de BOGDAN PETRICEICU HAȘDEU.
CÂNTUL I - UN ROB PENTRU UN GALBEN (continuare)
- Mai stați! De ce-i așa pripă? Turci, tătari sunteți voi oare
- De săriți dintr-o năvală grabnic a ne spânzura?
- Jupân vătav, mână dreaptă! Mă rog nu te supăra!
- Să fie oare cu cale, în țara moldovenească,
- A omorî pentru-un cântec o ființă omenească?
- Țigan! Cioară! Faraoane!
- Fie toate cum vei vrea,
- Dar pe bietul om, jupâne, iartă-l, nu-l mai spânzura!
- El nu-i faraon, nu-i cioară; e român, îți este frate...
- Are dreptate țiganul! Țiganul are dreptate!
- O să-l învăț eu îndată! Să mă-nfrunte ș-un netot?
- Băieți! Pe-amândoi luați-i! Spânzurați-i bot la bot!
- Zău? Ce spui? Așa-i povestea? De minune! Foarte bine...
- Atunci lăsați-l pe dascăl și luați-mă pe mine;
- El nu-i vinovat, sărmanul; cântecul făcut-am eu;
- L-am scris, l-am lipit, și pace! De nu-i bun, îmi pare rău...
- Ce priviți așa la mine? Doară nu-s o arătare...
- Tu ai scris?
- Chiar eu, firește.
- Lucru vrednic de mirare,
- Un țigan să scrie stihuri, n-aș fi crezut-o... Ce-i drept,
- Mutra-i oarecum arată suflet ager și deștept...
- Vrea să zică, ș-acea doină din săptămâna trecută?...
- Foaie verde magheran,
- Logofătul e viclean...
- Da, da, jupâne vătave! Tot de mine e făcută...
- Bre!
- Ciudat! Să știe carte o jivină de țigan!
- Ba poate că-ntrec, jupâne, pe mulți boieri din divan...
- Slujitori! lăsați pe dascăl, măcar că eu cu arcanul
- Pe toți dascălii i-aș prinde ș-aș spânzura cu toptanul;
- Căci ei răzvrătesc norodul, ei învață pe cei mulți
- C-ar trebui ca boierii să umble goi și desculți;
- Și chiar ăst țigan n-ar merge astăzi la spânzurătoare
- De n-ar fi fost nici un dascăl ca să-l pună la scrisoare...
- Cată dar, dascăle, cată! Scăpat-ai cum ai scăpat,
- Dar păzește-te de dracul, c-o să dai de vrun păcat!...
- Acuma tu, faraoane, răspunde-mi doar docamdată,
- De ce te-apuci tu d-o treabă poprită și neiertată?
- O faci oare de la tine? sau cineva ți-o fi spus?
- Apoi de, jupâne vatave, Stan e jos și Oprea-i sus!
- Dumneata mereu ne spânzuri, ș-astfel trăiești boierește;
- Eu fac doine și doinițe, ca să-mi petrec țigănește;
- Fiecare cu ce poate!... Nu-i dat dreptul orișicui
- Să pună-n ștreang omenirea în mijlocul târgului!...
- Ș-apoi acest drept, jupâne, dacă mi s-ar da și mie,
- Eu n-aș omorâ nici unul, ca să pot ierta o mie.
- Șiret țigan!... Dar nu-i lesne a scăpa pe-un osândit!
- Fapta ce tu ai făcut-o e un lucru de gândit.
- A necinsti cârmuirea, a batjocori divanul,
- Poate numai doară vodă, sau măria-sa sultanul...
- Totuși, dragul meu, o lege, un vechi și sfânt obicei
- Te-ar scoate din gura morții... Ești însurat, sau holtei!
- Ba nu-s însurat, jupâne...
- Mare noroc! Ești ferice!
- Ai putea să scapi cu zile... În pravila țării zice
- Cum că de-osândă se iartă pe cine-l ia de bărbat
- O copilă, o fecioară, un suflet nevinovat...
- Așa-i obiceiul nostru, datina cea strămoșească.
- Acuma rămâne numai vro fată să se găsească...
- (Către târgovețe)
- Printre voi nu este oare?
- Sunt eu.
- Și eu.
- Minunat!
- Două fete cumsecade? Nu-i așa? De măritat?
- Negreșit!
- Fără-ndoială!
- Prea bine. Spuenți-mi, dară,
- Care dintre voi, de milă, nu va lăsa ca să piară
- De-o caznă foarte cumplită acest băiat priceput?
- Însuși eu voi face nunta, după cum am mai făcut.
- M-eți fi ciraci...
- Iertăciune! Eu una nu vreau, jupâne!...
- Un bărbat țigan! O, Doamne!... Cum se poate!... E rușine!
- Și nici eu!... Ferească Sfântul!... Mai bine foc și potop!
- S-ajung de povestea lumii? Eu, fată de potropop?
- Așa-i? Atunci de ce dară ieșit-ați voi amândouă,
- Răsărind în sus deodată, ca ciupercile când plouă,
- Ca să ne cântați cu ison că sunteți de măritat!
- De ce!... Iată!... Să se știe!...
- FATA II
- Ce țigan nerușinat!
- Măi! Le-ați auzit cu toții de la mic și pân'la mare!
- Astfel dar, de-acu-nainte, veți ști bine fiecare,
- Spunând-o-n toată Moldova, spre știința tuturor
- că cine sunt dumnealor!
- Mirese de porunceală ce-ar vrea bărbați să-și găsească...
- Iar dumneaei mai cu seamă, o fată potropopească!
- (Toți râd în hohote.)
- Ce oameni lipsiți de minte! Să râză chiar de prisos:
- Și fără nici o dobândă, și fără nici un folos.
- Ai văzut, jupân vătave, că nu-i nici o fată-n lume
- Ca să nu se înfioare când aude de-al meu nume...
- Frumoasă-i legea străbună, ce iartă pe-un vinovat
- Dacă poate să-l iubească un înger fără păcat;
- Frumoasă-i legea străbună care pricepe c-o ceață
- Se pierde când o răzbate o rază de dimineață;
- Frumoasă-i legea străbună care crede că nu-i rău
- Alesul unei ființe curate ca Dumnezeu!...
- Frumoasă-i legea străbună... dar dânsa nu-i pentru mine,
- Precum într-o florărie nu-i loc unui mărăcine,
- Precum într-o sărbătoare nu-i loc unui cerșitor,
- Precum în zvonul de râsuri nu-i loc plânsului de dor;
- Căci numai cerul primește, sub streașina-i milostivă,
- Scai și floare, catifeaua și sucmanul dopotrivă!...
- Eu țigan! eu... o, jupâne! Decât vai, decât amar,
- Mai dulce-i spânzurătoarea! Nu mai aștepta-n zadar!...
- (În acest interval Sbierea, zărind capătul pungii ieșit din cămașa lui Răzvan, se pipăie cu-ngrijire la chimir.)
- Pentru cea dintâi greșeală, moartea ștreangului e mare...
- Slujitori, acum dodată... duceți-mi-l la-nchisoare.
- Sacul meu, jupân vătave! Iată-l, săculețul meu!
- (Se pune a număra banii.)
- Cum? Așa să fie oare? L-ai furat? Tu?
- Ba nu eu.
- Țiganul la mal se-neacă!
- Țiganul își dete-n petec!
- Zi că-i un țigan, și pace!
- Un ticălos! Un besmetec!
- Fost-au douăzeci de galbeni... Numai nouăspreci mai sânt!...
- Unde-i unui? unul? unul?... Dați-mi-l de sub pământ!
- Unde-i galbănul, țigane?
- Un gălbănaș, rupt din soare,
- Strălucitor, fără gaură, ferecat... M-auzi tu oare?
- De ce nu răspunzi, țigane?
- De ce mă nenorocești?
- Apoi de!... Iartă, jupâne... Galbănu-ți nu-l mai găsești...
- În locu-i va fi o pâine într-o colibă săracă...
- Eu nu te-nțeleg! Eu nu știu!... Scoate-mi-l din piatră seacă!
- Țiganul e prea obraznic. Am fost cu dânsul prea blând.
- Slujitorilor, luați-l! Spânzurați-l mai curând!
- Mai stai, jupâne vătave! Nu te grăbi! Mai așteaptă...
- Spânzură-l, dar mai-nainte fă-mi o judecată dreaptă.
- Ciudat, boierule dragă! Apoi ce-ți pot face eu?
- Cum ce? Vreau sfânta dreptate!... Cum ce? Dă-mi galbănul meu!...
- Uitat-ai pravila țării? obicei? canoane? lege?...
- În ce guri încape legea!
- În gura mea, se-nțelege!...
- Ascultă, jupân vătave... Nu mă lăsa păgubaș!...
- Sau țiganul să-mi întoarcă acel galbăn... gălbănaș...
- Ori de nu, atunci, jupâne, stăpânul să mi-l plătească...
- Astfel este obiceiul, pravila moldovenească...
- Al cui ești tu, măi țigane? Cine e stăpânul tău?
- Sunt țigan iertat, jupâne: țiganul lui Dumnezeu!
- Iertat? Cu atât mai bine! Dup-a legii glăsuire,
- Băiatul mi se cuvine în loc de despăgubire,
- Așa-i jupâne vătave!... Pravila zice curat:
- Furul să se dea acelui de la care a furat.
- Dă-mi-l rob.
- Eu rob?
- Vezi bine!
- Adecă, oricum să fie,
- Vrei, boierule, să-l capeți jidovește în robie.
- Știi c-un țigan, chiar de laie, se plătește orișicând
- Peste douăzeci de taleri, pe când ăsta nu-i de rând:
- E frumos și știe carte...
- Știe carte?
- Foarte bine.
- Tocmai așa rob îmi trebui. Este tocmai pentru mine.
- Îmi va ține catastișe, socoteli și daraveri.
- Dă-mi-l după legea țării...
- Cea făcută de boieri!
- Nu știu de cine-i făcută, dar știu că-i foarte cu cale.
- Atuncea se schimbă treaba... Să-ți spui verde dumitale
- C-aș avea și eu nevoie de-un țigan așa de rar,
- Cam cutezător, cam țanțoș, dar deștept și cărturar.
- Nu-nțeleg, nu pot pricepe și nu vreau ca el să fie
- Bună pradă pentru altul pe când îmi place și mie...
- Deci, ia-ți galbănul din parte-mi, iar eu pe țigan mi-l iau.
- Nu, jupâne! Niciodată! nu, nu, nu! Nu vreau! Nu vreau!...
- Vinovatul să-mi plătească! Nu altul! Nu orișicare!
- Boierule! Știi prea bine, cine-i vătavul cel mare!...
- Dec! Și eu la visterie fost-am ftori-cămăraș!
- Boierule! Află dară că postelnicul mi-e naș...
- Dar apoi și eu, jupâne, cu logofătul sunt rudă...
- Boierule! Nu m-aprinde!... Mă faci să plesnesc de ciudă!...
- Plesnește. Eu nu te-mpiedec... Dar țiganu-i tot al meu!...
- Boierule! Taci din gură, căci mă jur că eu... eu... eu...
- Câinii osul ca s-apuce, corbii stârvul ca să-mpartă,
- Boierii ca să robească, unii cu alții se ceartă!...
- Se-nțelege!
- Așa este!
- Îi vezi, jupâne vătav!
- Taie-i pe toți! Nimicește mojicimea cu nărav!
- Dar pe țigan dă-mi-l mie.
- Stați, boieri! Vorba-i degeabă!
- Nu me-ți robi voi pe mine! Nu me-ți robi! Mai degrabă
- Veți pune-n lanțuri furtuna, cu tunete și cu ploi,
- Decât s-ajung eu vrodată rob la unul dintre voi!...
- Jupâne! Eu cer osânda. Spânzurătoarea m-așteaptă.
- Mi-am bătut joc de domnie: e cea mai groaznică faptă!...
- Cineva poate să râză de sfinți și de Dumnezeu,
- Dar de vodă, nu... Ei, bine! Dă-mi, jupâne, ștreangul meu!
- Slujitorilor! Luați-l!... Ba nu!...
- (lui Sbierea la o parte) Boierule dragă,
- Uită cearta, căci, pe cinste, am glumit, a fost o șagă,
- Un nimic. Dumneata, frate, cu logofătul ești neam,
- Și chiar la logofeție eu o judecată am
- Cu niște răzași... Un petec... Nu-i tocmai o treabă mare...
- Mă-nțelegi... Să fim prieteni... O pricină de hotare...
- (Se strâng de mâini cu căldură.)
- Ce mai așteptați voi dară? Ce stați? Ce vă mai gândiți?...
- Călăi ce pe robi ucideți, pe cei slobozi îi robiți!
- Are dreptate țiganul! Țiganul are dreptate!
- Slujitori! Dați-mi afară toate gurile căscate!
- (Slujitorii gonesc poporul, care se depărtează cu nemulțumire.)
- Lasă-mă, jupân vătave, să văz cioroi spânzurat!
- Și eu! și eu!...
- Ba la naiba!
- Afară de la mezat!
- Așa-i! Acum suntem singuri! Nimeni nu-mi mai stă la spate
- Ca să strige că-i cu cale sau că nu este dreptate...
- Slujitorilor, la lucru!... Apucați-l pe țigan!
- Mă dau eu singur, jupâne.
- Treaba merge găitan.
- Legați-mi-l și duceți-l...
- Întins la spânzurătoare!
- Omul om, să fie slobod; decât rob, mai bine moare;
- Ș-apoi moartea-i înviere pentru cel disprețuit!
- Aleu! Vorbește-ntr-aiurea... Necum să fi-nnebunit!...
- Prietene! Ia-ți țiganul, și nu uita mai cu samă
- Pricina cea de hotare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !