BUDULEA TAICHII (2-3)

de Ioan Slavici

Urmare la Budulea Taichii (1)

II

Budulea Taichii (2-3)

Eram cinci inși la precupeața Lenca Liuchici și aveam două paturi și o masă, iară Huțu se culca pe jos, fiindcă taică-său îi adusese o saltea cu paie, două perini, o velință, trei rânduri de albituri, două pâini mari, un săculeț de fasole, altul cu făină și mămăligă și o bucată de slănină, ca să-i fie pe două săptămâni. Seca Lenca avea două fete și un copil, era sârboaică și vindea pește la piață; ea se certa totdeauna pe sârbește când era acasă, și pe românește în piață, dar altminteri era femeie bună și ținea la noi, fiindcă eu și Ioța îi plăteam și cu mâncarea, iară ceilalți doi, care erau preparanzi, și Huțu îi plăteau pentru pat și pentru locul saltelei, mai având ca să le fiarbă, din al lor, și de mâncare, când aveau câte ceva.

CĂNUȚĂ, OM SUCIT (1)

A fost odată un om care toată viața lui nu s-a putut potrivi cu lumea - un om sucit.

Mă-sii i-a abătut să-l nască tocmai despre ziuă la lăsata secului de Postul Mare, când se pornise o zloată grozavă. Paștele în anul acela cădea în iarnă de tot. Tată-său a alergat cu brișca la moașa satului tocmai în margine. Moașa dormea; d-abia se întorsese acasă de la arendașul moșiei, unde fusese chef. A trebuit vreme până s-o deștepte, până să se îmbrace femeia, până să se urce-n brișcă.

TATĂL LUI SIMON (1)

de Guy de Maupassant

Guy de Maupassant

Sunase de amiază. Poarta școlii se deschise și copiii năvăliră afară, îmbrâncindu-se să iasă mai repede. Dar în loc să se risipească iute și să se ducă acasă, la masă, cum făceau în fiecare zi, se opriră după câțiva pași, se adunară în grupuri și începură să șoptească între ei.

În dimineața aceea, Simon, fiul Blanchottei (pronunță: Blanșotei), venise la școală pentru prima oară.

Toți auziseră acasă la ei vorbindu-se despre Blanchotte. Cu toate că era bine primită în lume, mamele vorbeau despre ea cu un fel de compătimire puțin cam disprețuitoare, care îi pătrunsese și pe copii, fără să știe de ce.

HEIDI, FETIȚA MUNȚILOR (11)

de Johanna Spyri

Urmare la Heidi, fetița munților - ep.10

Heidi, fetița munților (11)

Capitolul V. Doi oaspeți(1)

Iarna trecu pe nesimțite. Trecu și o primăvară dulce, urmată de o vară frumoasă, și iată, a doua iarnă se apropia și ea de sfârșit.Heidi era mereu la fel de fericită ca păsările cerului.