HĂLĂUCA (7)

de Calistrat Hogaș

din volumul ”Pe drumuri de munte” - ”Amintiri dintr-o călătorie”

Urmare la Hălăuca (6)

- Mă rog de iertare, zise flăcăul tremurând, am chitit că sunteţi nişte... boieri.

- Bine, mă, mai văzut-ai tu boieri cu opinci în picioare şi cu boccelele-n spinare ca noi ?

- Eu... n-am văzut, da spun oamenii...

- Că boierii poartă opinci şi boccele ?

HĂLĂUCA (6)

de Calistrat Hogaș

din volumul ”Pe drumuri de munte” - ”Amintiri dintr-o călătorie”

Urmare la Hălăuca (5)

- O să vedem.

- Desigur că o să vedem; iată singura vorbă cuminte ce ţi-a ieşit din gură, de când călătorim.

Ne aflam acum pe înălţimile cele din urmă ale Hălăucei. În depărtare, răsăritul imens ardea în valurile de foc ale zorilor, iar soarele, ca o colosală sprânceană de aur curat, se ridica de după linia neagră şi ondulată a munţilor vaporoşi.

HĂLĂUCA (3)

de Calistrat Hogaș

din volumul ”Pe drumuri de munte” - ”Amintiri dintr-o călătorie”

Urmare la Hălăuca (2)

Înnoptase de tot; şi fiindcă nu mai aveam, în întunericul prin care înotam, nici o cârmă pentru paşii noştri, ne hotărârăm a ne încredinţa mersul la înţelepciunea întâmplării; şi cu atât mai mult făcui aceasta, cu cât întâmplarea era una din vechile şi iubitele mele cunoştinţe; cu ea m-am înţeles totdeauna bine, căci numai ea - când am fost în cumpănă - mi-a întins o mână prietenească. Această hotărâre îmi răcori capul, în care mi se părea că se învârteşte vijelios o roată de foc, şi-mi redădu limpezimea cugetării.