ÎMPĂRATUL CIOC-DE-STURZ (2)

basm de FRAȚII GRIMM.

Urmare la Împăratul Cioc-de-Sturz (1)

Cerşetorul îşi lua tânăra soţie de mână şi-o porniră, bătând drumurile pe jos. Şi când ajunseră ei într-o pădure mare, femeia îşi întrebă bărbatul:

– Pădurea asta mare,

A cui să fie oare?

Iar bărbatul îi răspunse:

– A lui Cioc-de-Sturz crai!

Şi-ar fi fost şi-a ta,

De bărbat dacă-l luai.

BARBĂ ALBASTRĂ (1)

de Charles Perrault.

A fost odată un om bogat, care avea case frumoase, atât în ​​oraș cât și la țară, aur și argint, mobile și trăsuri poleite peste tot cu aur. El avusese însă ghinionul de a avea o barbă albastră, care îl făcea atât de îngrozitor de urât, încât toate femeile și fetele fugeau de el.

FLACĂRA ALBASTRĂ (3)

de frații GRIMM.

Urmare la Flacăra albastră (2)

- Trebuie să născocim altceva, grăi împaratul către domniță. Mi-a și venit în gând ce: când o fi să te culci, să nu te descalți. Înainte de-a porni stârpitura aia cu tine către palatul domnesc, caută de ascunde un condur sub patul acelui oștean. Și-apoi, las' pe mine, că pun eu mâna pe el, numai să-i dibui ascunzătoarea !

NUCUL LUI ODOBAC (3)

de Emil Gârleanu

Urmare la Nucul lui Odobac (2)

Nu găsi pe Mitru la primărie și se întoarse dintr-o întinsoare acasă. Mitru sta în mijlocul ogrăzii și cioplea un leaț la un gard. Bătrânul se duse de-a dreptul la el:

- Mi-ai poruncit coliva ?

- Ce colivă, moșule ?

- Mi-ai luat măsură de sicriu ?

- Ce sicriu, moșule ?