ș-aice?...

SBIEREA (frecându-și mâinile)

Da, da! Ș-aice! Ș-aice!

De ce nu? Viu din Moldova ca să te fac mai ferice...

Jupâneasă foarte scumpă, nu știi încă, negreșit,

C-uncheșelul dumitale nu mai este?... S-a sfârșit:

Și-a încheiat catastihul, isprăvind de cheltuială,

Căci și viața omenească-i tot un fel de socoteală...

RĂZVAN ȘI VIDRA (11)

de BOGDAN PETRICEICU HAȘDEU.

Urmare la Răzvan și Vidra (10)

CÂNTUL IV - ÎNCĂ UN PAS

„Pentru țigani s-au zis multe, ca să nu fie primiți,

Căci rușine Eteriei a fi cu țigani uniți,

Căci luându-se Elada, de vor fi și ei ostași,

Vor cere cu tot cuvântul și ei să fie părtași...“

Beldiman , Jalnica tragodie

FEȚELE :

RĂZVAN, polcovnic leșesc

VIDRA, nevasta lui

RĂZAȘUL

BAȘOTĂ

VULPOI

SBIEREA

HATMANUL

Locuința lui Răzvan într-un orășel leșesc la marginea Moldovei.

RĂZVAN ȘI VIDRA (10)

de BOGDAN PETRICEICU HAȘDEU.

Urmare la Răzvan și Vidra (9)

CÂNTUL III - NEPOATA LUI MOȚOC (Continuare)

RĂZVAN

Hatmanul mă socotește, de ceilalți sunt căutat,

Numai tu pe bucuria-mi tragi un văl întunecat,

Pe când c-un ceas mai-nainte erai de-o altă părere...

Nu sunt un copil, de care să-și bată joc o muiere!

RĂZVAN ȘI VIDRA (9)

de BOGDAN PETRICEICU HAȘDEU.

Urmare la Răzvan și Vidra (8)

CÂNTUL III - NEPOATA LUI MOȚOC (Continuare)

RĂZVAN

Și tu, Vidro?

ISCOADA

Jupâneasa vorbit-a dumnezeiește!

Câteodată prin femeie duhul cel sfânt ne vorbește!

De pildă, Ana, Iudita, Estera... mai în sfârșit,

Este-nvederat că leahul de loc nu te-a răsplătit...

Rusul știe mult mai bine să dea orișicui dreptate...

RĂZVAN ȘI VIDRA (8)

de BOGDAN PETRICEICU HAȘDEU.

Urmare la Răzvan și Vidra (7)

CÂNTUL III - NEPOATA LUI MOȚOC (Continuare)

MINSKI

Dar avea moșii?

VULPOI

Ha, drace! La asta eu nu m-am gândit!...

(După o tăcere.)

Cât poate da o moșie, Răzvan capătă-nzecit...

Adecă cevași ca dijmă, în bani, în grâne și-n vite,

Ce trebuia la poruncă să-i dea toți pe negândite...

RĂZVAN ȘI VIDRA (7)

de BOGDAN PETRICEICU HAȘDEU.

Urmare la Răzvan și Vidra (6)

CÂNTUL III - NEPOATA LUI MOȚOC

„Să nu te blăsteme cineva: s-ajungi slugă la cai albi și stăpân femeie s-aibi!“

Anton Pann

FEȚELE :

RĂZVAN, ostaș leșesc

VIDRA, iubita lui

RĂZAȘUL, tovarășii lui

VULPOI, tovarășii lui

SBIEREA, prins în război

HATMANUL

RĂZVAN ȘI VIDRA (6)

de BOGDAN PETRICEICU HAȘDEU.

Urmare la Răzvan și Vidra (5)

CÂNTUL II - RĂZBUNAREA (continuare)

(Sosesc Vidra, Ganea, Răzașul și ceilalți hoți.)

RĂZAȘUL

Căpitane! Îți aducem pe nepoata lui Moțoc,

E cam cu nărav ciocoaica: n-o auzi vorbind de loc...

VULPOI

Bre! Ce de mai boierime! Doi jupâni ș-o jupâneasă!

HOȚUL I

Parcă-i la Curtea domnească!

RĂZVAN ȘI VIDRA (5)

de BOGDAN PETRICEICU HAȘDEU.

Urmare la Răzvan și Vidra (4)

CÂNTUL II - RĂZBUNAREA (continuare)

RĂZVAN

Băieți! Mergeți cu jupânul. Ați auzit ce poftește.

Simbria-i destul de bună: faceți treaba voinicește...

CIOBANUL

Sănătate, căpitane!...

RĂZVAN ȘI VIDRA (4)

de BOGDAN PETRICEICU HAȘDEU.

Urmare la Răzvan și Vidra (3)

CÂNTUL II - RĂZBUNAREA

„Țiganul și clăcașul Au fost gândirea mea; Stăpânul, arendașul Și legea lor cea grea...“

C. Bolliac

FEȚELE:

RĂZVAN, căpitan de haiduci

RĂZAȘUL

VULPOI

VĂSCAN GANEA, boier

VIDRA, nepoata vornicului Moțoc

SBIEREA

ceauși de haiduci

MOȘ TĂNASE

HOȚUL I

HOȚUL II

HOȚUL III

CIOBANUL

HAIDUCI

Un crâng în codrul Orheiului în Basarabia. În fund, un pârâu. Mai încoace, un trunchi răsturnat. În laturi, stânci.

HOȚUL I

Ian să-mi spuneți, ce să facem ca să mai scurtăm din vreme?

RĂZVAN ȘI VIDRA (3)

de BOGDAN PETRICEICU HAȘDEU.

Urmare la Răzvan și Vidra (2)

CÂNTUL I - UN ROB PENTRU UN GALBEN (continuare)

RĂZVAN

Mai stați! De ce-i așa pripă? Turci, tătari sunteți voi oare

De săriți dintr-o năvală grabnic a ne spânzura?

Jupân vătav, mână dreaptă! Mă rog nu te supăra!

Să fie oare cu cale, în țara moldovenească,

A omorî pentru-un cântec o ființă omenească?

RĂZVAN ȘI VIDRA (2)

de BOGDAN PETRICEICU HAȘDEU.

Urmare la Răzvan și Vidra (1)

CÂNTUL I - UN ROB PENTRU UN GALBEN (continuare)

TÂRGOVEAȚA I

Uf! Nu mai stau pe picioare de necăjită ce sânt?

Zău, nu-i prea bună zăbava, fie locul cât de sfânt.

Părințelul Agaftanghel ar fi un preot cu minte,

Dar lungește, vai!... Te face să fugi chiar de cele sfinte.

TÂRGOVEAȚA II

E mai deștept popa Tacu de la Sfântul Nicolai;

În două vorbe ți-arată calea-n iad și calea-n rai,

Ș-apoi îți zice: alege-ți! - și-ntr-o suflare sfârșește!

RĂZVAN ȘI VIDRA (1)

de BOGDAN PETRICEICU HAȘDEU.

Poemă dramatică în cinci cânturi "Mărirea deșartă și iubirea de arginți, acestea sunt nește neputințe iuți ale sufletului..."

DEDICAȚIUNE

Soției mele Iulia Petriceicu Hasdeu

Cumplita sărăcie ș-invidia vicleană

Danțau în jurul meu:

În inimă durere, ș-o lacrimă pe geană,

Și-n piept suspinul greu!

Tu, însă, ca o lampă rămasă mângâiere

Cînd faclele s-au stins,

Cu-o rază de iubire sorbeai acea durere,

Secai amarul plâns!