de ALEXANDRU DAVILA
ACTUL I
Scena IV
PALA, ascuns, GROZA MOLDOVEANUL, COSTEA MUŞAT, IGUMENUL NOCODIM, VLAD DOBCEANUL, MANEA, BALDOVIN, ROMÂN HERESCU, ALDEA ALGIU, MURGU CĂUŞELUL, BOIERI, HOTNOGI, MOŞNENI, OSTAŞI etc.
COSTEA MUŞAT
Bun venit, boieri şi oameni.
(Către Nicodim:)
Mă închin, Sfinţia-ta
Dar cu noi nu văd pe domnul Mircea.
(Către Nicodim:)
Mă închin, Sfinţia-ta
Dar cu noi nu văd pe domnul Mircea.
GROZA
N-avusesem vreme
Să-i spun locul întâlnirii, şi când trimisei să-l cheme,
Adineaurea, plecase. Dar ne-ajunge, la un sfat,
Să vii tu, jupâne Costeo, capul neamului Muşat.
(Aprobare din partea tuturora.)
Să-i spun locul întâlnirii, şi când trimisei să-l cheme,
Adineaurea, plecase. Dar ne-ajunge, la un sfat,
Să vii tu, jupâne Costeo, capul neamului Muşat.
(Aprobare din partea tuturora.)
COSTEA
(către Groza)
Multumesc, jupâne Grozo.
(Către ceilalţi:)
Voi căta dar a vă spune
Pentru ce norodul vostru potrivit-am să se-adune
Azi, aci, şi-n taină. — Gândul, cerul ni-l va cerceta
Căci cu noi e, Nicodime, sfânt igumen, rasa ta.
Mai întâi, blagosloveşte.
(Toţi se-nchină sub blagoslovirea lui Nicodim, apoi Costea urmează către Groza:)
De-acum, spune, Grozo frate.
Multumesc, jupâne Grozo.
(Către ceilalţi:)
Voi căta dar a vă spune
Pentru ce norodul vostru potrivit-am să se-adune
Azi, aci, şi-n taină. — Gândul, cerul ni-l va cerceta
Căci cu noi e, Nicodime, sfânt igumen, rasa ta.
Mai întâi, blagosloveşte.
(Toţi se-nchină sub blagoslovirea lui Nicodim, apoi Costea urmează către Groza:)
De-acum, spune, Grozo frate.
GROZA
(după o tăcere)
Suferinţele Moldovei ce să vi le mai arate
Glasul nostru! Laţcu-vodă, un mişel, un renegat,
Către Ludovic şi către papa Urban s-a legat
Să se-nchine lor, crăimei cu domnia şi norodul,
Iar papimei cu credinţa. Dar boierii şi sinodul,
Credincioşi în legea sfântă şi-n Ohrida-mpărtăşiţi,
Răzvrătindu-se, vai! fură biruiti, măcelăriti.
— Doamne, Dumnezeul nostru, câte suflete curate
Către tine-atunci zburat-au de pe ruguri!
Suferinţele Moldovei ce să vi le mai arate
Glasul nostru! Laţcu-vodă, un mişel, un renegat,
Către Ludovic şi către papa Urban s-a legat
Să se-nchine lor, crăimei cu domnia şi norodul,
Iar papimei cu credinţa. Dar boierii şi sinodul,
Credincioşi în legea sfântă şi-n Ohrida-mpărtăşiţi,
Răzvrătindu-se, vai! fură biruiti, măcelăriti.
— Doamne, Dumnezeul nostru, câte suflete curate
Către tine-atunci zburat-au de pe ruguri!
COSTEA
(strângându-i mâna)
Grozo frate!
Grozo frate!
GROZA
Eu scăpai. Pribeag prin lume, fără pâine, fără rost,
La câminurile voastre am aflat un adăpost.
Pentru tara mea. Moldova, pentru legea creştinească,
Mi-aţi întins, cu-n ea frăţia, mâna voastră românească,
Dar şi-aci, la obârşia neamului, ca şi la noi.
Şi-a lăţit papistăşimea necuratul ei puhoi.
Vlaicu-vodă, care-n vremuri, harnic, priceput, cucernic,
Către datina străbună, către Domnu-atotputernic,
A oblăduit moşia pentru slava ei şi-a lui,
Azi, e robul doamnei Clara, prin urmare-al craiului.
Ea domneşte; şi printr-însa-n ţara voastră românească,
Au ajuns, de-o parte, craiul, de-alta, papa să domnească.
La câminurile voastre am aflat un adăpost.
Pentru tara mea. Moldova, pentru legea creştinească,
Mi-aţi întins, cu-n ea frăţia, mâna voastră românească,
Dar şi-aci, la obârşia neamului, ca şi la noi.
Şi-a lăţit papistăşimea necuratul ei puhoi.
Vlaicu-vodă, care-n vremuri, harnic, priceput, cucernic,
Către datina străbună, către Domnu-atotputernic,
A oblăduit moşia pentru slava ei şi-a lui,
Azi, e robul doamnei Clara, prin urmare-al craiului.
Ea domneşte; şi printr-însa-n ţara voastră românească,
Au ajuns, de-o parte, craiul, de-alta, papa să domnească.
COSTEA
Da, aşa ce, da: la toamnă, patru ani s-or împlini
De când Vlad, voivodul nostru, a-ncetat a mai domni...
Ah! nu pot uita ce iute s-a-nvârtit a soartei roată
Vodă Vlad ducea războiu-n Transilvania sculată
Pretutindeni era ţara curăţată de vrăjmaş;
Haţegu-l ţinea spătarul, Vlad era la Făgăraş,
Iar voivodul Nicolae, frate-său, cu-o mică oaste,
Urmărea pe Mikloş-hertzeg în Ardeal cu spada-n coaste...
Ce s-a petrecut atuncea nu se ştie.
De când Vlad, voivodul nostru, a-ncetat a mai domni...
Ah! nu pot uita ce iute s-a-nvârtit a soartei roată
Vodă Vlad ducea războiu-n Transilvania sculată
Pretutindeni era ţara curăţată de vrăjmaş;
Haţegu-l ţinea spătarul, Vlad era la Făgăraş,
Iar voivodul Nicolae, frate-său, cu-o mică oaste,
Urmărea pe Mikloş-hertzeg în Ardeal cu spada-n coaste...
Ce s-a petrecut atuncea nu se ştie.
VLAD
Ba ştiu eu:
O trădare.
O trădare.
TOTI
Da, aşa e.
COSTEA
(Către Viad)
E-ndrăzneţ cuvântul tău!
Că trădarea n-a fost chipu, prin nimica dovedită...
E-ndrăzneţ cuvântul tău!
Că trădarea n-a fost chipu, prin nimica dovedită...
VLAD
Oh! nedovedită încă poate-o fi, dar e vădită:
Doamna Clara, prin poruncă grabnică, chemă-napoi
Toate cetele — aproape — ce-n Ardeal erau cu noi;
Şi, cum starea oştii noastre o ştia, fără-ndoială,
Mikloş, chiar în acea noapte, peste noi dădu năvală
Tabăra ne fu cuprinsă şi voivodul omorât!
Doamna, cum află, crăimii se-nchină numaidecât!
Şi, ca vodă să nu poată pacea să nu i-o-ntărească
Se grăbi s-aşeze-n Argeş sol şi oaste ungurească.
Doamna Clara, prin poruncă grabnică, chemă-napoi
Toate cetele — aproape — ce-n Ardeal erau cu noi;
Şi, cum starea oştii noastre o ştia, fără-ndoială,
Mikloş, chiar în acea noapte, peste noi dădu năvală
Tabăra ne fu cuprinsă şi voivodul omorât!
Doamna, cum află, crăimii se-nchină numaidecât!
Şi, ca vodă să nu poată pacea să nu i-o-ntărească
Se grăbi s-aşeze-n Argeş sol şi oaste ungurească.
TOTI
Da, aşa e.
VLAD
Toate-acestea, mi se pare, se numesc
O trădare.
O trădare.
NICODIM
Da, trădare, însă eu învinuiesc
De trădare şi pe vodă, nu numai pe doamna Clara,
Căci cu voia lui trădarea de trei ani închină ţara.
Maşterea e vinovată că crăimei ne-a-nchinat;
Îngăduitorul vodă, însă, e mai vinovat:
Prin tăcerea-i, ne-njoseşte.
De trădare şi pe vodă, nu numai pe doamna Clara,
Căci cu voia lui trădarea de trei ani închină ţara.
Maşterea e vinovată că crăimei ne-a-nchinat;
Îngăduitorul vodă, însă, e mai vinovat:
Prin tăcerea-i, ne-njoseşte.
ALDEA
Şi, când plânge biata ţară.
El se zice că, cu Grue, strânge-n cula-i o comoara.
El se zice că, cu Grue, strânge-n cula-i o comoara.
BALDOVIN
Iar noi suntem prada doamnei.
VLAD
Casele ne sunt pustii
Şi boierii drepţi la cuget umplu beciuri şi chilii...
Şi boierii drepţi la cuget umplu beciuri şi chilii...
MURGU
(întrerupând)
Pe când solul Kaliany, îmbrăcat cu-a sa solie,
Până-n sfatul ţării poartă ungureasca-i fudulie.
Pe când solul Kaliany, îmbrăcat cu-a sa solie,
Până-n sfatul ţării poartă ungureasca-i fudulie.
VLAD
Ah! ne-ajunge!
TOTI
Da, ne-ajunge!
NICODIM
Trebuie cu toţii-aci
Să jurăm în roiul ţării trântorii a-i nimici.
Mai întâi, pe vodă Vlaicu să-l dăm jos.
Să jurăm în roiul ţării trântorii a-i nimici.
Mai întâi, pe vodă Vlaicu să-l dăm jos.
COSTEA
Oh! nu, părinte!
A ne răscula cu arme, chiar şi pentru cele sfinte,
Ar fi să lovim domnia, ar fi mâna să ne-o dăm
Cu vrăjmaşul din afară; şi, cu dânsul, să surpăm
Tot un lucru sfânt, coroana, scaunul, altarul ţării
Cula-n care stă de veghe sufletul neatârnării.
Pas lui vodă! Nu pot crede că un om aşa vânjos
Să se schimbe-aşa de iute şi să cadă-aşa de jos!
Nu se poate: se preface. Tace, rabdă, dar pândeşte
Şi aşteaptă — cu credinţă — ceasul tainic ce soseşte.
Ca să-şi numere părtaşii, Vlad, adânc şi nepătruns
Vrea să vadă cine-i prinde gândul, pentru toţi ascuns!
Iacă ce zăreşte-n vodă judecata mea.
A ne răscula cu arme, chiar şi pentru cele sfinte,
Ar fi să lovim domnia, ar fi mâna să ne-o dăm
Cu vrăjmaşul din afară; şi, cu dânsul, să surpăm
Tot un lucru sfânt, coroana, scaunul, altarul ţării
Cula-n care stă de veghe sufletul neatârnării.
Pas lui vodă! Nu pot crede că un om aşa vânjos
Să se schimbe-aşa de iute şi să cadă-aşa de jos!
Nu se poate: se preface. Tace, rabdă, dar pândeşte
Şi aşteaptă — cu credinţă — ceasul tainic ce soseşte.
Ca să-şi numere părtaşii, Vlad, adânc şi nepătruns
Vrea să vadă cine-i prinde gândul, pentru toţi ascuns!
Iacă ce zăreşte-n vodă judecata mea.
NICODIM
Oh! mie
Mi se pare ca te-nşală vechea ta prietenie
Pentru dânsul. Dar, să zicem. — Ce rămâne de făcut?
Mi se pare ca te-nşală vechea ta prietenie
Pentru dânsul. Dar, să zicem. — Ce rămâne de făcut?
GROZA
Lucrul e uşor: pe fată, noi să-i facem cunoscut
C-aţi îmbrăţişat cu toţii cererea Moldovei mele;
Pentru datină şi lege că trăim; şi, pentru ele,
Că vom şti, la trebuinţă, ridica, şi voi şi noi,
Steag de răzvrătire-n ţară şi,-n afară, de război.
Pricepându-vă pornirea, vodă Vlad o să-nţeleagă.
Că-ntre voi şi doamna Clara, ceasul a sosit s-aleagă:
Sau avem aceleaşi râvne, şi vom fi părtaşii lui,
Ori, de nu, el e vrăşmaşul datinii şi-al neamului.
C-aţi îmbrăţişat cu toţii cererea Moldovei mele;
Pentru datină şi lege că trăim; şi, pentru ele,
Că vom şti, la trebuinţă, ridica, şi voi şi noi,
Steag de răzvrătire-n ţară şi,-n afară, de război.
Pricepându-vă pornirea, vodă Vlad o să-nţeleagă.
Că-ntre voi şi doamna Clara, ceasul a sosit s-aleagă:
Sau avem aceleaşi râvne, şi vom fi părtaşii lui,
Ori, de nu, el e vrăşmaşul datinii şi-al neamului.
NICODIM
Dacă Vlad e cum l-arată cele spuse-aci de tine,
Grozo, cererea Moldovei o va-ntâmpina cu bine.
Grozo, cererea Moldovei o va-ntâmpina cu bine.
GROZA
Da, sunt sigur. Şi fiindcă cugetul ne e curat,
Că e ceasul ca să rupem taina ce ne-a-nfăşurat,
Că voim ca steagul nostru sfânt să fâlfâie la soare,
Că,-n sfârşit, e timp ca râvna paloşul să ne-o măsoare
Să jurăm aci credintă, boieri, căpitani, norod,
Celui ce-am ales Moldovei şi oştirilor voivod.
Că e ceasul ca să rupem taina ce ne-a-nfăşurat,
Că voim ca steagul nostru sfânt să fâlfâie la soare,
Că,-n sfârşit, e timp ca râvna paloşul să ne-o măsoare
Să jurăm aci credintă, boieri, căpitani, norod,
Celui ce-am ales Moldovei şi oştirilor voivod.
COSTEA
Un flăcău iubit de vodă şi,-n moşie, cu renume
Domnul Mircea.
Domnul Mircea.
VOCI
Domnul Mircea?
VLAD
Mircea?
NICODIM
Mircea?
COSTEA
El anume.
(O scurtă tăcere.)
(O scurtă tăcere.)
ALDEA
E viteaz.
MANEA
E blând.
CĂUŞELUL
E darnic.
MURGU
E frumos.
VLAD
E drept.
ÎNTÂIUL MOŞNEAN
E bun
Cu rumânii
Cu rumânii
RUMÂN HERESCU
Nu se face apă sângele străbun.
BALDOVIN
E deştept.
VLAD
E suflet mare, care zilnic se măreşte.
AL 2-LEA MOŞNEAN
Salcia de ani se surpă, iar stejarul se-ntăreşte.
GROZA
Să jurăm lui Mircea-vodă ascultare!
TOTI
O jurăm!
Ura! Ura!
Ura! Ura!
COSTEA
(după ce i-a potoiit cu gestul)
Dragi prieteni, noi, de-acum, să ne-nturnăm
În oraş. Umblaţi cu grijă; nu purcedeţi în grămadă:
Căutaţi, pe cât se poate, nimenea să nu vă vadă!...
Dragi prieteni, noi, de-acum, să ne-nturnăm
În oraş. Umblaţi cu grijă; nu purcedeţi în grămadă:
Căutaţi, pe cât se poate, nimenea să nu vă vadă!...
VLAD
(întrerupând)
Fii pe pace.
Fii pe pace.
COSTEA
(către Nicodim)
Sfinte preot, dă-ne alduirea ta.
(Toţi se descoperă şi se închină)
Sfinte preot, dă-ne alduirea ta.
(Toţi se descoperă şi se închină)
NICODIM
(după ce îi binecuvântează)
Domnul e cu voi!
Domnul e cu voi!
COSTEA
(către cei din scenă)
Să mergem.
Să mergem.
(Ei încep a ieşi prin diferite părti, grupuri-grupuri. Groza, mai la urmă, iese, după Costea şi Nicodim, prin stânga. Manea şi Vlad ies, prin dreapta, urmati şi precedati de altii.)
MANEA
(către Vlad, ieşind la dreapta)
Vere, cine se-aştepta
Ieri, când Mircea bătea hoina şi gonea cu noi ogoiul,
C-astă-seară va fi vodă?
Vere, cine se-aştepta
Ieri, când Mircea bătea hoina şi gonea cu noi ogoiul,
C-astă-seară va fi vodă?
VLAD
(ieşind)
Aşa, vere.
Aşa, vere.
MURGU
(către Groza, ieşind, la stânga)
De-acum roiul
Are matcă.
De-acum roiul
Are matcă.
GROZA
(ieşind)
Şi din matcă am ieşit.
Şi din matcă am ieşit.
(Scena se goleşte cu încetul. O tăcere. Deodată, un căuşel, trecând pe lângă stejarul trăsnit, zăreşte pe Pala, ascuns în scorbură.)
CĂUŞELUL
(zărind pe Pala)
Ho!... Cine-i?... Stai.
Ho!... Cine-i?... Stai.
VOCI
Ce e? Cum?
CĂUŞELUL
(apucând pe Pala)
Ieşi din tulpină, diavole, c-aci te tai!
(Se luptă cu Pala, care vrea să fugă. Alţii îi vin în ajutor.)
Ieşi din tulpină, diavole, c-aci te tai!
(Se luptă cu Pala, care vrea să fugă. Alţii îi vin în ajutor.)
GROZA
(înturnându-se repede)
Ce-i acolo?
Ce-i acolo?
CĂUŞELUL
(din fund)
Un om care se-ascundea într-o tulpină
Scorburoasă.
Un om care se-ascundea într-o tulpină
Scorburoasă.
GROZA
O iscoadă!
CĂUŞELUL
Chiar!
(Scena s-a umplut repede din nou. În fund, mai mulţi oameni au scos pe Pala din scorbură şi-l înconjoară.)
COSTEA
Scoateţi-l la lumină.
(Cei din fund se urnesc, ţinând în scenă pe Pala care se zbuciumă.)
ÎNTÂIUL MOŞNEAN
(din acel grup)
Ţine-l bine!
Ţine-l bine!
CĂUŞELUL
(ţinând pe Pala de coate)
Stai cuminte, drace, că te...
Stai cuminte, drace, că te...
AL 2-LEA MOŞNEAN
Să nu dea
Dosul!
Dosul!
CĂUŞELUL
(îngenunchind pe Pala sub lună)
Aş!
(Toţi se apropie să-l privească.)
Aş!
(Toţi se apropie să-l privească.)
GROZA
E Pala!
COSTEA
Pala? Doamna Clara ne pândea!
NICODIM
Da.
VLAD
Suntem trădati!
GROZA
Se poate. Să vedem. Pala, răspunde:
Ai venit aici trimis de doamna Clara?
Ai venit aici trimis de doamna Clara?
PALA
(îngenuncheat)
Da.
Da.
GROZA
De unde
Ştia locul de întrunire?
Ştia locul de întrunire?
PALA
Nu mi-a spus.
GROZA
Ah! Spune drept.
E primejdie de moarte dacă minti!
E primejdie de moarte dacă minti!
PALA
Nu mint.
GROZA
Aştept.
PALA
Mi-a zis să mă ascund aicea, într-acel stejar anume;
Şi s-ascult.
Şi s-ascult.
GROZA
Şi-apoi? Urmează.
PALA
C-o să vină multă lume.
GROZA
Cine?
PALA
N-a spus.
GROZA
Minţi!
PALA
N-a spus-o! Mă jur!...
GROZA
Fie. Dar ştia.
PALA
Nu ştia! Mă jur pe mama!
GROZA
(îmbucurat de răspuns, dar insistând)
Nu?... Nu!...
Nu?... Nu!...
PALA
Nici nu-nchipuia.
GROZA
Bine!
(La semnul lui Groza, boierii se trag la stânga şi formează un grup. Ei se chibzuiesc. Toţi îl aprobă, afară de Costea Muşat, care se înfioară. În timpul acesta, ceilalţi formează alt grup, mai la dreapta, cu Pala în mijlocul lor. O tăcere.)
(La semnul lui Groza, boierii se trag la stânga şi formează un grup. Ei se chibzuiesc. Toţi îl aprobă, afară de Costea Muşat, care se înfioară. În timpul acesta, ceilalţi formează alt grup, mai la dreapta, cu Pala în mijlocul lor. O tăcere.)
PALA
(către căuşelul care-l ţine)
Lasă-mă... de ce mă strângi aşa?... mă doare mâna.
Lasă-mă... de ce mă strângi aşa?... mă doare mâna.
ÎNTÂIUL MOŞNEAN
E iscoada unguroaicei, măre!
AL 2-LEA MOŞNEAN
Ne pândea bătrâna.
CĂUŞELUL
Bine că ne căzu-n gheare.
ÎNTÂIUL MOŞNEAN
De noi bine, de el rău,
Că ne ştie taina.
Că ne ştie taina.
AL 2-LEA MOŞNEAN
Cine ştie multe...
ÎNTÂIUL MOŞNEAN
Aşa zău!
GROZA
(înaintând în mijloc)
Ascultaţi-mă cu toţii, căci primejdia e mare
Şi ne-atinge deopotrivă. Deopotrivă, prin urmare,
Se cuvine să ne lege sfatul ce vom tine-aci,
Am jurat vrăjmaşii legii nemilos a-i nimici;
Am jurat pe vodă Mircea la Suceava că-l vom duce;
Am jurat c-aceste braţe ridica-vor sfânta cruce,
— Sfântul prapure-al Ohridei duşmănit de papistaşi —
Şi că blânda-i umbră fi-va umbra mortii pe vrăjmaşi.
Ah! cumplite sunt acestea!... Sângeros e jurământul
Ce dă toate biruintei; biruitului, mormântul!
Zis fu însă... Vorba noastră vântul n-apucă s-o ia,
Şi duşmanul cel mai crâncen, doamna, calea ne-o tăia!
Dar iscoada-i, de-astă dată, însuşi cerul ne-a predat-o.
Taina noastră, pân-acum, doamna Clara n-a aflat-o,
— Chiar aci v-o spuse însuşi acest om nesocotit —
Mâine însă, chiar de mâine...
Ascultaţi-mă cu toţii, căci primejdia e mare
Şi ne-atinge deopotrivă. Deopotrivă, prin urmare,
Se cuvine să ne lege sfatul ce vom tine-aci,
Am jurat vrăjmaşii legii nemilos a-i nimici;
Am jurat pe vodă Mircea la Suceava că-l vom duce;
Am jurat c-aceste braţe ridica-vor sfânta cruce,
— Sfântul prapure-al Ohridei duşmănit de papistaşi —
Şi că blânda-i umbră fi-va umbra mortii pe vrăjmaşi.
Ah! cumplite sunt acestea!... Sângeros e jurământul
Ce dă toate biruintei; biruitului, mormântul!
Zis fu însă... Vorba noastră vântul n-apucă s-o ia,
Şi duşmanul cel mai crâncen, doamna, calea ne-o tăia!
Dar iscoada-i, de-astă dată, însuşi cerul ne-a predat-o.
Taina noastră, pân-acum, doamna Clara n-a aflat-o,
— Chiar aci v-o spuse însuşi acest om nesocotit —
Mâine însă, chiar de mâine...
PALA
(aparte)
Singur eu m-am osândit!
Singur eu m-am osândit!
GROZA
Spuneţi voi, de-acum, ce soartă va avea duşmanul vostru.
VOCI
Moartea! Moartea!
PALA
Doamne sfinte!
COSTEA
Nu! pe Dumnezeul nostru,
Buni prieteni, nu-l ucideţi. E o vină, vă zic eu,
Şi o vină în cântarul veşniciei trage greu.
Nu se cade ca-n menirea ce croit-o-ne-am senină
Să ne fie spada roasă de-a păcatului rugină.
Piază rea e ca războiul drept şi sfânt, ce l-am jurat,
Să-l începem cu vărsarea sângelui nevinovat.
Ascultaţi-mă pe mine, bătrâneţea mea pătrunde
Viitorul...
Buni prieteni, nu-l ucideţi. E o vină, vă zic eu,
Şi o vină în cântarul veşniciei trage greu.
Nu se cade ca-n menirea ce croit-o-ne-am senină
Să ne fie spada roasă de-a păcatului rugină.
Piază rea e ca războiul drept şi sfânt, ce l-am jurat,
Să-l începem cu vărsarea sângelui nevinovat.
Ascultaţi-mă pe mine, bătrâneţea mea pătrunde
Viitorul...
GROZA
Dar el, mâine...
COSTEA
Să-l închidem...
VLAD
Ce fel? Unde?
COSTEA
În vreo temniţă, departe.
GROZA
Mai departe e-n pământ.
NICODIM
Pentru tine, cea mai bună temniţă e un mormânt.
COSTEA
Nu-l ucideţi!...
VLAD
Pe noi, mâine, ne cruţa-vor papistaşii?
COSTEA
Un copil!...
GROZA
El e vrăjmaşul; nu se caută vrăjmaşii
După vârstă.
După vârstă.
COSTEA
Vai! de milă!...
VOCI
Moarte! Moarte!
COSTEA
Inimi crunte,
Pata sângelui acesta să nu cadă pe-a mea frunte!
Pata sângelui acesta să nu cadă pe-a mea frunte!
GROZA şi VOCI
Moarte! Moarte!
(Mai mulţi se năpustesc, împreună cu Groza, spre grupul lui Pala şi scot pumnalele. Costea, înconjurat de Nicodim şi de câţiva boieri, stau la stânga.)
(Mai mulţi se năpustesc, împreună cu Groza, spre grupul lui Pala şi scot pumnalele. Costea, înconjurat de Nicodim şi de câţiva boieri, stau la stânga.)
PALA
(sfâşietor)
Staţi! O vorbă! Numai una!
(Năvălitorii se opresc în îndoială. Pala, târându-se pe genunchi.)
Voi, bărbaţi,
Nu se poate să ucideţi un copil! Nu vă-nduraţi,
Nu-i aşa? Voi doar la luptă scoateţi paloşul!...
(Căuşelul ridică bratul. Pala îi îmbrăţişează genunchii.)
Stai!
Staţi! O vorbă! Numai una!
(Năvălitorii se opresc în îndoială. Pala, târându-se pe genunchi.)
Voi, bărbaţi,
Nu se poate să ucideţi un copil! Nu vă-nduraţi,
Nu-i aşa? Voi doar la luptă scoateţi paloşul!...
(Căuşelul ridică bratul. Pala îi îmbrăţişează genunchii.)
Stai!
GROZA
(păşind)
Haide!
Haide!
PALA
(îmbrăţişând genunchii lui Groza)
Nu lovi! Să fac o cruce mai întâi... O, Doamne! Vai de
Mine! Ce să zic...
(Groza face un gest. Pala, zvârcolindu-se, se întoarce în jurul lui Groza.)
Nu încă! Nu, nu! E păcat să mor...
Sunt un biet copil! Oh! milă! milă!
(Şi Groza şi toţi privitorii par înduioşaţi şi-şi întorc feţele!)
Nu lovi! Să fac o cruce mai întâi... O, Doamne! Vai de
Mine! Ce să zic...
(Groza face un gest. Pala, zvârcolindu-se, se întoarce în jurul lui Groza.)
Nu încă! Nu, nu! E păcat să mor...
Sunt un biet copil! Oh! milă! milă!
(Şi Groza şi toţi privitorii par înduioşaţi şi-şi întorc feţele!)
GROZA
(hotărându-se, se întoarce spre Pala.)
Haide!
(Dar Pala, care îl observă, sare deodată în picioare, îl îmbrânceşte şi aleargă spre dreapta, scoţând spada şi sperghia.)
Haide!
(Dar Pala, care îl observă, sare deodată în picioare, îl îmbrânceşte şi aleargă spre dreapta, scoţând spada şi sperghia.)
PALA
(sărind în picioare)
Ajutor!
Ajutor!
Ajutor!
Ajutor!
GROZA
(îmbrâncit)
Oh! ... Ah! ... năpârcă!
Oh! ... Ah! ... năpârcă!
VLAD
Taie-i drumul!
CĂUŞELUL
Stai la spate!
ALDEA
Nu lăsa!
(Toţi se reped, cu paloşele în mână. Pala, neavând pe unde să iasă, se sprijineşte de o stâncă mare şi dă faţă cu agresorii, care îl atacă viu. Luptă.)
(Toţi se reped, cu paloşele în mână. Pala, neavând pe unde să iasă, se sprijineşte de o stâncă mare şi dă faţă cu agresorii, care îl atacă viu. Luptă.)
COSTEA
(din stânga)
Oh! Ce ruşine!...
Oh! Ce ruşine!...
GROZA
(din dreapta)
Dă-i!
Dă-i!
VLAD
(tot în dreapta)
Loveşte!
Loveşte!
BALDOVIN
(tot în dreapta)
Cum se bate!
Cum se bate!
CĂUŞELUL
(tot în dreapta)
Zău, e dracul!
Zău, e dracul!
COSTEA
(în stânga)
...Zece oameni pe-un copil
...Zece oameni pe-un copil
GROZA
(atacând)
Dar e vrăjit,
Ori că poartă zale!
Dar e vrăjit,
Ori că poartă zale!
CĂUŞELUL
(căutând să lovească)
Fierul, când am dat, a scârţâit.
(E un scurt răgaz: agresorii pândesc.)
Fierul, când am dat, a scârţâit.
(E un scurt răgaz: agresorii pândesc.)
PALA
(strigă)
Doamne Mirceo! Doamne Mirceo!... ajutor!
Doamne Mirceo! Doamne Mirceo!... ajutor!
GROZA
(în dreapta)
Ce-a zis, pe cine
Cheamă? Mircea?...
(toţi se opresc, miraţi.)
Ce-a zis, pe cine
Cheamă? Mircea?...
(toţi se opresc, miraţi.)
PALA
(din răsputeri)
Doamne Mirceo!...
Doamne Mirceo!...
MIRCEA
(de la dreapta, apropiindu-se)
Nu te lăsa! Ţin'te bine!
(Uimiţi, agresorii lui Pala stau locului. Mircea apare în dosul stâncii, cu spada în mână. Agresorii fug înspre grupul din stânga.)
Nu te lăsa! Ţin'te bine!
(Uimiţi, agresorii lui Pala stau locului. Mircea apare în dosul stâncii, cu spada în mână. Agresorii fug înspre grupul din stânga.)
Urmează Vlaicu-Vodă (4)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !