AMINTIRI DIN COPILĂRIE (10.2) Drumul spre Socola, partea a II-a

de Ion Creangă

Urmare la Amintiri din copilărie (10.1) Drumul spre Socola, partea I

Amintiri din copilărie (10.2)
Drumul spre Socola, partea a II-a

În sfârșit, ca să nu-mi uit vorba, toată noaptea cea dinainte de plecare, până s-au revărsat zorile, m-am frământat cu gândul, fel și chip, cum aș putea îndupleca pe mama să mă dea mai bine la mănăstire; și tocmai când eram hotărât a spune mamei acestea, iaca și soarele răsare, vestind o zi frumoasă, și Luca Moșneagu, însurățel de-al doilea, a cărui tânără nevastă avusese grijă să-l trezească la timp și să-l pregătească de pornire... se și aude strigând afară: ”Gata sunteți ? Haidem ! că eu vă aștept cu caii înhămați”. Mama atunci mă și ia repede-repede la pornit, fără să am când îi spune de călugărie. 

AMINTIRI DIN COPILĂRIE (10.1) Drumul spre Socola, partea I

de Ion Creangă.

Urmare la Amintiri din copilărie (9)

 Adio, școala de catiheți.

IV

Cum nu se dă scos ursul din bârlog, țăranul de la munte strămutat la câmp, și pruncul, dezlipit de la sânul mamei sale, așa nu mă dam eu dus din Humulești în toamna anului 1855, când veni vremea să plec la Socola, după stăruința mamei. Și oare de ce nu m-aș fi dat dus din Humulești, nici în ruptul capului, când mereu îmi spunea mama că pentru folosul meu este aceasta ?