de IOAN ALEXANDRU BRĂTESCU-VOINEȘTI.
- E!…
- Ba nu zau, ți s-a întâmplat ceva?
- Mi s-a întâmplat o ticăloșie… Nici nu știu cum să-ți spui… Știți că prin
fundul curții mele trece iazul morilor.
Se afișează postările cu eticheta povestiri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta povestiri. Afișați toate postările
02.06.2018
28.05.2018
PUIUL (2)
de Ioan Alexandru Bătescu-Voinești.
Scăparea lor era lăstarul, dar tocmai dintr-acolo venea vânătorul. După o clipă de socoteală, le-a poruncit să se pitulească jos, lipiți cu pământul, și cu nici un preț să nu se miște.
- Eu o să zbor; voi să rămâneți nemișcați; care zboară, e pierdut. Ați înțeles?
Puii au clipit din ochi c-au înțeles și au rămas așteptând în tăcere. Se auzea fâșâitul unui câine care alerga prin miriște și din când în când glasul omului:
- Unde fugi? înapoi, Nero!
26.05.2018
PUIUL (1)
DE IOAN ALEXANRU BRĂTESCU-VOINEȘTI.
29.01.2018
GÂNDĂCELUL
DE EMIL GÂRLEANU.
Cum venise pe lume, nici el nu-și dădea seama. S-a trezit ca dintr-un somn și parcă era de când pământul. Nu simțise nici durere, nici bucurie. Și mult își muncise gândul cum răsărise, și-al cui era? Mic cât un fir de linte, mișca piciorușele fragede și ocolea, de pe margini, frunzișoara care-l adăpostise.
12.12.2015
Catastrofa (5)
de Liviu Rebreanu
Urmare la Catastrofa (4)
IX
La Arad trupele fură debarcate și trimise într-un lagăr, afară din oraș, unde mai poposea un regiment, sosit cine știe din ce parte a Rusiei.
David nu mai avea stare. Cu cât se apropia de front, cu atât inima îi zvâcnea mai strânsă, cu atât în creieri i se îngrămădeau gânduri și vorbe care-l ardeau. Se plimba acum, cu capul în pământ, printre corturile ridicate în grabă, printre soldații obosiți care mâncau, cântau, înjurau.
30.10.2015
Sărmanul Dionis (8)
de Mihai Eminescu
Urmare la Sărmanul Dionis (7)
Odată el își simți capul plin de cântece. Asemenea ca un stup de albine, ariile roiau limpezi, dulci, clare în mintea lui îmbătată, stelele păreau că se mișcă după tactul lor; îngerii ce treceau surâzând pe lângă el îngânau cântările ce lui îi treceau prin minte.
05.10.2015
Istoria unui galbân (7)
de Vasile Alecsandri
Urmare la Istoria unui galbân (6)
PARAUA: Curios lucru ! ce aplecare au poeții, amorezii și privighetorile pentru lună !
GALBENUL: Eu socot că aceasta vine din tainica legătură ce este între ei. Razele lunii sunt dulci ca glasul privighetorii, cerești ca poezia sufletului și tainice ca amorul sfânt.
18.09.2015
LA TAZLĂU (6)
de Calistrat Hogaș
A doua zi dimineață, înainte de răsăritul soarelui, mă dusei la pârâu, care curgea pe-aproape, cu gândul să mă scald, dac-ar fi fost cu putință; dar cât pe ce să nu mai cunosc Tazlăul; într-o noapte așa scăzuse, că i se vedeau pietrele, și se limpezise așa, încât te prevedeai printr-însul.
16.09.2015
LA TAZLĂU (5)
de Calistrat Hogaș
Și în luciul acesta nemărginit, pe care nici o adiere de vânt nu-l însuflețea, munții răsturnați, cu codrii lor cu tot, își oglindeau neclintite chipurile lor, până spre fundurile cele mai de jos ale adâncului... Mai jos, spre fund, mai spre adâncuri, ca și pe o stavilă a nesfârșitului, ochiul se rezema pe albastrul răsturnat al bolților cerești... Aceiași nori răzleți și albi, același soare strălucitor însuflețea lumea nemărginirilor de jos, ca și lumea nemărginirilor de sus...14.09.2015
LA TAZLĂU (4)
de Calistrat Hogaș
Aceasta, bineînțeles, era din partea mea laudă goală; căci, mai la urmă, uitându-mă numai la iuțeala de fulger cu care Tazlăul se părea că spintecă lumea în două, mă cuprindeau fiori de groază; decât stă în firea omului să-și îmbrace câteodată frica în vitejie și curaj, după cum odinioară un... bicisnic erou de fabulă s-a îmbrăcat în piele de leu, ca să-ngrozească lumea.11.09.2015
LA TAZLĂU (3)
de Calistrat Hogaș
- Ei, zisei eu, amestecându-mă în vorbă, și adică ce-i porți tu atâta grijă lui Sgribincea, fa Călino ?... S-a-neca, s-a-neca... nu s-a-neca, nu s-a-neca, și pace bună; cine ce are cu gustul omului ?... Cum i-a hi scris... Nu cumva ai să te apuci tu cu D-zeu la harță de dragul lui Sgribincea ?
- Da 'neata ce ai ? zise ea înțepat, cu un fel de mânie drăgălașă în ochi și cu o roșeață și mai drăgălașă de vinovăție în obraji.
09.09.2015
LA TAZLĂU (2)
de Calistrat Hogaș
- Din soiul lui popa Gheorghe !... Ehei !... apoi am auzit și noi, cucoane, că popa acela are un soi amarnic de cai; amu pricep eu de ce zboară ca o ciută peste copaci... Îi din soiul lui popa Gheorghe !... halal vită de cal !...
- Amu, adaugă Sgribincea, om vedea noi, mă Huțane, dac-are să zboare și peste Tazlău cum zboară peste copaci...
07.09.2015
LA TAZLĂU (1)
de Calistrat Hogaș
 |
| La Tazlău |
...Un pitic și doi giganți !... Cam așa înfățișare, cel puțin, trebuie să fi avut eu între Sgribincea de-o parte și Huțan de cealaltă, deoarece, cu tot prisosul de înălțime ce s-ar fi cuvenit să-mi dea spatele Pisicuței, capetele noastre, a tustrei, nu se ridicau totuși în văzduh mai sus unele decât altele; ba mi se pare chiar că fundul pălăriei mele, cu toate silințele ce-și dădea, nu izbutea nici întrun chip să se înalțe dincolo de curmătura căciulilor vreunuia din ei...
04.09.2015
SINGUR (7)
de Calistrat Hogaș
Peste puțin, Cârță se arătă cu două scafe mari de lemn, una aproape plină cu mojdei, alcătuit din apă și usturoi ucis cu coajă cu tot, alta cu felii mari de urdă și de caș, într-o baie, până la mijloc, de zăr cald.
02.09.2015
SINGUR (6)
de Calistrat Hogaș
- Ei, și tu un' te duceai acu ? Nu te poți întoarce cu mine, să mă duci pân'la voi la stână ?
- D-apoi, dă, mă duceam până colea-n Goșman după niște oi; ghivornița (1) de-alaltăieri noapte ne-o cam răscolit turma și ne-o răzlețit câteva mioare... Da m-oi întoarce, că doar mai este vreme până-n seară.
31.08.2015
SINGUR (5)
de Calistrat Hogaș
Când soarele scăpătă după-amiază, mă hotărâi, ca un alt Robinson, să cercetez împrejurimile, spre a mă încredința de nu cumva vreo potecă, oricât de îngustă, ar fi tăiată pe coasta prăpăstioasă a muntelui, sau, cel puțin, dacă așezarea locurilor n-ar fi priincioasă urmării mai departe, cu oricâtă greutate, a drumului meu întrerupt.28.08.2015
SINGUR (4)
de Calistrat Hogaș
Soarele pășise de mult acum peste creștetul stâncii mele de adăpost, și înălțimile din apus își prelungeau repede chipurile lor de umbră deasupra văilor dimpotrivă. Noaptea se vestea grăbită din adâncuri și luna nu pășise încă dincoace de hotarele răsăritului său. În schimb însă, de sub marginile depărtate ale văzduhului, de pretutindeni, nenumărate grămezi vinete de nouri posomorâți, cu frunți îndrăznețe și amenințătoare, se iviră fără de veste și împânziră într-o clipă, de jur împrejur, linia de împreunare a cerurilor cu pământul...26.08.2015
SINGUR (3)
de Calistrat Hogaș
Umbra stâncii mele de adăpost înmormântase împrejurările depărtate într-un soi de amurg prea timpuriu, care-și întindea liniștea sa netulburată până la hotarele luminoase ale zilei ce ardea încă în toată puterea caniculară a razelor soarelui...24.08.2015
SINGUR (2)
de Calistrat Hogaș
Încălecai și începui a urca la deal pe drum aproape fără de urmă... Pisicuța se opintea din greu și răsufla des... Deodată se opri, ca trăsnită, din mers și eu tresării ca deșteptat fără de veste din somn. O stâncă amețitor de înaltă și dreaptă ca un perete căzuse parcă năprasnic din cer și tăiase capul drumului pe care urcam la deal...21.08.2015
SINGUR (1)
de Calistrat Hogaș
din volumul ”Pe drumuri de munte” - "În Munții Neamțului”
Urmare la Părintele Ghermănuță
din volumul ”Pe drumuri de munte” - "În Munții Neamțului”
 |
| Singur în pădure |
Abonați-vă la:
Postări (Atom)