VLAICU-VODĂ (18)

de ALEXANDRU DAVILA

ACTUL V

Scena VIII

ACEIAŞI, afară de SOLUL SÂRBESC

VODĂ

Pârcălabe, vreau poporul meu să fie-nştiinţat
De unirea şi-nrudirea care-aci s-au încheiat
Ca să pomenească ţara, ca pe-o zi de praznic mare,
Ziua când din letopiseţ şi-a şters anii de-nchinare,
Iar eu m-oi ruga la Domnul şi-i voi mulţumi smerit,
Că de mâna ucigaşă-n astă-noapte m-a ferit.

VLAICU-VODĂ (17)

de ALEXANDRU DAVILA

ACTUL V

Scena V

ACEIAŞI, DOAMNA CLARA etc.

CLARA

Doamne, Vlade, mă priveşte.

VODĂ

(sărind în picioare)
Doamna Clara! Tu aci!

CLARA

A mă mai lupta cu tine nu m-oi îndărătnici.

VODĂ

Ucigaşa!

VLAICU-VODĂ (16)

de ALEXANDRU DAVILA

ACTUL V

Acelaşi decor ca în actul al doilea. Afară însă e noapte. Torţele şi lampadarele din sală sunt aprinse.

Scena I

VODĂ, MIRCEA, MUŞAT, GROZA, VLAD, MANEA, ALDEA, ROMÂN HERESCU, MURGU, BALDOVIN, PÂRCĂLABUL CURTII

(Lume multă purtând arme: boieri, căpitani, streji etc. Pe prispa din afară se văd câţiva crainici şi pristavi domneşti. La ridicarea cortinii se aud sunând clopotele de pe la biserici. Vodă, îmbrăcat cu mantia domnească, stă pe gânduri, în jeţul de la dreapta. Deodată se aud trâmbiţe. Vodă cată spre uşă cu grijă. Intră Dragomir, Miked, boieri în arme.)

DRAGOMIR

Doamne, fostu-ţi-a porunca-ndeplinită cu-nlesnire.
Căci, de cele petrecute, nimeni n-avea nici o ştire.
Kaliany, cu hotnogul său călare, s-a predat
Şi, sub pajera domnească, armele le-a lepădat.

VLAICU-VODĂ (15)

de ALEXANDRU DAVILA

ACTUL IV

Scena VI

ACEIAŞI, CLARA-DOAMNA

CLARA

(intrând îngrijată)
Ce împrejurare
Grabnică te face, Vlade, să mă chemi; aşa târziu
La un ceas când...
(Vodă i-a ieşit înainte. Ea vede pe Dragomir.)
Ah! Spătarul? Tu în Argeş? Pe cât ştiu
Oropsitu-te-am în valea Dâmboviţei. Cu ce voie
Vii la curte?
(Dragomir dă să răspundă, dar Vodă îl opreşte din gest.)

VLAICU-VODĂ (14)

de ALEXANDRU DAVILA

ACTUL IV

Scena III

ACEIAŞI, MIRCEA introdus de GRUE

(Mircea intră mândru, dar stă locului văzând pe Anca.)

MIRCEA

(aparte)
Anca!

VODĂ

(după ce face semn lui Grue să nu iasă)
Haide, Anco, spune-i ce făcut-ai pentru dânsul.

VLAICU-VODĂ (13)

de ALEXANDRU DAVILA

ACTUL IV

Odaia lui Vodă. În fund, fereastra mare îndoită, ca cea din actul al treilea, dar mai largă şi mai bogată. La stânga, în planul al treilea, patul domnesc, ridicat cu o treaptă, cu uranisc purtat de coloane de lemn toarse, şi perdele mari coborând până pe lespezi. El e cu latura la peretele din fund, dar nelipit. Lângă căpătâi şi înăuntru uraniscului, icoană, cu iconostas, epitrafil, candelă mare şi bogată. La piciorul uraniscului, flamura basarabească albastră; în mijlocul ei, pe fund roşu, trei capete de arabi privind către stânga. La dreapta, în faţa patului, o uşă mare. În planul întâi, la stânga, o uşă mică de stejar ferecată. Către dreapta, în planul întâi, un jeţ mare cu o strană. Alte jeţuri mici în odaie, din care unul înăuntrul uraniscului. Pereţii sunt pardosiţi, la înălţime de om, cu pardoseală de stejar vechi, lustruit. Deasupra, covoare.

VLAICU-VODĂ (12)

de ALEXANDRU DAVILA

ACTUL III

Scena VI

ACEIAŞI, afară de DOAMNA CLARA şi de PALA.

NICODIM

(rupând tăcerea uimită a tutulor)
Dragi boieri, în ce greşeală, vai! cădeam şi noi şi ţara!
Toţi aţi înţeles ce ţintă urmăreşte doamna Clara;
Că, sătul, ca noi, e Vodă de robie, şi că vrea,
În sfârşit, să sfarme jugul ce de mult îl dobora.
Dânsa l-a simţit. Şi-aicea, dezvelindu-şi fiara gândul,
Ne-nvrăjbea ca, doară noi pe Vodă ucigându-l,
Ea s-apuce iar domnia, ea cu Kaliany-al ei,
Pe când noi să fim, cu toţii, robi la dânsa, robi la ei!

VLAICU-VODĂ (11)

de ALEXANDRU DAVILA

ACTUL III

Scena V

ACEIAŞI, DOAMNA CLARA

NICODIM

Doamna Clara?

VLAD

Doamna Clara!

CLARA

(înaintând)
Ce-i această turburare?
Oare-s de prisos acolo unde voi vă strângeţi?
Oare Când pe noi toţi ne apasă a lui Vodă mână grea,
Doar primejdie v-anuntă printre voi venirea mea?

VLAICU-VODĂ (10)

de ALEXANDRU DAVILA

ACTUL III

Scena III

MIRCEA, PALA

(Mircea, adânc mişcat, stă o clipă la-îndoială, apoi se scoală din genunchi, face un pas către uşă, ca şi cum ar urma pe Anca, însă iarăşi se-ndoieşte, se opreşte şi caută să-şi adune gândurile.)

PALA

(care-l observă)
Cel din urmă sărutat.

MIRCEA

(trezindu-se)
Cum!... Te-nşeli, te-nşeli. Nu. Anca mă iubeşte, mă-nţelege,
Ştie că ne e mândria sfântă, dar cumplită lege;

VLAICU-VODĂ (9)

de ALEXANDRU DAVILA

ACTUL III

Scena reprezintă odaia lui Mircea, în casa lui. În fund, la stânga, o fereastră adâncă în ogivă bizantină, cu pervaz în coloane de marmoră, şi despărţită în două printr-o coloană, în planul al doilea, pe peretele din stânga, o icoană mare cu iconostas şi epitrafil mascând o uşă secretă. La dreapta, în fund, uşa odăii, în faţă, către stânga, un jeţ, către dreapta o masă, scaune etc.

Scena I

MIRCEA, PALA

(E apusul soarelui. Mircea şade pe un jeţ, lângă masă, cu capul în mâini. Pala şade pe răzămătoarea ferestrei. El are de gât o lăută.)

PALA

(după ce a privit lung la Mircea)
Doamne Mirceo!

VLAICU-VODĂ (8)

de ALEXANDRU DAVILA

ACTUL II

Scena VIII

(Intră curtea. Boierii sunt în straie bogate şi nearmaţi. Ei formează grupuri, se închină unii la alţii, îşi dau mâna şi par bucuroşi a-şi împărtăşi o ştire. Mai la urmă intră Groza cu Vlad şi ceilalţi. Mai apoi, Costea şi fiii săi. Un boier, zărind pe Groza, se înaintează repede spre el, urmat de altii.)

ÎNTÂIUL BOIER

Ah! jupâne Grozo, din adânc te fericesc
De-nvoiala dobândită de la vodă; şi, doresc
Să mă numeri şi pe mine în oştirea boierească
Ce, sub Costea, la Moldova, duce legea strămoşească.
Am arcaşi treizeci şi ghioage şi mai multe.

VLAICU-VODĂ (7)

de ALEXANDRU DAVILA

ACTUL II

Scena III

ACEIAŞI, KALIANY în armură.

KALIANY

(din fund)
Doamnă, ceata mea e gata.

CLARA

(ieşindu-i înainte şi aducându-l în scenă)
Nu mai e de trebuinţă.
Vodă vrea sa pedepsească însuşi.

VLAICU-VODĂ (5)

de ALEXANDRU DAVILA

ACTUL II

O poiată în curte. În fund, la stânga, uşă mare, dând în afară, pe o prispă largă cu parapet de piatră sculptată străveziu. La dreapta, tot în fund, un larg pridvor boltit şi susţinut de coloane sculptate, prin care se văd clopotniţele bisericii domneşti şi târgul. La stânga şi la dreapta, uşi, dând în apartamentele domnului şi ale doamnei, în scenă, două jeţuri mari şi bogate, aşezate la dreapta şi la stânga. Pe pereţi, panoplii de arme; pe lespezi covoare.

Scena I

VODĂ, BANUL MIKED, GRUE

(Vodă şade pe jeţul din stânga. Banul Miked, în picioare, în mijlocul scenei. Lângă uşa din stânga, Grue.)

VODĂ

Da, da! te-nţeleg, Mikede. Vis măreţ e să domnească
Basarabii peste-ntregul neam de limbă românească!
Vis măreţ!... Ah! vis!... Dar Laţcu? Eh?... Dar craiul Ludovic?

VLAICU-VODĂ (4)

de ALEXANDRU DAVILA

ACTUL I

Scena V

ACEIAŞI, MIRCEA

MIRCEA

Ah! tâlharilor!

COSTEA

E Mircea!

CĂUŞELUL

Domnul Mircea!
(Toţi se dau înapoi, adâpostindu-se în umbră.)

VLAICU-VODĂ (3)

de ALEXANDRU DAVILA

ACTUL I

Scena IV

PALA, ascuns, GROZA MOLDOVEANUL, COSTEA MUŞAT, IGUMENUL NOCODIM, VLAD DOBCEANUL, MANEA, BALDOVIN, ROMÂN HERESCU, ALDEA ALGIU, MURGU CĂUŞELUL, BOIERI, HOTNOGI, MOŞNENI, OSTAŞI etc.

COSTEA MUŞAT

Bun venit, boieri şi oameni.
(Către Nicodim:)
Mă închin, Sfinţia-ta
Dar cu noi nu văd pe domnul Mircea.

VLAICU-VODĂ (2)

de ALEXANDRU DAVILA

ACTUL I

Scena II

PALA, ascuns, MIRCEA, ANCA, îmbrăţişaţi, venind din stângă, urmaţi de SANDA.

ANCA

Prea ne depărtăm de curte, azi... Ce crâng întunecat.
Parcă nici un om pe-aicea de cu veacuri n-a călcat.
Un covor de muşchi se-ntinde sub picioare. Simţi?
Ai crede
Că tărâmul ăsta rece raza soarelui nu-l vede...
Mi-e răcoare.

VLAICU-VODĂ (1)

de ALEXANDRU DAVILA

Precuvântare (la ed. V)

O producţie a închipuirii omeneşti nu trebuie zisă definitivă cât mai e în viaţă autorul ei. Deci, nici acest al cincilea avatar al lui Vlaicu nu trebuie considerat ca fiind cel de pe urmă.