30.03.2015

HĂLĂUCA (7)

de Calistrat Hogaș

din volumul ”Pe drumuri de munte” - ”Amintiri dintr-o călătorie”

Urmare la Hălăuca (6)

- Mă rog de iertare, zise flăcăul tremurând, am chitit că sunteţi nişte... boieri.
- Bine, mă, mai văzut-ai tu boieri cu opinci în picioare şi cu boccelele-n spinare ca noi ?
- Eu... n-am văzut, da spun oamenii...
- Că boierii poartă opinci şi boccele ?
- Nu... da că...
- Că ?
- Că...
- Haide, spune odată, sau... şi făcui o mişcare ameninţătoare.
- Că... zise flăcăul, ferindu-se mecaniceşte într-o parte, că boieri ca d-voastră mai trec câteodată pe la noi.
Şi sudori cât bobul de mazăre curgeau de pe fruntea rece şi palidă a bietului flăcău.
- Şi nu ştii tu numele vreunuia din aceşti boieri despre care ai auzit ? Dacă spui drept, n-o să-ţi fac nimic.
- Spune tata de... Gheorghe a Nastasiei, de Profir, da eu nu ştiu.
- Ei bine, zisei eu, d-lui e Gheorghe a Nastasiei şi eu sunt Profir. Uită-te bine că e tuns, chiar acum a scăpat din Pângăraţi.
Flăcăul se uita lung şi ţintă când la mine, când la tovarăşul meu şi, pe măsură ce se uita, faţa îi venea la loc şi spaima ce-l cuprinsese părea că se împrăştie.
- Ei, şi adică, ce te uiţi tu aşa la noi, flăcăule ? Poate ţi-nchipui că nu suntem cine ţi-am spus ?
- D-apoi că nu sunteţi 'neavoastră Profir şi Gheorghe a Nastasiei...
- Şi de unde aflaşi tu aşa de iute, măi băiete ?
- D-apoi spune tata că Gheorghe a Nastasiei are nişte musteţi galbene şi lungi pân' la urechi, şi pe Profir l-o-mpuşcat jandarmii, când îl duceau la gros. Degeaba, nu mă speriaţi; ştiu eu că nu sunteţi 'neavoastră potlogari ca de-alde dânşii; 'neavoastră se cunoaşte că sunteţi de la târg...
- Ce zici, tovarăşe ? Fiindcă flăcăul vrea numaidecât să fim de la târg, hai să fim cum zice el. Ei bine, fie cum zici tu, suntem de la târg, zisei adresându-mă flăcăului, şi fiindcă tu ai făcut o descoperire aşa de mare, apoi eşti dator să ne îndrepţi, pentru deseară, la vreo gazdă în satul tău. Cred că eşti din Sabasa ?
- Da poftiţi, mă rog, la noi, avem unde vă găzdui şi cu ce vă ospăta.
- Bucuros, flăcăule, răspunsei eu; îţi mulţumim; deseară suntem oaspeţii tăi; uită şi tu necazul ce-ţi făcurăm.
- Să-ţi spun drept, cucoane, că m-ai vârât în spărieţi cu pistolul d-tale şi, dacă nu-l întindeai spre mine, când m-ai zărit în tufe, o luam la sănătoasa prin pădure.
- Şi cred că am făcut bine; altfel unde era să mânem noi în ias'noapte ? Ia să plecăm !
Flăcăul se sculă de jos, luă putina pe cap şi, formând iarăşi ulciorul cu două picioare, mergea la o mică depărtare înaintea noastră. Soarele, păşind peste hotarele de foc ale meridianei, începuse a cumpăni spre apusul din stânga noastră.

Sfârșit

Dă clic aici pentru povestirea pe scurt a povestirii ”Hălăuca”!
Urmează În Valea Sabasei !