Au trecut șase ani de atunci... Nu am povestit această întâmplare nimănui până acum. Camarazii mei, când m-au vazut, au fost nespus de bucuroși că mai trăiam. Eram trist, dar lor le-am spus: "Sunt ostenit" ...
Acum durerea s-a mai alinat. Adică... nu chiar de tot. Știu însă bine că el s-a întors acasă, pe planeta lui, deoarece în revărsatul zorilor nu i-am mai gasit trupul. Nu era un trup atât de greu ... Și mi-e drag, noaptea, să ascult stelele. E ca și cum aș asculta cinci sute de milioane de clopoței ...
Numai că, iată un lucru nemaipomenit. Am uitat să-i adaug o curelușă botniței pe care am desenat-o pentru micul prinț. N-o fi putut s-o pună niciodată la botul oii sale. Și mă întreb: "Oare ce s-a petrecut acolo, pe planeta lui ? Se prea poate ca oaia sa fi mancat floarea ..."
Uneori îmi spun: "Cu neputință ! Micul prinț, noaptea, acoperă floarea sub clopotul de sticlă și păzește bine oaia.” Atunci sunt fericit și toate stelele râd pașnic.
Alteori, însă, îmi spun așa ” E destul o clipă de neatenție și gata ! Dacă a uitat într-o seară să pună clopotul de sticlă, ori poate oaia, peste noapte, a ieșit din lada ei pe nesimțite ..." Atunci toți clopoțeii se preschimbă în lacrimi !...
Alteori, însă, îmi spun așa ” E destul o clipă de neatenție și gata ! Dacă a uitat într-o seară să pună clopotul de sticlă, ori poate oaia, peste noapte, a ieșit din lada ei pe nesimțite ..." Atunci toți clopoțeii se preschimbă în lacrimi !...
Avem aici un mare mister. Pentru voi, care de asemeni îl iubiți pe micul prinț, ca și pentru mine, nimic în univers nu mai rămâne cum a fost, dacă undeva, acolo, nu se știe unde, o oaie pe care n-am văzut-o niciodată, a mâncat o roză...
Uitați-vă la cer și întrebați-vă: o fi mâncat oaia floarea sau nu ? Și veți vedea cum totul se preschimbă ...
Și nimeni dintre oamenii mari nu va pricepe niciodată că lucrul acesta e atât de important !
 |
| Micul print - Locul în care a sosit pe Pământ și din care a plecat înapoi |
Priviți cu atenție această imagine, astfel încât să fiți siguri că o veți recunoaște, dacă veți călători vreodată prin Africa, în deșert. Și dacă veți ajunge să treceți pe acolo, vă rog din suflet, nu vă grăbiți, poposiți puțin sub stea. Și dacă vine la voi un copil, dacă râde, dacă are păr de aur, dacă nu răspunde când e întrebat, veți ghici desigur cine e. Fiți buni, atunci ! Nu mă lăsați să mai fiu atât de trist: scrieți-mi repede că s-a întors ...
Sfârșit
Poți citi povestirea pe scurt pe blogul
Povestiri pe scurt de lecturi școlare !
Tot acolo găsești interpretarea fiecărui capitol,
în articolul intitulat ”Micul prinț din fiecare om”
în articolul intitulat ”Micul prinț din fiecare om”
