AMINTIRI DIN COPILĂRIE (7.3) La școala de catiheți, partea a III-a

de Ion Creangă

Urmare la Amintiri din copilărie (7.2) La școala de catiheți, partea a II-a

Amintiri din copilărie (7.3)
La școala de catiheți, partea a III-a

Mai bună minte avea Mirăuță din Grumăzești, care umbla trela-lela, în puterea iernii, pe la tărăbile jidovești, întrebând ba teacă de cosor, ba căpestre de purici, ba cuie de la corabia lui Noe, ba fragi și căpșune pentru cineva care pornise într-adaos, ba cânta în pilda jidovilor:

Nu-mi e ciudă de gândac,

C-a mâncat frunza de fag;

Dar mi-e ciudă pe omidă,

C-a mâncat frunza de crudă:

N-a lăsat să odrăslească,

Voinicii să se umbrească.

AMINTIRI DIN COPILĂRIE (7.1) La școala de catiheți, partea I

de Ion Creangă

Urmare la Amintiri din copilărie (6)

La scăldat

Amintiri din copilărie (7.1) 
La școala de catiheți, partea I

III 

- Nu mi-ar fi ciudă, încaltea, când ai fi și tu ceva și de te miri unde, îmi zice cugetul meu, dar așa, un boț cu ochi ce te găsești, o bucată de humă însuflețită în sat de la noi, și nu te lasă inima să taci; asurzești lumea cu țărăniile tale!

- Nu mă lasă, vezi bine, cugete, căci și eu sunt om din doi oameni; și satul Humulești, în care m-am trezit, nu-i un sat lăturalnic, mocnit și lipsit de priveliștea lumii, ca alte sate; și locurile care înconjură satul nostru încă-s vrednice de amintire.