de Ion Luca Caragiale. |
Ca să nu mai rămâie repetent și anul acesta, mam' mare, mamițica și tanti Mița au promis tânărului Goe să-l ducă în București de 10 mai.
Puțin ne importă dacă aceste trei dame se hotărăsc a părăsi locul lor spre a veni în Capitală numai de hatârul fiului și nepoțelului lor. Destul că foarte de dimineață, dumnealor, frumos gătite, împreună cu tânărul Goe, așteaptă cu multă nerăbdare, pe peronul din urbea X, trenul accelerat care trebuie să le ducă la București.
Adevărul e că, dacă se hotărăște cineva să asiste la o sărbătoare națională așa de importantă, trebuie s-o ia de dimineață. Trenul în care se vor sui ajunge în Gara de Nord la opt fără zece a.m. D. Goe este foarte impacient și, cu un ton de comandă, zice încruntat:
Adevărul e că, dacă se hotărăște cineva să asiste la o sărbătoare națională așa de importantă, trebuie s-o ia de dimineață. Trenul în care se vor sui ajunge în Gara de Nord la opt fără zece a.m. D. Goe este foarte impacient și, cu un ton de comandă, zice încruntat:
- Mam' mare ! de ce nu mai vine ?... Eu vreau să vie !
- Vine, vine acuma, puișorul mamii ! răspunde cucoana. Și sărută pe nepoțel; apoi îi potrivește pălăria.
Tânărul Goe poartă un frumos costum de marinar, pălărie de paie, cu inscripția pe pamblică: le Formidable, și sub pamblică biletul de călătorie înfipt de tanti Mița, că "așa țin bărbații biletul".
- Vezi ce bine-i șade lui - zice mam' mare - cu costumul de marinel ?
- Mamițo, nu ți-am spus că nu se zice marinel ?
- Da' cum ?
- Marinal...
- Ei ! ziceți voi cum știți; eu zic cum am apucat. Așa se zicea pe vremea mea, când a ieșit întâi moda asta la copii - marinel.
- Vezi că sunteți proaste amândouă ? întrerupe tânărul Goe. Nu se zice marinal, nici marinel...
- Da' cum, procopsitule ? întreabă tanti Mița cu un zâmbet simpatic.
- Mariner...
– Apoi dè ! n-a învățat toata lumea carte ca d-ta ! zice mam' mare, și iar sărută pe nepoțel și iar îi potrivește pălăria de mariner.
Dar nu e vreme de discuții filologice: sosește trenul - și nu stă mult.
Trenul este plin... Dar cu multă bunăvoință din partea unor tineri politicoși, cari merg până la o stație apropiată, se fac locuri pentru dame. Trenul a plecat... Mam' mare își face cruce, apoi aprinde o țigară... Goe nu vrea să intre în cupeu; vrea să șadă în coridorul vagonului cu bărbații.
- Nu !... nu e voie să scoți capul pe fereastră, mititelule ! zice unul dintre tineri lui d.Goe, și-l trage puțin înapoi.
- Ce treabă ai tu, urâtule ? zice mititelul smucindu-se. Și după ce se strâmbă la urâtul, se spânzură iar cu amândouă mânile de vergeaua de alamă și scoate iar capul. Dar n-apucă să răspunză ceva urâtul, și mititelul își retrage îngrozit capul gol înăuntru și-ncepe să zbiere.
- Mamițoo ! mam' maree ! tantii !
- Ce e ? Ce e ? sar cocoanele.
- Să oprească ! zbiară și mai tare Goe, bătând din picioare. Mi-a zburat pălăria ! să oprească !!!
Tot într-un timp, iacătă conductorul intră să vază cine s-a suit de la stația din urmă.
- Biletele, domnilor !
Cocoanele arată biletele dumnealor, explicând d-lui conductor de ce nu poate și Goe să facă același lucru: fiindcă biletul era în pamblica pălăriei, și, dacă a zburat pălăria, firește c-a zburat cu pamblică și cu bilet cu tot. Dar avea bilet...
- Paro l! chiar eu l-am cumpărat ! zice tanti Mița.
Conductorul însă nu înțelege, pretinde bilet; daca nu, la stația apropiată, trebuie să-l dea jos pe d. Goe. Așa scrie regulamentul: dacă un pasager n-are bilet și nu declară ca n-are bilet, i se ia o amendă de 7 lei și 50 de bani, și-l dă jos din tren la orice stație.
- Dar noi n-am declaratără ? strigă mamița.
- Ce e vinovat băiatul dacă i-a zburat pălăria ? zice mam' mare.
- De ce-a scos capul pe fereastră ? eu i-am spus să nu scoată capul pe fereastră ! zice cu pică urâtul.
- Nu-i treaba dumitale ! ce te-amesteci d-ta ? zice tanti Mița urâtului...
- Uite ce e, cocoană - zice conductorul - trebuie să plătiți un bilet...
- Să mai plătim ? n-am plătitără o dată ?
- Și pe d-asupra un leu și 25 de bani.
- Și pe d-asupra ?...
- Vezi, dacă nu te-astâmperi ? zice mamița, și-l zguduie pe Goe de mână.
- Ce faci, soro ? ești nebună ? nu știi ce simțitor e ? zice mam' mare.
Și, apucându-l de mâna cealaltă, îl smucește de la mamița lui, tocmai când trenul, clănțănind din roate, trece la un macaz. Din smucitura lui mam' mare într-un sens, combinată cu clătinătura vagonului în alt sens, rezultă că Goe își pierde un moment centrul de gravitate și se reazimă în nas de clanța ușii de la cupeu. Goe începe să urle... În sfârșit, n-au ce să facă. Trebuie să se hotărască a plăti biletul, pe care are să-l taie conductorul din carnetul lui.
