30.05.2013

VIZITĂ... (2)

de Ion Luca Caragiale

Urmare la Vizită... (1)

vizita-2
Vizită... (2)
Madam Popescu se repede să taie drumul maiorului, care, în furia atacului, nu mai vede nimic înaintea lui. Jupâneasa este salvată; dar madam Popescu, deoarece a avut imprudența să iasă din neutralitate și să intervie în război, primește în obraz, dedesubtul ochiului drept, o puternică lovitură de spadă.
- Vezi ? vezi, dacă faci nebunii ? era să-mi scoți ochiul... Ți-ar fi plăcut să mă omori ? Sărută-mă, să-mi treacă și să te iert !

28.05.2013

VIZITĂ... (1)

de Ion Luca Caragiale.

vizita-1

M-am dus de Sf. Ion să fac o vizită doamnei Maria Popescu, o veche prietenă, ca s-o felicit pentru onomastica unicului său fiu, Ionel Popescu, un copilaș foarte drăguț de vreo opt anișori. N-am voit să merg cu mâna goală și i-am dus băiețelului o minge foarte mare de cauciuc și foarte elastică. Atențiunea mea a făcut mare plăcere amicei mele și mai ales copilului, pe care l-am găsit îmbrăcat ca maior de roșiori în uniformă de mare ținută.

23.05.2013

D-L GOE... (2)

de Ion Luca Caragiale

Urmare la D-l Goe... (1)
dl-goe-2
D-l Goe... (2)


Păcat însă de pălărie !... Ce-o să facă d.Goe la București cu capul gol ? și toate prăvăliile închise !... s-ar întreba oricine, care nu știe câtă grijă are mam' mare și câtă prevedere. Cum era să plece băiatul numai cu pălăria de paie ? Dacă se întâmplă să plouă, ori răcoare ? Și mam' mare scoate din săculețul ei un beret tot din uniforma canonierii le Formidable.
- Te mai doare nasul, puișorule ? întreabă mam' mare.

21.05.2013

D-L GOE... (1)

de Ion Luca Caragiale.

dl-goe-1


Ca să nu mai rămâie repetent și anul acesta, mam' mare, mamițica și tanti Mița au promis tânărului Goe să-l ducă în București de 10 mai.
Puțin ne importă dacă aceste trei dame se hotărăsc a părăsi locul lor spre a veni în Capitală numai de hatârul fiului și nepoțelului lor. Destul că foarte de dimineață, dumnealor, frumos gătite, împreună cu tânărul Goe, așteaptă cu multă nerăbdare, pe peronul din urbea X, trenul accelerat care trebuie să le ducă la București.

17.05.2013

SOACRA CU TREI NURORI (3)

de Ion Creangă

Urmare la Soacra cu trei nurori (2) 

soacra-cu-trei-nurori-3
Soacra cu trei nurori (3)





Se lehămetiseră până și cele două de gura cea rea a babei; și cea mai tânără găsi acum prilej să-i facă pe obraz și să orânduiască totodată și moștenirea babei prin o diată nemaipomenită până atunci, și iată cum:

15.05.2013

SOACRA CU TREI NURORI (2)

de Ion Creangă

Urmare la Soacra cu trei nurori (1) 

soacra-cu-trei-nurori-2
Soacra cu trei nurori (2)





După nuntă, bărbații din nou se duc la treaba lor și nurorile rămân iar cu soacra acasă. Baba iarăși le dă de lucru cu măsură și, cum vine seara, se culcă după obicei. Cele două nurori, văzând pe cea mai tânără codindu-se la treabă, îi zic:
- Da' nu te tot codi, că mămuca ne vede.
- Cum ? Eu o văd că doarme. Ce fel de treabă e aceasta ? Noi să lucrăm, și ea să doarmă ?!

13.05.2013

SOACRA CU TREI NURORI (1)

de Ion Creangă

soacra-cu-trei-nurori-1
Soacra cu trei nurori (1)
Era odată o babă, care avea trei feciori nalți ca niște brazi și tari de virtute, dar slabi de minte.
O răzeșie destul de mare, casa bătrânească cu toată pojijia ei, o vie cu livadă frumoasă, vite și multe păsări alcătuiau gospodăria babei. Pe lângă acestea mai avea strânse și părăluțe albe pentru zile negre; căci lega paraua cu zece noduri și tremura după ban.

08.05.2013

ACUL SI BAROSUL

de Ion Creangă

acul-si-barosul
Acul și barosul
Acul: - Moșule, de ce ești zurbagiu ? Te sfădești necontenit cu soră-ta nicovala, țipați și faceți larmă, de-mi țiuie urechile. Eu lucrez toată ziua, și nime nu-mi aude gura. 
- Iaca, mă !...da de unde-ai ieșit, Pâcală ?
- De unde-am ieșit, de unde n-am ieșit, eu îți spun că nu faci bine ceea ce faci.

06.05.2013

INUL ȘI CĂMEȘA

de Ion Creangă.

inul-si-camesa
Inul: - Știi tu, cămeșă dragă, ce erai odată ?
- Ce să fiu ? Eram ceea ce mă vezi: cămeșă albă, cu care se îmbracă oamenii.
- Nu-i așa ! Ai fost o sămânță, apoi o burueană, clătinată de vânt, ca toate buruenele: așa naltă, supțirea, tocmai de potriva mea; erai in cu floricică albastră, fata mea. Când ai fost crescut și copt, cum sunt eu acum, oamenii te-au smuls din pământ, te-au legat în fuioare, te-au pus copăcel și te-au lăsat la soare ca să te usuci.