AMINTIRI DIN COPILĂRIE (10.2) Drumul spre Socola, partea a II-a

de Ion Creangă

Urmare la Amintiri din copilărie (10.1) Drumul spre Socola, partea I

Amintiri din copilărie (10.2)
Drumul spre Socola, partea a II-a

În sfârșit, ca să nu-mi uit vorba, toată noaptea cea dinainte de plecare, până s-au revărsat zorile, m-am frământat cu gândul, fel și chip, cum aș putea îndupleca pe mama să mă dea mai bine la mănăstire; și tocmai când eram hotărât a spune mamei acestea, iaca și soarele răsare, vestind o zi frumoasă, și Luca Moșneagu, însurățel de-al doilea, a cărui tânără nevastă avusese grijă să-l trezească la timp și să-l pregătească de pornire... se și aude strigând afară: ”Gata sunteți ? Haidem ! că eu vă aștept cu caii înhămați”. Mama atunci mă și ia repede-repede la pornit, fără să am când îi spune de călugărie. 

AMINTIRI DIN COPILĂRIE (10.1) Drumul spre Socola, partea I

de Ion Creangă.

Urmare la Amintiri din copilărie (9)

 Adio, școala de catiheți.

IV

Cum nu se dă scos ursul din bârlog, țăranul de la munte strămutat la câmp, și pruncul, dezlipit de la sânul mamei sale, așa nu mă dam eu dus din Humulești în toamna anului 1855, când veni vremea să plec la Socola, după stăruința mamei. Și oare de ce nu m-aș fi dat dus din Humulești, nici în ruptul capului, când mereu îmi spunea mama că pentru folosul meu este aceasta ?

AMINTIRI DIN COPILĂRIE (9) Adio, școala de catiheți

de Ion Creangă.

Urmare la Amintiri din copilărie (8) Petreceri la Fălticeni.

Aproape de Crăciun, Pavel făcu o pereche de ciubote de iuft vărului meu Ioan, cu care era prieten unghie și carne. Doi icusari plătise Mogorogea lui Pavel pentru ciubote. Dar, ce-i drept, făceau paralele acele, căci pusese piele bună, talpă de fund, și erau cusute de tocmală. Numai scârț uitase Pavel să pună... și pentru asta rău i s-a stricat inima lui Mogorogea ! Noroc mare că era o iarnă geroasă, și omătul ajuta la scârțâit.  

AMINTIRI DIN COPILĂRIE (8) Petreceri la Fălticeni

de Ion Creangă

Urmare la Amintiri din copilărie (7.3) La școala de catiheți, partea a III-a

Amintiri din copilărie (8)
Petreceri la Fălticeni

Și ne întoarcem noi la gazdă pe la asfințitul soarelui, mâncăm ce mâncăm ș-apoi rugăm pe moș Bodrângă să ne cânte; și unde nu se adună o mulțime de dăscălime la noi, căci aici era staniștea lor; și ne întărtăm la joc, știi cole, ca la vârsta aceea, de nici simțirăm când a trecut noaptea. Și așa am scăpat, și eu de urât, și Trăsnea de bolborosit prin somn: ”Ce este gramatica română, este... ce este, este...”, ca alte dăți. 

AMINTIRI DIN COPILĂRIE (7.3) La școala de catiheți, partea a III-a

de Ion Creangă

Urmare la Amintiri din copilărie (7.2) La școala de catiheți, partea a II-a

Amintiri din copilărie (7.3)
La școala de catiheți, partea a III-a

Mai bună minte avea Mirăuță din Grumăzești, care umbla trela-lela, în puterea iernii, pe la tărăbile jidovești, întrebând ba teacă de cosor, ba căpestre de purici, ba cuie de la corabia lui Noe, ba fragi și căpșune pentru cineva care pornise într-adaos, ba cânta în pilda jidovilor:

Nu-mi e ciudă de gândac,

C-a mâncat frunza de fag;

Dar mi-e ciudă pe omidă,

C-a mâncat frunza de crudă:

N-a lăsat să odrăslească,

Voinicii să se umbrească.

AMINTIRI DIN COPILĂRIE (7.2) La școala de catiheți, partea a II-a

de Ion Creangă

Urmare la Amintiri din copilărie (7.1)

La școala de catiheți, partea I

Amintiri din copilărie (7.2)
La școala de catiheți, partea a II-a

Într-o dimineață, n-are ce lucra părintele Duhu ?! Ia pe Teofan, alt călugăr de la spital, și se duc împreună la biserica Sfântului Lazăr de sub dealul Cetății. Și cum intră în biserică, încep a căuta pricină părintelui Oșlobanu, care slujea, că nu se ține de tipic.

- Tipic, boaite fățarnice ? Ia să vă dau eu tipic ! zise părintele Oșlobanu, lăsând sfintele încolo. Ne-ați luat cu șmecherie pe marele mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir, și ne-ați dat, în locul acestui sfânt vestit, pe Lazăr, un jidan tremțuros, care tot moare și iar învie, și învie și iar moare, de nu mai știe nime de numele lui. Acesta-i hram ?

AMINTIRI DIN COPILĂRIE (7.1) La școala de catiheți, partea I

de Ion Creangă

Urmare la Amintiri din copilărie (6)

La scăldat

Amintiri din copilărie (7.1) 
La școala de catiheți, partea I

III 

- Nu mi-ar fi ciudă, încaltea, când ai fi și tu ceva și de te miri unde, îmi zice cugetul meu, dar așa, un boț cu ochi ce te găsești, o bucată de humă însuflețită în sat de la noi, și nu te lasă inima să taci; asurzești lumea cu țărăniile tale!

- Nu mă lasă, vezi bine, cugete, căci și eu sunt om din doi oameni; și satul Humulești, în care m-am trezit, nu-i un sat lăturalnic, mocnit și lipsit de priveliștea lumii, ca alte sate; și locurile care înconjură satul nostru încă-s vrednice de amintire.

AMINTIRI DIN COPILĂRIE (6) La scăldat

de Ion Creangă.

Urmare la Amintiri din copilărie (5)Pupăza din tei.

Într-o zi, pe-aproape de Sânt-Ilie, se îngrămădise, ca mai totdeauna, o mulțime de trebi pe capul mamei: niște sumani să-i scoată din stative; alții să-i nividească și să înceapă a-i țese din nou; un teanc de sumane croite, nalt până-n grindă, aștepta cusutul; pieptănușii în laiță n-avea cine-i ținea de coadă; roata ședea în mijlocul casei, și canură toarsă nu era pentru bătătură ! Ș-apoi, vorba ceea: ”Nu ședea, că-ți șede norocul”.

AMINTIRI DIN COPILĂRIE (5) Pupăza din tei

de Ion Creangă.

Urmare la Amintiri din copilărie (4) La cireșe.

Mă trezește mama într-o dimineață din somn, cu vai-nevoie, zicându-mi:

- Scoală, duglișule, înainte de răsăritul soarelui; iar vrei să te pupe cucul armenesc și să te spurce, ca să nu-ți meargă bine toată ziua ?... 
Căci așa ne amăgea mama cu o pupăză care-și făcea cuib, de mulți ani, într-un tei foarte bătrân și scorburos, pe coasta dealului, la moș Andrei, fratele tatei cel mai mic. Și numai ce-o auzeai vara: pu-pu-pup ! pu-pu-pup ! des-dimineață, în toate zilele, de vuia satul.

AMINTIRI DIN COPILĂRIE (4) La cireșe

de Ion Creangă.

Urmare la Amintiri din copilărie (3.2) Mama și isprăvile copilăriei.

Odată, vara pe-aproape de Moși, mă furișez din casă și mă duc, ziua miaza-mare, la moș Vasile, fratele tatei cel mai mare, să fur niște cireșe; căci numai la dânsul și încă la vro două locuri din sat era câte-un cireș văratic, care se cocea-pălea de Duminica Mare. Și mă chitesc eu în mine, cum s-o dau, ca să nu mă prindă. Întru mai întâi în casa omului și mă fac a cere pe Ioan, să ne ducem la scăldat.

- Nu-i acasă Ion, zise mătușa Mărioara; s-a dus cu moșu-tău Vasile sub cetate, la o chiuă din Condreni, s-aducă niște sumani.

AMINTIRI DIN COPILĂRIE (3.2) Mama și isprăvile copilăriei - continuare

de ION CREANGĂ

Urmare la Amintiri din copilărie (3.1) Mama și isprăvile copilăriei

La Crăciun, când tăia tata porcul și-l pârlea, și-l opărea, și-l învelea iute cu paie, de-l înnădușa, ca să se poată rade mai frumos, eu încălecam pe porc deasupra paielor și făceam un chef de mii de lei, știind că mie are să-mi dea coada porcului s-o frig și beșica s-o umplu cu grăunțe, s-o umflu și s-o zurăiesc după ce s-a usca; ș-apoi vai de urechile mamei, până ce nu mi-o spărgea de cap ! 

AMINTIRI DIN COPILĂRIE (3.1) Mama și isprăvile copilăriei

de Ion Creangă

Urmare la Amintiri din copilărie (2) Caprele Irinucăi

Amintiri din copilarie (3.1) 
Mama

II

Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa părințească din Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam când începusem a merge copăcel, la cuptiorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca, și la alte jocuri și jucării pline de hazul și de farmecul copilăresc, parcă-mi saltă și acum inima de bucurie !

AMINTIRI DIN COPILĂRIE (2) Caprele Irinucăi

de Ion Creangă.

Urmare la Amintiri din copilărie (1) Școala din Humulești.

Peste iarnă, mama iar s-a pus pe capul tatei, să mă deie undeva la școală. Dar tata spunea că nu mai are bani de dat pentru mine.

- Lui dascălu Vasile a Vasilcăi (îi) plăteam numai câte un sorocovăț pe lună. Iar postoronca de dascălul Simeon Fosa din Țuțuieni, numai pentru că vorbește mai în tâlcuri decât alții și sfârcâiește toată ziua la tabac, cere câte trei husăși pe lună; auzi vorbă ! Nu face băietul ista atâția husăși, cu straie cu tot, câți am dat eu pentru dânsul până acum ! 

AMINTIRI DIN COPILĂRIE (1) Școala din Humulești

de Ion Creangă

Prima școală a funcționat în chilia bisericii vechi Sf. Nicolae din Humulești. A fost înființată în anul 1847, la inițiativa preotului Ioan Humulescu. În imagine: noua biserică, construită pe locul celei vechi.

I

Stau câteodată și-mi aduc aminte ce vremi și ce oameni mai erau în părțile noastre pe când începusem și eu, drăgăliță-Doamne, a mă ridica băiețaș la casa părinților mei, în satul Humulești, din târg drept peste apa Neamțului; sat mare și vesel, împărțit în trei părți, care se țin tot de una: Vatra satului, Delenii și Bejenii.