04.09.2015

SINGUR (7)

de Calistrat Hogaș

din volumul ”Pe drumuri de munte” - "În Munții Neamțului”

Urmare la Singur (6)

Peste puțin, Cârță se arătă cu două scafe mari de lemn, una aproape plină cu mojdei, alcătuit din apă și usturoi ucis cu coajă cu tot, alta cu felii mari de urdă și de caș, într-o baie, până la mijloc, de zăr cald.
- Da unde-i lingura, măi, uititule ? băgă de seamă moșneagul, când puse Cârță scafele lângă mămăligă. Ori crezi că-i toată lumea, ca tine, cal, să-și moaie botu-n zăr și să beie ?
- Ce nu dai pace băietanului, moșule ? zisei eu, adresându- mă moșneagului.
— He! He!... C-apoi, doar unu-i Cârță Abrudeanu, sereacu. Când își primenește opincile, din Paști în Crăciun, ori s-alege c-un picior desculț, ori cu târsânile bălălăind; da de-nfulicat nu mai are pereche pe fața pământului.
Și Cârță iar se mistui în fundul stânii.
- Da unde puseși lingura, moș Căpățână? se auzi Cârță strigând din nou către moșneag.
— Ia vezi, mă, c-a hi pe comarnic, printre cei cași. 
Și Cârță se întoarse cu o lingură lipovenească, scurtă-n coadă și lustruită cu roș, în formă de lingura zânei, pe care o vârî în zăr printre feliile de urdă și de caș.
Bedreag scoase din brecinar (1) o ață lungă și groasă și, c-o destoinicie de matematic, apăsă meridiane și paralele pe hemisferul cald al mămăligii, și mămăliga se desfăcu, risipindu-se, în fierbinți... corpuri geometrice.
Și făcându-se toți roată împrejurul mămăligii, își trase fiecare înspre dânsul partea sa; iar moș Căpățână așeză la mijloc scafa cu mojdei.
- Da-ți ospăta o țâ' și 'neavoastră, domnișorule, zise el, îndreptându-se spre mine, care stăteam mai deoparte, și aducându-mi într-o mână o bucată de mămăligă, iar în cealaltă scafa cu feliile de urdă și de caș.
- Bucuros, moș Căpățână, oi ospăta; numai cât se vede că d-ta mă iei drept Chiperiu ori Tătaru, de mi-aduci mâncare deoparte; ia pune, te rog, scafa și mămăliga mea colo, la rând cu d-ta; se vede că mie nu vrei să-mi dai mojdei ?
- Da ne rugăm de iertare, domnișorule, noi chiteam că...
- Rău chiteai, moș Căpățână, zisei eu tăindu-i vorba, rău de tot; și, drept pedeapsă că ai chitit așa de rău, o să mănânci d-ta partea mea de caș, și eu partea d-tale de mojdei.
Și mă și așezai turcește între Cârță și Bedreag.
- Da poftim, domnișorule, zise moșneagul, scărpinându-se peste căciulă în creștetul capului și așezându-se și el la rând, bucuros, poftim, numai... dă...
— Dă, nedă, ia să te văd cum mănânci d-ta, moș Căpățână, mămăligă cu urdă, că uite eu cum mănânc mămăligă cu mojdei.
Și, după toate regulile celui mai deplin comunism (2), începui a mânca... Multă vreme însă după aceea n-am mai mâncat mojdei cu mămăligă...
Și moș Căpățână, cunoscându-se greșit, mușca tăcut din mămăligă și din caș, sorbind zăr cu lingura cea roșie și scurtă-n coadă.
- Ei, hai, moș Căpățână, gustă și d-ta din mojdei, că doar eu am glumit; mai lasă cea urdă, că-i fi sătul de frupt (3) de oaie.
- Da poftim, domnișorule, poftim, că noi mâncăm de toate; dă... chiteam și noi să-ți dăm bucate mai subțiri.
- D-apoi mai subțiri decât mojdeiul, moș Căpățână, ce bucate mai vrei; uite, apă goală cu mămăligă caldă...
Și moș Căpățână începu a întinge și el în mojdeiul pe sfârșite.
Când ne lungirăm, ca după-masă, care-ncotro, pe unde găsirăm oleacă de umbră, moșneagul veni lângă mine, care mă așezasem între Huțan și Bedreag și aprinsesem o țigară. Moș Căpățână își scoase și el, cu ceremonialul obișnuit, luleaua și hârtia cu tutun din chimir.
- Ia fă-ncoace cea hârtie, moș Căpățână, zisei eu întinzând mâna spre moșneag.
Îmi dădu hârtia; scosei un pachet de tutun, căci aveam îndeajuns, îl desfăcui și i-l pusei în hârtie.
- D-apoi aista a hi de cel bun, domnișorule, observă moșneagul uitându-se cercetător la tutunul ce-i dădusem.
— Bun, rău, pune și d-ta-n lulea și trage-i, că doar tot fum are să iasă.
Ceea ce moșneagul făcu, fără să-l mai îndemn de două ori.
- Dacă nu v-ar hi cu supărare, zise moșneagul, lungindu-se într-un colț și uitându-se țintă la mine, v-aș întreba ceva.
- Nici o supărare, moșule, de ce să mă supăr ?
- Parcă v-aș hi văzut undeva; nu sunteți de la Cheatră ?
- Ba drept de-acolo, moșule; da cum se face de mă cunoști d-ta de la Piatra ?
- D-apoi n-ați apărat d-voastră cu Enescu, la giurați, amu un an, pe niște hoți care-o fost prădat o stână ?
Lucrul era adevărat.
- Ba da, moșule, da ce-i cu hoții aceia și cu stâna?
- D-apoi că doar stâna noastră era cu paguba și tot cu paguba o și rămas; că doar hoții o scăpat basma curată, ca niște fete mari; și tot noi și cu vina, și cu gloaba (4).
- Așa-i, moșule, mi-aduc aminte; numai cât eu nu-s advocat; ia, mă luase și pe mine, așa, lude printre călărași, că doar la giurați și dumneata poți fi advocat. Da blăstămatul cel de Enescu, acela o-ntors capul giuraților, de i-o făcut scăpați pe tâlhari, c-acela știe toate șurubăriile și-ți face din alb negru, și din negru alb.
- D-apoi că și dumitale cum îți mai melița gurița ! de parcă-ți sufla Aghiuță la ureche, nu alta, zise moșneagul clătinând într-o parte și-n alta capul cu căciulă cu tot, în semn de mustrare, și, pufăind o dată din lulea, scuipă printre dinți, până peste gurguiul opincilor lui Bedreag.
- Ei, și nu cumva pentru asta ai să-mi porți ponos (5) ? Ce vrei, moșule ? Așa-i legea: orice vinovat trebuie să aibă un apărător și, dacă scapă, norocul lui.
- D-apoi, vezi că legea-i proastă: cine-o făcut-o n-o avut cap, domnișorule; eu chitesc (6) că giurații aceia îs puși acolo numai ca să le deie drumul hoților.
Și fiindcă, de-aș fi discutat cu moșneagul în contradictoriu, mă temeam să nu mă rămână, schimbai cu meșteșug firul vorbirii, fără să schimb și tema.
- Și hoții erau de pe-aici de pe-aproape ? i-ați cunoscut ?
- Da cum nu, domnișorule; niște potlogari din Calu-Iapa, feciori - chipurile - de gospodari... ne-o golit stâna de urdă și de caș, ba ne-o luat și câteva mioare, de le-o fript mai încolo, hăt, în pădure.
- Dă, moșule, unde-s bucate, și pagubă, încheiei eu sentențios (7); da, mă rog, apă de unde beți când vi-i sete ? întrebai eu spre a schimba vorba.
- Apoi, ia de-acolea, din vale; este un șipot sub o rădăcină de brad; mă Huțane, ia răpezi, că ești mai sprinten.
- Apoi că mă duc și eu cu Huțan, moșule.
— Poftim, voia la dumnevoastră, domnișorule. 
Și, sculându-ne de jos, plecarăm împreună; dar până să facă Huțan un pas, eu făceam trei, și totuși mergeam alăturea; cu regula asta ajunserăm într-un desiș de brazi mărunți, în mijlocul cărora se ridica unul de două ori secular, de sub ale cărui rădăcini un fir subțire de apă limpede și rece se scurgea pe un jgheab așezat acolo de ciobani; băui până simții că am ucis setea pe care mi-o deșteptase arșița sărată a usturoiului și, întremați, ne întoarserăm la stână și eu, și Huțan.
Schimbai priponul Pisicuței mai la umbră sub poala pădurii și tot la umbră mă lungii și eu, cu capul pe șa și, beat de usturoi, adormii într-o clipă.
Și cine știe cât aș fi dormit, dacă un strănutat neobișnuit nu m-ar fi izbit drept în ureche. Când deschisei ochii și întorsei capul, un țap c-o barbă de patriarh și cu niște ochi holbați, în floarea frunzei de varză, mă mirosea cu de-amănuntul și, sub emanațiunile nevăzute, dar puternice, ale usturoiului meu, scutura din cap și strănuta disperat. Turma sosise de la pășune și odată cu ea sosi curând și noaptea. Focuri se aprinseră în poiană și, peste puțin, liniștea se întinse pretutindeni... Adormirăm cu toții. A doua zi, în revărsatul zorilor, însoțit de Sgribincea și Huțan, apucai, peste munții din răsărit, drumul Tazlăului.

________
(1) brecinar, brăcinar = șiret, sfoară sau curea cu care se strâng în jurul mijlocului izmenele, ițarii etc.
(2) comunism = aici, termenul este folosit în sensul de lucru făcut în comun, la egalitate
(3) frupt = aiciprodusul în lapte al animalelor mulgătoare; derivate ale laptelui
(4) gloabă = aiciamendă care se aplica cuiva ca urmare a săvârșirii unor delicte sau crime
(5) ponos = necaz, neajuns, nemulțumire, supărare
(6) a chiti = aici, a socoti, a chibzui; a crede, a gândi
(7) sentențios = aicicare folosește un ton emfatic; afectat, grav

Sfârșitul povestirii Singur

Dă clic aici pentru povestirea pe scurt! 

Urmează La Tazlău

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !