29.04.2017

RĂZVAN ȘI VIDRA (16)

de BOGDAN PETRICEICU HAȘDEU.
CÂNTUL V - MĂRIREA (continuare)

BĂIATUL
(după ce sărută mâna ce-i întinde Răzvan)
Măria-ta!
Nu te supăra,
Ci fii bun a ne-asculta!
Îți vom spune cam multe 
Și mărunte,
Dar tot lucruri plăcute,
Să fie drag orișicui să ne-asculte!
O sută de ani să domnești,
Pe dușmani să-i biruiești,
Pe vrășmași să-i pedepsești.
Dar cu moldovenii tăi,
Măcar de-o fi și răi,
Măria-ta, să fii bun cu ei;
Și de-i vedea unii și desculți,
Măria-ta tot să-i asculți;
Căci norodul e cam năzdrăvan:
Face multe pozne într-u an;
Și țara-i cam nebună:
Face multe pozne și-ntr-o lună;
Ba le-ndemână;
Și-ntr-o săptămână;
Iar de nu te-i păzi,
Chiar într-o zi
Multe-i auzi!
RĂZVAN
(dându-i o pungă)
Destul! Să trăiești, băiete!...
(Intră Răzașul, Tănase și mai mulți căpitani.)
RĂZAȘUL
Măria-ta! Sănătate!
Isprăvit-am toată treaba fără multă greutate:
P-Aron-vodă la răcoare în spătărie l-am pus;
Boierii, mitropolitul, pe toți la palat i-am dus;
Mai în sfârșit, lucru-i gata!
RĂZVAN
Unde-i Bașotă?
RĂZAȘUL
El are
Pe Vulpoi cu toată ceata de vânători în spinare.
RĂZVAN
Bine, dragii mei tovarăși!... Stăpânirea-mi în curând
La toți și la fiecare va da răsplată pe rând...
SBIEREA
(intrând iute, speriat, pierzând răsuflul, cu o lădiță în mână)
Jupâne!... Mărite Doamne!... Scapă-mă! Norodul pradă!
Sinete, zapise, țara, lumea-i în această ladă!...
RĂZVAN
Liniștește-te, jupâne. Averea-ți chiar pe maidan
O poți lăsa fără grijă în zilele lui Răzvan...
SBIEREA
(răsuflând mai ușor și făcând semnul crucii)
În ladă tot e mai sigur!... Părăluța cere pază:
Mai bine s-o ții sub cheie, ca nimene să n-o vază...
VIDRA
Doamne, soțule, stăpâne! Nu mă mai pot opri!...
Într-un glas cu țara-ntreagă, viu a-ți ura ș-a-ți dori
O domnie fericită... Ba înc-aș mai vrea ca mâine
Tu să legi într-o cunună toate țările române,
Încât de la Marea Neagră pân' la falnicul Carpat,
Să nu domnești ca un vodă, ci ca Răzvan-împărat!
CĂPITANII
Da, da, da! Împărăție!...
RĂZVAN
(trist)
Ar fi bine docamdată
Să rămânem cu Moldova!
SBIEREA
Ce om fără judecată!
Dar Moldova-i sărăcită! Nu-i chip astfel s-o cârpești
Decât unind laolaltă mai multe țări românești...
Două și două fac patru: cea mai dreaptă socoteală!...
RĂZAȘUL
Vulpoi avuse dreptate... Nu mai cred în poticneală!...
Toate semnele sunt bune!... Măria-ta, la palat
Ne-așteaptă mitropolitul cu toți boierii din sfat!...
RĂZVAN
Să mergem! Voiesc acuma din gura domniei-mele
Țara s-audă nădejdea d-a scăpa din zile grele.
SBIEREA
(cu umilință)
Stăpâne preamilostive, unde-i merge merg și eu;
Lada mea e-n siguranță numai lângă domnul meu!...
(Toți se pregătesc a ieși)
VULPOI
(intrând cu spaimă)
Pierduți!...
TOȚI
Ce veste?
VULPOI
Vătavul...
TOȚI
Ce-i?...
VULPOI
Bașotă...
TOȚI
Zi!...
VULPOI
Trădare!
Scăpă din mâinile mele, deschise poarta cea mare,
Leșii au umplut cetatea!...
(Sbierea cade mort, fulgerat de apoplexie.)
RĂZAȘUL
(clătinând din cap)
Poticneala!...
TĂNASE
Eu știam
Că nu se cădea s-apuce scaunul țării orice neam...
VIDRA
(luând pe Răzvan de mână)
Iubite! Nu sta pe gânduri... Când soarta te prigonește,
Fii mândru chiar în cădere!...
CĂPITANII
Măria-ta! Poruncește!...
VIDRA
Și ce s-așteptați voi oare de la viteazul Răzvan
Decât paloșul în mână și-nainte la dușman?
RĂZVAN
(scoțând sabia)
Să trăiască neagra moarte! Ne cunoaștem foarte bine!...
Cine vrea s-o strângă-n brațe, iată calea! După mine!... 
Moartea-i mireasă,
Mormântu-i casă,
Viermii sunt nași,
Hai la vrăjmași!
(Iese urmat de căpitani.)
VIDRA
Moarte!... Moarte!... Dar se poate?... Moară oamenii cei mici,
Precum călcâiul turtește moșoroiul de furnici;
Omul, însă, care lumea pe palmă-i ar vrea s-o poarte,
Zodia-i, scrisă pe frunte, respinge pizmașa moarte!...
(Se gândește.)
Dumnezeule puternic! De ce mai faci uriași
Dacă-n rând cu toți piticii pradă morții vrei să-i lași?...
Cum? Cereasca ta dreptate se pogoară pân' la fiară:
Vulturul trăiește veacuri, iar musca d-abia o vară,
Și numai omul cel mare, stăpâne, tu-l osândești
Ca să moară dopotrivă cu muștele omenești!...
(Se cutremură.)
O, nu, nu! Răzvan nu moare!... Orice pai în astă lume
Trebui s-aibă vro ursită, o țintă, vrun scop anume,
La care-i dator să meargă, de vântul sorții împins,
Și cade numai atunce când este semnul atins!...
Calea lui Răzvan e lungă și d-abia se desfășoară:
Pân' la capăt de departe... Răzvan nu poate să moară!
Nici chiar Dumnezeu el însuși nu schimbă ceea ce-i scris!...
(Iute.)
În genunchi, Vidro!...
(Îngenunchează și ridică ochii în sus.) Iertare!...
(Cu spaimă, punând mâna la ochi) Visul meu!... Grozavul vis!
(Sculându-se cu tărie.)
Și de ce eu stau aice, când Răzvan înfruntă focul?
Dați-mi armă!... Lângă dânsul, în primejdie mi-e locul...
(Se repede la armătura de pe perete și se oprește.)
Dar copilul meu, o, Doamne!
(Se cutremură.)
(Din spațiu răsună o voce ca un echo: „Dar copilul meu?“ Vidra cu groază își întoarce fața spre ușă, ca și când ar vedea pe cineva acolo.)
Muma lui Răzvan!... Mă-ntreabă... Și ce-i pot răspunde eu?
(Făcând semnul crucii.)
Piei, nălucă, piei! Sunt mamă!
(Face un pas îndărăt.) Nu te-apropia!...
(Răsună iarăși ecoul: „Sunt mamă!“... Vidra, zdrobită de emoțiune, se aruncă pe divan.)
Ea vrea dinte pentru dinte! Muma mumei cere samă!...
(Face o sforțare și se scoală cu energie.)
Oare nu mai sunt eu Vidra?
(Abătură.) E cumplit al mumei dor!...
(Pe prag apare Răzvan, greu rănit, ținut de Vulpoi și de Răzaș. Vidra se repede înainte-i.)
A! Scăpat! Ce fericire!... Tu!
RĂZVAN
(cu un glas slab, pe când Vulpoi și Răzașul îl pun pe divan.) Am biruit și mor!...
(Arătând la cadavrul lui Sbierea.)
Nu-mi ziceai tu, oare, Vidro, să fiu întocmai ca Sbierea?
Eu cu cinstea și mărirea, el cu prada și averea!
(Vidra îngenunchează și-și ascunde fața în mâini.)
Dar ce-i mai trebui acuma mii de galbeni în grămezi?
Ce-mi folosește domnia?... Pe-amândoi aci ne vezi
Praf, pulbere și cenușă!... Nebuni, ce din lăcomie,
El pentr-o biată lescaie, eu pentr-un ceas de mândrie,
Necruțând nimica-n lume, neștiind nimica sfânt,
Uitam că viața-i o punte dintre leagăn și mormânt!...
(Cu durere.)
Mi se-ntunecă vederea, dar văd ceva de departe...
O jumătate din mine de cealaltă se desparte...
Ah! veniți, veniți cu toții!... Unde-i bătrânul Tănas?...
RĂZAȘUL
Apărându-te pe tine, mort în luptă a rămas!...
(Vulpoi plânge.)
RĂZVAN
(în agonie)
Țigan!... Țigan!... Apă!... Apă!...
(Cade mort peste Sbierea.)
RĂZAȘUL
Decât o așa domnie,
Mii de tunete, mai bine-i un petec de răzășie!...
Zmeul zmeilor să-ncapă într-o șchioapă de mormânt!...
VULPOI
(cu spaimă)
Nu vezi că-i moartă și Vidra?... N-a zis un singur cuvânt,
Nici o vorbă, nici un țipet, privind pe Răzvan că moare!...
VIDRA
(sculându-se liniștită)
Voi puteți vorbi ș-a plânge!...
VULPOI
Doamnă!...
VIDRA
Pe voi nu vă doare!...
RĂZAȘUL
(cu furie)
Dar tu l-ai ucis, ciocoaică! Tu la moarte l-aduseși!
O să mi-o plătești acuma, tune-fulgere!...
(Scoate cuțitul și voiește s-o lovească.)
VIDRA
(cu sânge rece, arătând la ușă)
Să ieși!
(Răzașul lasă mâna în jos și pleacă capul.)

Sfârșitul dramei ”Răzvan și Vidra”

Găsești povestirea pe scurt a dramei pe lecturirecenzate.ro !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !