APA VIEȚII (3)

BASM DE FRAȚII GRIMM

Urmare la Apa vieții (2)

Voinicul dormi, nu glumă, și când se trezi, ce-i auziră urechile: ceasul bătea două­sprezece fără un sfert! Sări în sus de tare ce se sperie, și, alergând într-un suflet la fântână, scoase apa cu un urcior care se afla pe o lespede și-o rupse la fugă. Tocmai când era gata să iasă afară, ceasul bătu douăsprezece și poarta de fier se-nchise cu atâta putere, că-i prinse din urmă călcâiul și-i smulse o bucată din el.

BARBĂ ALBASTRĂ (4)

de Charles Perrault

Urmare la Barbă Albastră (3)

Între timp Barbă Albastră, care ținea o sabie mare în mână, striga cât de tare putea la soția sa:

- Coboară imediat, sau voi veni după tine.

- Încă o clipă, te rog, îi răspundea soția sa, și apoi striga foarte încet:

- Ana, surioară Ana, nu vezi pe nimeni venind?

Cezara (6)

de Mihai Eminescu

Urmare la Cezara (5)

Sunt oameni pe care spiritele de observație și femeile îi descoasă dintr-o singură apucătură - oameni cu puțin spirit, dar de-un caracter tare, expres, consecvent. Astfel era Castelmare. Dacă o femeie l-ar fi auzit trăgând clopoțelul, ar fi știut îndată cu ce față să-l primească; dacă un actor bun i-ar fi auzit pașii severi, apăsați și de-o aspră regularitate răsunând prin galeriile și coridoarele palatului Bianchi, ar fi știut prin o acțiune reconstructivă, fără să-l vadă, să-și imagineze aproape caracterul omului în cestiune: o natură comună, consecventă și puternică.