de Antoine de Saint Exupéry
Urmare la Micul prinț (15)
XVI
 |
| Micul prinț (16-17) |
Pământul nu e o planetă ca oricare alta ! Se pot număra pe el o sută unsprezece regi (fără a-i uita, desigur, pe regii negri), șapte mii de geografi, nouă sute de mii de oameni de afaceri, șapte milioane și jumătate de bețivi, trei sute unsprezece milioane de vanitoși, adica vreo doua miliarde de oameni mari.
Ca să aveți o idee despre întinderea Pământului, trebuie să vă spun că, până când s-a inventat lumina electrică, trebuia să fie întreținută o adevarată armată de patru sute șaizeci și două de mii cinci sute unsprezece lampagii pe tot cuprinsul celor șase continente ale sale.
Privită de la distanță priveliștea era mare efect. Mișcările acestei armate erau dirijate ca acelea ale unui balet, la operă. Întâi apăreau lampagii din Noua Zeelandă și Australia. După ce își aprindeau felinarele, aceștia plecau la culcare. Intrau atunci în joc lampagiii din China și din Siberia. Apoi dispăreau și ei, la rândul lor, în culise. Venea rândul lampagiilor din Rusia și din Indii. Apoi, al celor din Africa si Europa. Apoi, al celor din America de Sud. Apoi, al celor din America de Nord. Și niciodată nu încălcau ordinea intrării lor în scenă. Era un spectacol grandios !
Numai lampagiul unicului felinar de la Polul Nord, precum și confratele său, lampagiul unicului felinar de la Polul Sud, duceau o viață de huzur și nepăsare: lucrau numai de două ori pe an.
XVII
De dragul unei glume, uneori mai și minți câte puțin. Nici eu nu am fost prea exact când v-am vorbit despre lampagii. Mă tem ca nu cumva aceia care nu cunosc planeta noastră să-și faca o părere greșită despre ea. Oamenii ocupă foarte puțin loc pe Pământ. Dacă cele doua miliarde de locuitori care populează Pământul ar sta în picioare, puțin înghesuiți, ca la un miting, ei ar încăpea cu ușurință într-o piață publică de douăzeci de mile lungime și douăzeci de mile lățime. S-ar putea îngrămădi omenirea pe cea mai măruntă insuliță din Pacific.
Firește, oamenii mari nu vă vor crede. Ei își închipuie că ocupă mult loc. Se cred grozavi, ca baobabii. Sfătuiți-i să calculeze singuri, mai bine. Ei adoră cifrele, așa că lucrul acesta le va fi pe plac. Voi însă, nu vă pierdeți timpul cu asemenea corvoadă școlărească. E inutil, credeți-mă !
Odată ajuns pe Pământ, micul prinț fu extrem de mirat că nu vede pe nimeni. Începuse chiar să se teamă ca nu cumva să fi greșit planeta, când un inel de culoarea lunii undui pe nisip.
- Bună seara, rosti micul prinț la noroc.
- Bună seara, zise șarpele.
- Pe ce planetă am nimerit ? întrebă micul prinț.
- Pe Pământ, în Africa, răspunse șarpele.
- Ah ! ... Deci nu există nimeni pe Pământ ?
- Aici e deșertul. În deșerturi nu e nimeni. Pământul e mare, zise șarpele.
Micul prinț se așeză pe o piatră și își înălță ochii către cer:
- Mă întreb, zise el, dacă nu cumva stelele strălucesc pentru ca fiecare, cândva, să și-o poată regăsi pe-a lui. Uite planeta mea. E chiar deasupra noastră ... dar ce departe este !
- E frumoasă, zise șarpele. Ce te-a adus pe-aici ?
- Am niște necazuri cu o floare, zise micul prinț.
- Ah ! făcu șarpele.
Și amândoi tăcură.
- Unde sunt oamenii ? reîncepu discuția micul prinț. Te simți cam singur în deșert...
- Te simti singur chiar și printre oameni, zise șarpele.
Micul prinț îl privi indelung.
- Ești un animal ciudat, îi spuse el într-un târziu; subțire ca un deget...
- Dar sunt mai puternic chiar decât degetul unui rege, zise șarpele.
Micul prinț zâmbi:
- Nu ești tu așa de puternic... n-ai nici măcar labe... nici măcar nu poți călători...
- Aș putea să te duc mai departe decât o corabie, zise șarpele.
Și se încolăci în jurul gleznei micului prinț, ca o brățară de aur:
- Pe acela pe care îl ating, eu îl redau țărânei din care a fost plămădit, mai zise el. Tu, însă, ești neprihănit și vii de pe o stea...
Micul prinț nu raspunse nimic.
- Mi-e milă de tine, ești atât de firav pe Pământul acesta de granit ! Aș putea să te ajut într-o zi, dacă-ți pare prea rău după planeta ta. Aș putea...
- Oh ! Am înțeles foarte bine..., făcu micul prinț, dar de ce vorbești mereu în enigme ?
- Eu le și le dezleg pe toate, zise șarpele.
