VLAICU-VODĂ (18)

de ALEXANDRU DAVILA

ACTUL V

Scena VIII

ACEIAŞI, afară de SOLUL SÂRBESC

VODĂ

Pârcălabe, vreau poporul meu să fie-nştiinţat
De unirea şi-nrudirea care-aci s-au încheiat
Ca să pomenească ţara, ca pe-o zi de praznic mare,
Ziua când din letopiseţ şi-a şters anii de-nchinare,
Iar eu m-oi ruga la Domnul şi-i voi mulţumi smerit,
Că de mâna ucigaşă-n astă-noapte m-a ferit.

VLAICU-VODĂ (15)

de ALEXANDRU DAVILA

ACTUL IV

Scena VI

ACEIAŞI, CLARA-DOAMNA

CLARA

(intrând îngrijată)
Ce împrejurare
Grabnică te face, Vlade, să mă chemi; aşa târziu
La un ceas când...
(Vodă i-a ieşit înainte. Ea vede pe Dragomir.)
Ah! Spătarul? Tu în Argeş? Pe cât ştiu
Oropsitu-te-am în valea Dâmboviţei. Cu ce voie
Vii la curte?
(Dragomir dă să răspundă, dar Vodă îl opreşte din gest.)