KLAUS CEL MIC ȘI KLAUS CEL MARE (6)

de Hans Christian Andersen

Urmare la Klaus cel Mic și Klaus cel Mare (5)

- Ce-i asta? a întrebat Klaus cel mare. Cum? Nu te-am înecat?

- Ba da, a spus Klaus cel mic; m-ai aruncat adineauri în apă.

- Da’ atunci de unde ai căpătat vitele astea așa de frumoase?

- Sunt vite de apă, a zis Klaus cel mic. Să-ți spun toată povestea și să-ți mulțumesc că m-ai înecat, fiindcă dacă nu mă înecai, nu mă îmbogățeam.

LA TAZLĂU (5)

de Calistrat Hogaș

din volumul ”Pe drumuri de munte” - "În Munții Neamțului”

Urmare la La Tazlău (4)

Și în luciul acesta nemărginit, pe care nici o adiere de vânt nu-l însuflețea, munții răsturnați, cu codrii lor cu tot, își oglindeau neclintite chipurile lor, până spre fundurile cele mai de jos ale adâncului... Mai jos, spre fund, mai spre adâncuri, ca și pe o stavilă a nesfârșitului, ochiul se rezema pe albastrul răsturnat al bolților cerești... Aceiași nori răzleți și albi, același soare strălucitor însuflețea lumea nemărginirilor de jos, ca și lumea nemărginirilor de sus...

HEIDI, FETIȚA MUNȚILOR (17)

de Johanna Spyri

Urmare la Heidi, fetița munților -ep.16

Heidi, fetița munților (17)

Capitolul VIII. Stăpânul casei află niște lucruri nemaipomenite

La câteva zile după aceste întâmplări, în casa Sesemann era agitație mare. Stăpânul casei se întorsese din îndelungata sa călătorie și, ca de obicei, adusese cu el o mulțime de pachete pe care Sebastian și Tinette trebuiau să le aducă din mașină în casă.