MICUL PRINȚ Cap.27

de Antoine de Saint Exupéry

Urmare la Micul prinț (26)

XXVII

Au trecut șase ani de atunci... Nu am povestit această întâmplare nimănui până acum. Camarazii mei, când m-au vazut, au fost nespus de bucuroși că mai trăiam. Eram trist, dar lor le-am spus: "Sunt ostenit" ...

Acum durerea s-a mai alinat. Adică... nu chiar de tot. Știu însă bine că el s-a întors acasă, pe planeta lui, deoarece în revărsatul zorilor nu i-am mai gasit trupul. Nu era un trup atât de greu ... Și mi-e drag, noaptea, să ascult stelele. E ca și cum aș asculta cinci sute de milioane de clopoței ...

MICUL PRINȚ Cap.26

de Antoine de Saint Exupéry

Urmare la Micul prinț (25)

Micul prinț - Zidul și șarpele cel galben 

XXVI

Nu departe de fântână se aflau ruinele unui vechi zid de piatră. În seara următoare, când am revenit acolo de la treburile mele, l-am zărit de departe pe micul meu prinț stând acolo, sus, cu picioarele atârnate. Și l-am auzit vorbind:

- Deci, nu-ți aduci aminte ? zicea el. Știu sigur că nu e aici !

Probabil că i-a răspuns cineva, căci el din nou s-a împotrivit:

- Ba da ! Ba da ! Ziua e aceasta, dar locul nu-i aici ...

MICUL PRINȚ Cap.25

de Antoine de Saint Exupéry

Urmare la Micul prinț (22-24)

Micul prinț - Fântâna din deșert

XXV

- Oamenii - zise micul print - se coc în trenurile lor rapide, dar nici ei nu știu ce caută. Așa că se agită și se învârt de colo-colo...

Și adăugă:

- Și tot degeaba...

Fântâna pe care am găsit-o noi nu semăna deloc cu fântânile sahariene. Fântânile sahariene sunt niște simple gropi săpate în nisip. A noastră semăna cu o fântână de țară. Pe acolo însă nu se afla nici un sat, iar eu aveam impresia că visez.

- Ciudat, îi spusei micului prinț, are de toate: scripete, găleată și funie...

MICUL PRINȚ Cap.22-24

de Antoine de Saint Exupéry

Urmare la Micul prinț (18-21)

Micul prinț - O fântână

XXII

- Bună ziua, zise micul prinț.

- Bună ziua, zise acarul.

- Ce faci aici ? zise micul prinț.

- Triez călătorii în pachete de câte o mie, zise acarul. Dau drumul trenurilor, care-i duc când la dreapta, când la stanga.

MICUL PRINȚ Cap.18-21

de Antoine de Saint Exupéry

Urmare la Micul prinț (16-17)

XVIII

Micul prinț - Vulpea

Micul prinț străbătu pustiul și nu întâlni decât o floare. O floare doar cu trei petale, o floare oarecare.

- Buna ziua, zise micul prinț.

- Buna ziua, zise floarea.

- Unde sunt oamenii ? întrebă cuviincios micul prinț.

Floarea văzuse cândva trecând o caravană.

- Oamenii ? Cred că nu există decât vreo sase-sapte. I-am văzut o dată, sunt ani de-atunci... Nu se știe însă niciodata unde-i poți găsi. Sunt duși de vânt. Nu au rădăcini și asta-i stingherește mult.

MICUL PRINȚ Cap.16-17

de Antoine de Saint Exupéry

Urmare la Micul prinț (15)

XVI

Micul prinț (16-17)

A șaptea planetă, a fost, deci, Pământul.

Pământul nu e o planetă ca oricare alta ! Se pot număra pe el o sută unsprezece regi (fără a-i uita, desigur, pe regii negri), șapte mii de geografi, nouă sute de mii de oameni de afaceri, șapte milioane și jumătate de bețivi, trei sute unsprezece milioane de vanitoși, adica vreo doua miliarde de oameni mari.

Ca să aveți o idee despre întinderea Pământului, trebuie să vă spun că, până când s-a inventat lumina electrică, trebuia să fie întreținută o adevarată armată de patru sute șaizeci și două de mii cinci sute unsprezece lampagii pe tot cuprinsul celor șase continente ale sale.

MICUL PRINȚ Cap.15

de Antoine de Saint Exupéry

Urmare la Micul prinț (14

XV

Micul print - Geograful

Cea de a șasea planetă era o planetă de zece ori mai mare. Trăia pe ea un Domn bătrân, care scria niște cărți uriașe.

- Ia te uită ! Un explorator ! strigă el, când îl zări pe micul prinț.

Micul prinț se așeză la masă, ca să mai răsufle puțin. Călătorise  atât de mult !

MICUL PRINȚ Cap.14

de Antoine de Saint Exupéry

Urmare la Micul prinț Cap.11-13

XIV

Micul prinț - Lampagiul

A cincea planetă era extrem de ciudată. Era cea mai mică dintre toate. Era acolo numai atâta loc, cât să încapă pe ea un felinar și un lampagiu. Micul prinț nu reușea să înțeleagă la ce ar putea servi un felinar și-un lampagiu, undeva, pe cer, pe o planetă fără case și fără  locuitori. Cu toate acestea, își spuse: ”Se prea poate ca omul acesta să fie absurd. E totuși mai puțin absurd decât regele, decât vanitosul, decât omul de afaceri și decât bețivul.

MICUL PRINȚ Cap.11-13

de Antoine de Saint Exupéry

Urmare la Micul prinț Cap.9-10

XI

Micul prinț - Vanitosul

Cea de a doua planetă era locuită un vanitos:

- Ah ! Ah ! Iată, vine un admirator ! strigă de departe vanitosul, de îndată ce-l zări pe micul prinț.

Căci, pentru vanitoși, ceilalți sunt doar niște admiratori.

- Bună ziua, zise micul prinț. Aveți o pălărie nostimă.

- Ca să salut cu ea, răspunse vanitosul. Ca să salut cu ea când sunt aclamat. Din nefericire nu trece nimeni pe-aici.

- A, da ?! făcu micul prinț, care nu înțelegea.

- Lovește-ți palmele una de alta, îi ceru atunci vanitosul.

Micul prinț își lovi palmele una de alta. Vanitosul salută cu modestie, ridicându-și pălăria.

MICUL PRINȚ - Cap.9-10

de Antoine de Saint Exupéry

Urmare la Micul prinț Cap.7-8

IX

Micul prinț (9-10)

Cred că micul prinț, când a fugit de-acasă, s-a folosit de zborul unui stol de păsări călătoare. În dimineața plecării, a făcut ordine pe planetă. A curățat cu grijă hornurile vulcanilor activi. Avea doi vulcani activi,  tocmai potriviți pentru a-și prepara micul dejun. Mai avea și un vulcan stins. Însă, după cum spunea el: "Nu se știe niciodată !" Așa că a curățat și hornul vulcanului stins. Vulcanii, dacă sunt bine curățați, ard potolit, fără erupții. Erupțiile vulcanice sunt ca focurile care răbufnesc pe horn.

Desigur, noi suntem mult prea mici pentru a putea curăța vulcanii de pe Pământ. De aceea ne și pricinuiesc o mulțime de necazuri.