ÎMPĂRATUL CIOC-DE-STURZ (2)

basm de FRAȚII GRIMM.

Urmare la Împăratul Cioc-de-Sturz (1)

Cerşetorul îşi lua tânăra soţie de mână şi-o porniră, bătând drumurile pe jos. Şi când ajunseră ei într-o pădure mare, femeia îşi întrebă bărbatul:

– Pădurea asta mare,

A cui să fie oare?

Iar bărbatul îi răspunse:

– A lui Cioc-de-Sturz crai!

Şi-ar fi fost şi-a ta,

De bărbat dacă-l luai.

– Din cauza trufiei, dădui de năpastă,

Ce trai aş fi dus de-i eram azi nevastă!

Merseră ei ce mai merseră până ajunseră într-o luncă. Şi femeia întrebă iarăşi:

– Da’ lunca asta verde,

A cui să fie oare?

– A lui Cioc-de-Sturz crai.

Şi-ar fi fost şi-a ta,

De bărbat dacă-l luai.

– Din cauza trufiei, dădui de năpastă,

Ce trai aş fi dus de-i eram azi nevastă!

Mai merseră ei o vreme şi numai ce dădură de-un oraş mare. Femeia îl întrebă din nou pe cerşetor:

– Oraşul ăsta mare

Al cui să fie oare?

– Al lui Cioc-de-Sturz crai.

Şi-ar fi fost şi-al tău,

De bărbat dacă-l luai.

– Din cauza trufiei, dădui de năpastă,

Ce trai aş fi dus de-i eram azi nevastă!

– Nu-mi place defel, îi spuse mânios cântăreţul, să te tot aud tânguindu-te că n-ai pe altul de bărbat! Da’ ce, eu nu ţi-s potrivit, sunt de lepădat?!

În cele din urmă, poposiră la o colibă mititică, iar femeia întrebă:

– Vai, Doamne, cine-o locui în căscioară,

Că-i dărăpănată din cale-afară?!

Iar cântăreţul îi răspunse:

– Vrei să ştii cine? Până azi am stat eu singur în ea, dar de-acum încolo vom locui aici împreună.

Când dădură să intre, femeia fu nevoită să se aplece, atât era de scundă coliba.

– Dar unde-mi sunt slugile? întrebă ea.

– Care slugi? o luă la rost cerşetorul. De-acum înainte, tu singură va trebui să ai grijă de toate. Ia du-te imediat de aprinde focul şi pune apă la fiert, să-mi faci de mâncare. Nu mai pot de flămând şi ostenit ce sunt!

Dar fata de împărat nu se pricepea defel să aprindă focul şi nici să gătească, aşa că cerşetorul n-avu încotro şi fu nevoit să pună el mâna să facă toată treaba, ca să nu rămână flămând. Şi, mai brodind-o, mai poticnindu-se, nu se poate spune că n-a făcut o mâncare bunicică până la sfârşit…

După ce îmbucară ei puţinul pe care-l aveau, se culcară pe cuptor.

* * * 

Urmează Împăratul Cioc-de-sturz (3)