 |
| Micul prinț - Lampagiul |
Munca lui măcar are un rost. Când aprinde felinarul, pare că se mai naște o stea sau o floare. Când stinge felinarul, își adoarme floarea sau steaua. O îndeletnicire cu adevărat folositoare, fiindcă este frumoasă.”
Când ajunse pe planetă, îl salută respectuos pe lampagiu:
- Bună ziua. De ce stingi felinarul ?
- Așa e consemnul, răspunse lampagiul. Bună dimineața.
- Ce consemn ?
- Să sting felinarul. Bună seara.
Și iar îl aprinse.
- Dar de ce l-ai aprins iar ?
- Așa e consemnul, răspunse lampagiul.
- Nu înțeleg nimic, zise micul prinț.
- Nu e nimic de înțeles, spuse lampagiul. Consemnul e consemn. Bună dimineața !
- Nu înțeleg nimic, zise micul prinț.
- Nu e nimic de înțeles, spuse lampagiul. Consemnul e consemn. Bună dimineața !
Și stinse felinarul.
Apoi își șterse fruntea cu o batistă cu pătrățele roșii.
- Am o meserie cumplită. Cândva, avea un rost. Stingeam dimineața și aprindeam seara. Îmi rămânea restul zilei ca să mă odihnesc și restul nopții, ca să dorm...
- Și pe urmă s-a schimbat consemnul ?
- Consemnul nu s-a schimbat - zise lampagiul. Tocmai asta e nenorocirea ! De la an la an, planeta s-a rotit din ce în ce mai repede, iar consemnul nu s-a schimbat !
- Ei bine, și ?... zise micul print.
- Ei bine, acum planeta se rotește o dată pe minut și eu nu mai am nici o clipă de odihnă. Aprind și sting felinarul o dată pe minut !
- Asta-i nostim ! La tine zilele țin un minut !
- Ba nu e nostim deloc, zise lampagiul. A și trecut o lună de când stăm de vorbă.
- O lună ?
- Da. Treizeci de minute. Treizeci de zile ! Bună seara. Și iar aprinse felinarul.
Micul prinț îl privea și îi era drag de lampagiul acesta atât de fidel consemnului. Își aminti de apusurile de soare, în căutarea cărora el însuși se ducea odinioară, mutându-se cu scaunul din loc în loc. Vru să-și ajute prietenul:
- Știi... cunosc eu un mijloc prin care să te odihnești ori de câte ori vei vrea...
- Eu vreau mereu, zise lampagiul.
Căci poți să fii în același timp și fidel și leneș.
Micul prinț adăugă:
- Planeta ta este atât de mică, încât din trei sărituri ai înconjurat-o. N-ai decât să mergi mai încet, astfel încât să fii mereu în soare. Când ai să vrei să te odihnești, mergi ... iar ziua are să țină cât ai să vrei tu.
- Asta nu-mi ajută prea mult, zise lampagiul. Ceea ce îmi place mie în viață e să dorm.
- Nici o șansă, spuse micul prinț.
- Nici o șansă, zise lampagiul. Bună dimineața.
Și stinse felinarul.
"Pe acesta, își zise micul prinț în vreme ce-și continua călătoria, pe acesta l-ar disprețui toți ceilalți: regele, vanitosul, bețivul și omul de afaceri. Cu toate acestea, e singurul care nu mi se pare caraghios. Poate fiindcă se îngrijește de altceva decât de sine însuși."
Oftă cu părere de rău și își mai spuse: ”E singurul care ar fi putut să-mi fie prieten. Planeta lui este, însă, într-adevăr prea mică. Nu e loc pentru două persoane...”
Lucrul pe care micul prinț nu îndrăznea să și-l mărturisească lui însuși, era că lui îi părea rău după această binecuvântată planetă mai cu seamă din pricina celor o mie patru sute patruzeci de apusuri de soare în douăzeci și patru de ore !
Sursa foto
