RĂZVAN ȘI VIDRA (8)

de BOGDAN PETRICEICU HAȘDEU.

Urmare la Răzvan și Vidra (7)

CÂNTUL III - NEPOATA LUI MOȚOC (Continuare)

MINSKI

Dar avea moșii?

VULPOI

Ha, drace! La asta eu nu m-am gândit!...

(După o tăcere.)

Cât poate da o moșie, Răzvan capătă-nzecit...

Adecă cevași ca dijmă, în bani, în grâne și-n vite,

Ce trebuia la poruncă să-i dea toți pe negândite...

PIOTROWSKI

Comandant de infanterie?

Și-ți fi avut multe pugnas, videlicet bătălii?

Lupte, adică

VULPOI

O! se-ntâmplă câteodată și-ntr-o zi două sau trii,

Cât ținea vremea de vară, căci în urmă, la iernatec,

Ne hodineam cum fac turcii: obicei îndemânatec!

MINSKI

Dar spune-mi, acea femeie...

RĂZAȘUL (cu furie)

La dracu! La nouă draci!

La nouă sute!...

MINSKI

Ce-ți trebui? Ce vrei, voinice?...

RĂZAȘUL

Să taci!

Bată-te mama-pădurii! Te mai legi și de muiere?

MINSKI

Ba nu; doream să știu numai...

RĂZAȘUL

Zău, mai bine fă-mi plăcere,

Ori ne lasă tu aice, sau noi te lăsăm aici!...

MINSKI (către Piotrowski)

Haidem, tovarășe!

PIOTROWSKI

Ergo...

MINSKI

Să fiți sănătoși, voinici!

(Iese cu Piotrowski.)

RĂZAȘUL

Bună treabă!... Pizma, ura, zavistia, vrăjmășia,

Și nici un pai de răsplată pentru toată vitejia,

Iată câștigul cel mare, ce Răzvan l-a dobândit!

De când părăsise țara și codrul blagoslovit!

Vai de dreptatea leșească! Vai de bunătăți streine!

Ne-am păcălit, măi fârtate! Rău ne-am păcălit!...

VULPOI (gânditor)

Vezi bine!...

RĂZAȘUL

Mai înțelept moș Tănase, când zicea oftând cu foc!

Tu fă ce-ți place, Răzvane, dar eu o să stau pe loc;

Nu las Moldova, și pace! foamete, sete, rușine,

Aice să sufăr toate, căci e cuibul meu!...

VULPOI

Vezi bine!... Așadar

RĂZAȘUL

Și eu, Vulpoiule dragă, trebuia verde să-i spui,

Iar nu să caut orbește buricul pământului,

Uitându-mi de răzășie!... Poate că prin judecată

De mai rămâneam în țară, tot o câștigam odată.

Hrisoavele mele iată-s!

(Scoate din sân o legătură.) Aci trei urice sânt

De la Alexandru-vodă și de la Ștefan cel Sfânt,

Pe cari le stropesc cu lacrimi, le șterg de praf cu suspine,

Și le știu pe dinafară, făr' să fi citit!

VULPOI

Vezi bine!...

RĂZAȘUL (sărută și apoi ascunde legătura)

Îi ziceam eu: Măi Răzvane, nu pleca! nu fi nebun!

Decât orice trai în lume, traiul codrulu-i mai bun!...

Of! Nu vru să mă-nțeleagă!... Și tu știi a cui e vina?

Așa-i când tace cocoșul, lăsând să cânte găina;

Așa-i când capra-i în frunte, poruncind în loc de țap,

Așa-i când bărbatu-i coadă; așa-i când muierea-i cap!...

Din dobitoacele toate, numai matca la albine

N-are cusur ca stăpână... Celelalte, vai!

VULPOI

Vezi bine!

RĂZAȘUL

Dracul ne trimise-n cale pe nepoata lui Moțoc!

Sărmanul Răzvan acuma nu-i om, ci-i un năpârstoc,

Pe care Vidra mi-l mișcă și-l întoarce fără preget,

Și la dreapta, și la stânga, nu cu mâna, ci c-un deget!...

Ș-apoi eu nu dau cu gândul, oricât de mult chibzuiesc,

De ce Vidrei nu-i plăcuse obiceiul haiducesc?

VULPOI

M-am gândit și eu l-aceasta, ș-am ajuns drept încheiere

Să cred că Vidra-i smintită, ca orișicare muiere,

Iar Răzvan, de-a fost odată cu o minte de bărbat,

De când ascultă pe Vidra, și dânsul s-a deocheat;

Căci nebunia s-acață mai rău ca un mărăcine

Și trece ca o căscare de la om la om...

RĂZAȘUL (gânditor)

Vezi bine!

VULPOI

Este-nvederat că leahul nu face haz de Răzvan...

Ș-apoi de-ar mai ști, o, Doamne! că nu-i creștin, ci-i țigan...

Oho! L-ar goni departe! Ba cu dânsul și pe tine...

Iată cum ne duce Vidra, trăgându-l de nas!

RĂZAȘUL

Vezi bine!

VULPOI

Leșii au o lege-anume: un om de neam țigănesc

Să nu calce cu piciorul pe pământul cel leșesc...

Alte neamuri să poftească, orișicând și orișicine...

RĂZAȘUL

Vezi bine!

ISCOADA (arătându-se din fund)

Creștini cucernici...

VULPOI

Ce-ți trebui?

ISCOADA

V-am văzut, de nu mă-nșel,

Umblând cu Răzvan...

RĂZAȘUL

La naiba! Nici tu nu te-mpaci cu el?

ISCOADA

Nu mă-mpac? Iartă-mă, Doamne! Eu nici nu-nțeleg ce-i ură;

A iubi pe toți creștinii mă-nvață Sfânta Scriptură...

Așadar, vă rog să-mi spuneți într-un chip cuviincios,

Unde poci oare să-l aflu, în numele lui Hristos?...

(Zărind pe Răzvan, care se apropie.)

Dar ce văd! Iată chiar dânsul!... Dumneata ești, mi se pare,

În toată creștinătatea luptătorul cel mai tare?

Ca sabia lui Arhanghel, ca toiagul lui Aron,

Praștea lui David prorocul, buzduganul lui Samson...

RĂZVAN

Sunt Răzvan...

ISCOADA

E de nevoie, nimenea ca să n-o știe,

Să vorbim precum vorbise Moise cu Iehova...

RĂZVAN (cătră Vulpoi și Răzașul, făcându-le semn să plece)

Fie!

RĂZAȘUL

Crede-mă c-ar fi mai bine ca și pe noi să ne lași.

Ai mulți dușmani... Chiar muscalii nu-ți sunt așa de vrăjmași

Ca leahul cel pizmătareț, care alta nu visează

Decât el să se ridice și toată lumea că cază...

RĂZVAN

N-aveți grijă! Fiți în pace!... Puteți să vă depărtați!

Brațul meu e lângă mine și sabia-i lângă braț...

VULPOI (depărtându-se cu Răzașul)

Haidem, Răzașule dragă! Să-i spunem Vidrei aceasta:

Cine pe noi nu ne-ascultă o s-asculte pe nevasta...

RĂZVAN

Suntem singuri. Ce vrei?

ISCOADA

Jură de-a nu spune nimănui

Taina cea de mântuire ce-am venit ca să ți-o spui.

(Răzvan face un semn de învoire.)

Nu-i așa! Eu vreau anume pe crucea prea lăudată,

Pe cei doisprezeci apostoli și pe maica cea curată,

Pe cele șapte biserici, pe cei patruzeci de sfinți,

Pe soborul din Nikeia cu trei sute de părinți,

Pe-o sută cincizeci de psalmuri, pe șaptezeci de tâlcovnici,

Pe toți fericiții pusnici și mucenici și duhovnici

Și pe ieslele la care se-nchinară cei trei crai

Să-mi juri mai întâi de toate că leșilor nu mă dai...

RĂZVAN

Tu nu ești leah prin urmare?

ISCOADA (făcând cruce)

Dumnezeu să mă păzească

De-a fi eretic ca leșii de lege papistășească!...

Dar dumneata, ca și mine, ești pravoslavnic curat,

Și slujind în astă țară, faci cel mai mare păcat,

Precum zice sfântul Pavel...

RĂZVAN

Așa! Iarăși cele sfinte?

Ce vrei? Ce cauți pe-aice? De la cine vii și de-unde?

Ce faci în oastea leșească și ce-ai cu mine?... Răspunde!...

ISCOADA (văzând pe Vidra, care se apropiase și se pusese în fața lui)

Acest om... astă muiere... muierea nu-i tocmai om,

După cum mărturisește fericitul Chrisostom...

RĂZVAN

Taci!

ISCOADA

Femeia-i cam limbută: ea nu pricepe ce-i taina;

Vorba-i lungă ca și coada, coada-i lungă ca și haina,

Precum arată prorocul!

RĂZVAN (apucându-l de barbă)

Zău, nu mă mai stăpânesc!

ISCOADA

Nu mă necinsti!... Sunt preot și părinte sufletesc...

RĂZVAN

Zici că ești preot?... Dar spune-mi, popii i se cade oare

Să-și arunce jos veșmântul, călcând rasa sub picioare,

Și prin fapta cea mai neagră să mânjească sfântul dar,

Iscoadă-n întreaga lume, preot numai în altar?

ISCOADA

Fiule! Eu nu văd răul de-a lucra cu stăruință

Pentru sfântul țar și pentru pravoslavnica credință.

Păcatu-i al dumitale, care, fiind moldovean,

Îți dai sufletul în gheara leahului celui viclean,

Popor depărtat de lege, oi rătăcite din turmă

Și pe cari o să-i strivească judecata cea din urmă,

La un loc cu filistenii și cu Gog și cu Magog...

Ș-apoi făcându-le astea, unde-i folosul, mă rog?

RĂZVAN

Eu caut numai la cinste...

ISCOADA

Fleacuri! Treabă de cuvinte!

Folos, cinste, tot aceea, deși se cheamă altminte!

Așadar, ce fel de cinste dobândit-ai de când ești?

Ca Nemvrodul din Scriptură, floarea cetei diavolești?

VIDRA

Are dreptate, Răzvane! Iat-a treia bătălie

În care brațul tău varsă ploi de sânge pe câmpie,

Ș-apoi unde-i mulțumirea și răsplata ce-o primești,

Ridicând pe brazda morții clăi de stârvuri dușmănești?...

Pe când tu goneai vrăjmașul, dând cu pieptul la năvală,

Alții mulți s-ascund în umbră, de-unde, răsărind cu fală,

Îi vezi mari, îi vezi în frunte, lăudați, slăviți, aleși,

Iar tu rămâi tot în urmă, ca o slugă printre leși!

* * * 

Urmează Răzvan și Vidra (9)