- de BOGDAN PETRICEICU HAȘDEU.CÂNTUL V - MĂRIREA
- „Așa s-a plătit și lui Răzvan răul ce-i făcuse și el lui Aron-vodă...“
- Miron Costin, cap. II
- RĂZVAN, hatman moldovenesc
- VIDRA
- RĂZAȘUL
- BAȘOTĂ
- TĂNASE
- VULPOI
- SBIEREA
- ȘOLTUZUL
- UN COPIL, MAI MULȚI CĂPITANI ȘI TÂRGOVEȚI.
- Palatul lui Răzvan la Iași.
- (Răzașul șade gânditor, fluierând o doină, cu capul plecat pe mână. Afară se aud din depărtare împușcături de tun.)
- Bună ziua, căpitane!
- Ziua rea, nu ziua bună!
- Unde vezi tu bunătate, când tot fulgeră și tună?
- Măi, Vulpoiule, nu-i bine...
- Te prea poftesc mai întăi
- Să te-nveți a nu-mi mai zice nici „Vulpoiule“, nici „măi“!
- Sunt căpitan ca și tine, și nu-s căpitan degeaba:
- Te rog dar să-mi zici de-acuma: „căpitane“...
- Mare treabă!
- Nu cumva să-ți zic „jupâne“, sau „boierule“? Ce spui!?
- Mai așteaptă! Deocamdată, pune-ți, dragă, pofta-n cui!...
- Leahul ne trimite-ntruna ghiulele peste ghiulele,
- Noi stăm închiși în cetate ca dobitocul în piele,
- Merinda se-mpuținează, iarbă de pușcă mă tem
- Că peste două-trei zile de leac n-o să mai avem,
- Și tu te gândești acuma, moară stricată! dihane!
- A da lege și poruncă ca eu să-ți zic: „căpitane“?...
- Te sperie leahul?... Asta-i?... Apoi pe pace să fii.
- Noi ne-am înfrățit cu dânșii.
- Dar tu de unde o știi?...
- Drace! Vulpoi ce nu știe? Ascultă, să-ți spui pe față,
- Măria-sa Aron-vodă trimis-a azi-dimineață
- Chiar pe Bașotă vatavul drept la hatmanul leșesc...
- Și crezi tu?...
- Cu bună samă! Nicidecum nu mă-ndoiesc!...
- Leșii sunt gata la pace... Vrei dovezi? Ei bine, iată!...
- Dintâi cetatea Sucevei nu s-a luat niciodată
- Și, prin urmare, nici astăzi nu se ia așa ușor;
- Apoi Bașotă vatavul e un faimos vorbitor
- Și deci, îndrugând la fleacuri, pe leși o să-i amețească,
- Că-i știut ce fel de poamă-i înțelepciunea leșească;
- În sfârșit, dușmanul vede că nu-i glumă cu Răzvan,
- Cunoscându-l din aproape că-i suflet de hoțoman!...
- Așadar, la dracu lupta, ducă-se naibei vrăjmașul,
- Târgu-i rupt, pacea-i făcută, n-ar strica nici aldămașul;
- Crâșmăreasa nu-i departe: o măsură, doi șalăi,
- Cotnar din via domnească...
- Măi Vulpoiule...
- Iar „măi“?
- Nu poți să zici „căpitane“?... Zău c-o s-ajungă la ceartă!...
- Bre, n-am văzut pân-acuma o făptură mai deșartă,
- Trăsni-te-ar căpitănia, căpitane mare fleac!
- Sunt sute de semne rele, iar bune nu-s nici de leac.
- Hatmanul nostru, de pildă, când intră, când vrea să iasă...
- Mereu se tot poticnește, intrând și ieșind din casă...
- Dec! Astea sunt semne bune!
- Semne bune?
- Negreșit!
- Este rău când omul cade, iar nu când s-a poticnit...
- Vezi că ș-altceva mai este...
- Orișicâte mi s-ar spune,
- Tălmăcind cum se cuvine, toate semnele sunt bune!
- O veste, copii!... O veste!...
- Căpitani, iar nu copii!
- Te rog, căpitan Tănase, ca și dumneata s-o știi...
- Am ajuns și eu odată să fiu un obraz în lume,
- Și tocmai acuma nimeni nu vrea să-mi zică pe nume!...
- Ce veste?
- O veste mare. Vatav Bașotă-n sfârșit
- Împacă treaba cu leșii, și domnul a iscălit...
- Avem pace chiar la vreme: ne lipseau hrana și pravul,
- Nu era chip a mai merge...
- Isteț mai e și vatavul!
- Cu leșii?... Asta-i nimică!... Mai este turc și tătar...
- Haida-de! Ei sunt departe... Grijă le porți în zadar...
- Ba nu-i vorbă că-s departe; dar leșii se-ndatorează
- A ne tocmi și cu dânșii...
- Cine-i nebun ca să-i crează!
- (Afară se aud strigăte: „Să trăiască Aron-vodă“.)
- Aron-vodă să trăiască... Auziți ce chiu? ce zvon?
- Mult mai iubește norodul pe măria-sa Aron!
- Adică, orice s-ar zice, e un vodă cumsecade:
- Pe sărăcimea o cruță, pe cei cu caftan îi rade,
- Iar nu lasă pe ciocoiul, fără fund și fără dop,
- Să despoaie toată țara, cum făcea Petrea cel Șchiop!...
- Însă nu-i lucru temeinic a norodului strigare.
- Sunt bătrân. Văzui cam multe... Strigau alții și mai tare:
- „Să trăiască Lăpușneanul“, și-l vicleniră urât:
- „Despot-vodă să trăiască“, ș-apoi mi l-au omorât;
- „Să trăiască Ștefan Tomșa“, și-l goniră ca pe-un câine;
- „Ioan-vodă să trăiască“, și-l dete-n gheare păgâne...
- Într-o clipă Lăpușneanul, Tomșa, Despot și Ion
- Fură jos și jos dodată... Vai și de vodă Aron!
- Una crede ș-alta spune, iar face din zăpăcire
- Necrezute și nespuse: așa-i românul din fire.
- Bine-ar fi s-avem odihnă! După ce de la divan
- Mi-am câștigat judecata mulțumită lui Răzvan,
- Cum aș mai zbura, bădiță, să-mi mai văz de răzășie!...
- Nu-ți este greu, căpitane, ca să spui o nerozie?
- Eu, unul, din ziulica de când m-am căpitănit,
- Uitat-am nu răzășia, ci chiar codrul înverzit!...
- Ș-aice-s ca și-n pădure, având puterea de-a face,
- Fără frică de pedeapsă, tot ce vreau și tot ce-mi place.
- Neghiobii, ce nu m-ascultă, stau la pândă de-i ochesc,
- Apoi mi-i iau la bătaie, mi-i închid și mi-i globesc...
- Suntem oameni, căpitane, pentru cari totul e lesne,
- Căci lumea cea mai măruntă nu ne-ajunge nici la glezne.
- Venit-a apa la moară! Vom măcina cât putem:
- Să ne folosim de timpuri când alții de noi se tem!...
- Ce să te mai plângi atâta pentr-un pai de răzășie,
- Când acuma țara-ntreagă e pentru noi o moșie!...
- Bine că sunteți aice!... Unde-i Vidra? Ascultați!...
- Mergeți... Pe toți căpitanii pe dată să mi-i chemați!...
- Eu v-am fost ca ș-un părinte!... Adunați-i mai în pripă!...
- Timpul zboară... Mai degrabă!... Într-o clipă! într-o clipă!...
- (Iese prin ușa din stânga.)
- Ha, ha! Înțeles-ați oare vrun singur cuvânt măcar?
- Mă tem că hatmanul nostru e cu trei roate la car....
- Ce-ți spuneam eu dineoară? Tot la vorba ceea vine:
- Poticneala-i mare lucru... Măi Vulpoiule, nu-i bine!...
- Măi? Iar măi?...
- Noi pierdem vremea, tot la fleacuri înșirând!...
- Haidem! Pe toți căpitanii să-i adunăm mai curând,
- Hatmanul știe ce face. El învață, el răspunde.
- Este datoria noastră ca să-l ajutăm oriunde...
- Eu știu că-n țara Moldovei unul e Răzvan, mă jur!
- Păcat că-i țigan... La dracu!... Ăsta-i singuru-i cusur!
- (Ies toți prin ușa din fund, pe când prin cea din stânga intră Răzvan și Vidra.)
- Da! S-au împăcat cu leșii...
- Și cu păgânii?...
- Firește!
- Trebuia tu să-i dai sfaturi...
- De la mine nu primește...
- Atâta-i mai rău! Iubito, cată drept în ochii mei!
- Drept!... Așa!... Spune-mi, acuma, nu citești nimic în ei?...
- Sunt tulburi...
- Tulburi? Atâta?... Foarte bine! Vrea să zică,
- Nici Aron-vodă în ochii-mi n-a putut citi nimică...
- Ochii mi-au fost cu credință...
- (Strângând pumnii și cu un glas înecat.) Vidro! Vidro!... Eu voiesc
- Negreșit una din două: sau moarte, ori să domnesc!
- Asta-i și dorința Vidrei... Însă trebui amânată...
- Nu-i timp...
- Astăzi, astăzi, astăzi; sau astăzi, ori niciodată!
- Aron se-mpacă cu leșii, și cu ajutorul lor
- Se-ntărește la domnie, pe când eu sughiț și mor!
- Prin dușmani să mă slăvească, iar slava duce la toate!...
- Aron se-mpacă cu leșii... Fără nume, fără tron,
- Ce fac eu?... Răspunde-mi, Vidro!... Așadară, jos Aron!...
* * *
Urmează Răzvan și Vidra (15)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !