de BOGDAN PETRICEICU HAȘDEU.
Urmare la Răzvan și Vidra (1)
CÂNTUL I - UN ROB PENTRU UN GALBEN (continuare)
- Uf! Nu mai stau pe picioare de necăjită ce sânt?
- Zău, nu-i prea bună zăbava, fie locul cât de sfânt.
- Părințelul Agaftanghel ar fi un preot cu minte,
- Dar lungește, vai!... Te face să fugi chiar de cele sfinte.
- E mai deștept popa Tacu de la Sfântul Nicolai;
- În două vorbe ți-arată calea-n iad și calea-n rai,
- Ș-apoi îți zice: alege-ți! - și-ntr-o suflare sfârșește!
- De-ți place iadul sau raiul, cum vrei, el nu te silește...
- (Dascălul, stând lângă hârtie, începe a râde cu hohot.)
- Dar tu ce râzi, măi fârtate, singur, chiar ca un smintit?
- Te știam om de ispravă! Doară n-ai înnebunit?
- Spune, ce scrie pe-acolo?
- Cine scrie și cum scrie?
- Nu cumva iarăși vrun cântec, rânjind de biata domnie?
- Sau poate vro păcăleală, pe vornici? pe logofeți?
- Eâyuwu, âaveyuwu, xateywu ; nește cai verzi pe păreți!...
- Ești nerod, și pace bună! Eu nu-s cărturar ca tine.
- Nici eu!
- Nici eu!
- Chiar nici unul!... Știu și răsștiu
- Așa să fie!
- Vezi bine!
- Vai de țară!
- Tu citește!
- Ești dascăl!
- E treaba ta!
- Curând! Curând!
- Zi odată!
- Nu mai putem aștepta!
- Fiindcă voi nu știți carte...
- Ei bine?
- Dar faceți gură...
- Ei bine?
- Căci, din păcate, a românului făptură
- Este...
- Ei bine?
- Să zbiere cu câtu-i mai nătărău.
- Ei bine?
- De voi mi-e milă...
- Ei bine?
- Voi citi eu.
- Citește!
- Da! Da!
- Începe!
- Ascultare! Ascultare!
- Eu port bumbac în ureche. Ridică-ți glasul mai tare...
- Dar nu răcni, că pe mine mă cam supără la cap...
- Mai în sfârșit, hai odată, mișcă-ți barba cea de țap!
- Frunză verde de negară,
- De când domnește în țară
- Petru-vodă șchiop și slut,
- De râs țara s-a făcut!...
- De râs țara s-a făcut! Da, da, da!
- Hi, hi, hi! Ha, ha, ha! Hi, hi! Ha, ha!
- Petru-vodă șchiopătează, dar nu-i slut!
- Nu, nu, nu este!
- Ba-i chiar frumușel la față ca fătul cel din poveste!
- Tăceți, gâștelor, odată!
- Auzi, obraznici, mojici!
- Ori me-ți asculta, sau altfel mă duc și vă las aici...
- Ba nu! Citește! citește!
- Noi gâște? Noi?... Ce ocară!
- Tăceți sau plecați!
- Firește!
- Da, da! Afară! Afară!
- Vreți să m-ascultați odată?
- Negreșit! Nu ne pricepi?
- Citește! Haide! Tăcere!
- Apoi dară ce nu-ncepi?
- Frunză verde de negară,
- Vodă doarme în cămară,
- Iar boierii, tot furând,
- Își fac trebile pe rând!
- Își fac trebile pe rând! Da! da, da!
- Hi, hi, hi! Ha, ha, ha! Hi, hi! Ha, ha!
- Frunză verde de negară,
- Norodul plânge și zbiară,
- Dar în cer și pe pământ
- Nu-l aude nici un sfânt!
- Nu-l aude nici un sfânt! Da, da, da!
- Hi, hi, hi! Ha, ha, ha! Hi, hi! Ha, ha!
- Frunză verde de neg...
- (întrerupând) Haide! iarăși frunză de negară?
- Ce Doamne! Tot numai una?... Ca și cum n-ar fi-ntr-o vară
- Feluri de feluri de frunze!...
- Viorele, rozmarini...
- Garofițe, busuioace...
- Trandafiri, brândușe...
- Crini...
- Tăceți odată, că-i poznă!
- O să vă luăm la goană!
- Auzit-ai, soro, vorbe!
- Bre! Doar nu ești o icoană?
- Dar nici dumneata un vodă, ca să ne batjocorești!
- Vreți să citesc mai departe? Nu vreți...
- Ba da, să citești!
- Frunză verde de negară,
- Decât un domn de ocară,
- Iar boieri mișei și hoți,
- Mai bine la dracu toți!
- Mai bine la dracu toți! Da, da, da!
- Hi, hi, hi! Ha, ha, ha! Hi, hi! Ha, ha!
- Măi! Oare tocmai la dracu?... Să nu fie?... Știi... Mai lasă...
- Ba nu! Nicidecum! La dracu!
- La dracu cei ce ne-apasă!
- Fie și la dracu, totuși... vro vorbă mai cu papuci...
- De pildă: la cel cu coadă și cu coarne să te duci;
- Se-nțelege că-i tot dracul, dar ocara-i mai cioplită...
- Aș! Cu carne și cu coadă poate să fie ș-o vită!
- Mai bine dar drept la dracu!
- Mai bine, pre legea mea!
- Ho! Încet! Vine vatavul!
- O să dăm de vreo belea!...
- (Se arată Bașotă, înconjurat de slujitori.)
- Sosește nenorocitul tocmai când vorbeam de vite.
- Se-ntâmplă, zău, câteodată, cimilituri potrivite.
- Oameni buni! Ce stați aice? Ce veste? Ce v-ați oprit?
- Cu ce scop?... A! o hârtie! Să vedem, ce s-a citit?
- Va fi o carte domnească...
- O cazanie...
- O rugă...
- Slujitori! să fiți cu pază, ca nici unul să nu fugă...
- Parc-aș fi sigur că-i iarăși vrun cântec nerușinat!
- N-aș crede!
- Nu-l mai citește!
- Foarte rău ne-am încurcat...
- Cum? Împotriva domniei? Împotriva stăpânirii?
- Și voi toți sunteți în gloată părtași ai nelegiuirii?
- A! V-am prins, litfe spurcate! Vi-i dragă viața sau ba?
- Să-mi spună dar adevărul pe cine l-oi întreba!
- (Apucă de piept pe Târgovețul I.)
- Tu ai o față cam proastă: frunte jos, gură căscată,
- Semnele cele mai bune de-o inimă nestricată...
- Pune dar mâna pe cuget ș-arată-mi, cine l-a scris
- Acest cântec ce cutează pe-un vodă să-l ia în râs?
- Iartă-mă, jupân vătave... măria-ta și stăpâne...
- Eu nu știu chiar nimicuță... dar nu-i așa, să fiu câine...
- Eu am sosit acușica... Sunt omul cel mai smerit...
- Eu nu știu carte, jupâne... Nu eu, altul a citit...
- (Răzvan, intrând pe nesimțite, se amestecă în gloată.)
- A citit? Dar cine-anume? Care dintre toți! Arată!
- Acesta, jupân vătave...
- A! Ființă blestemată!
- Da, da! Cam așa, jupâne! Ce să zic? Eu am citit,
- Dar nu cu voie vegheată: chiar dumnealor m-au poftit...
- Cercetează-i și-i întreabă... Nu sunt eu cel cu pricina.
- A citi când nu te lasă, de! a cui să fie vina?
- Oameni buni! Acuma dară, ca să văz ce-i de făcut,
- Vă mai întreb, cum anume a citit acest limbut?
- Curat pe moldovenie...
- Negreșit! Cum se citește!
- Drace! nu-i aci-ntrebarea. Eu știu că moldovenește,
- Dar citit-a oare iute? Fără a se-nvălmășa?
- Resfirat? Limpede? Neted? Repede?
- Așa! așa!
- Așa-i, hoțule!... Ei bine! Acuma ce-mi vei răspunde?
- Hoț!, Gvwři óautňu jupâne. Eu nu doresc a m-ascunde.
- Citit-am cum este rostul; vezi bine că nu-n zadar
- Am tot învățat la buche. Sunt dascăl! Sunt cărturar!
- Ticălosule! Cum, Doamne, nu ți-e greu, nu ți-e rușine
- Să-mi spui mie la palavre când vorbești tocmai cu mine?...
- Eu! eu, vătavul cel mare, mă-nțelegi tu cine-s eu?
- Mâna dreaptă a lui hatman, carele la rândul său
- Este și el mâna dreaptă a lui vodă... Prin urmare,
- Vreau să-ți spun, cap făr' de crieri! că eu, vătavul cel mare,
- N-aș putea citi prea iute ceea ce alții au scris.
- Ș-apoi tu! tu s-o poți face? Ar fi un lucru de râs!
- Un dăscălaș, o nimică, tu să mă-ntreci chiar pe mine?
- Aceasta-i peste putință! Aceasta nu se cuvine!...
- Deci judecata ți-e scurtă, fiind foarte-nvederat
- Că cine-i foarte obraznic este foarte vinovat.
- Tu ai scris cântecul ăsta! Te cunoști după sprânceană:
- Un nas ascuțit de vulpe, o bărbiuță vicleană,
- Ochi mici și buză subțire... chiar un chip de fariseu!
- Vezi că te-am ghicit? Pe mine nu mă-nșeli tu, fătul meu!...
- Slujitorilor, luați-l! E bun de spânzurătoare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !