BARBĂ ALBASTRĂ (4)

de Charles Perrault

Urmare la Barbă Albastră (3)

Între timp Barbă Albastră, care ținea o sabie mare în mână, striga cât de tare putea la soția sa:

- Coboară imediat, sau voi veni după tine.

- Încă o clipă, te rog, îi răspundea soția sa, și apoi striga foarte încet:

- Ana, surioară Ana, nu vezi pe nimeni venind?

Și sora Ana îi răspundea:

- Nu văd nimic decât soarele, care strălucește, și iarba verde crescând.

- Vino jos repede, striga Barbă Albastră, sau voi veni eu după tine.

- Vin, răspundea soția sa; și apoi striga:

- Ana, surioară Ana, vezi pe vreunul din ei venind?

- Văd, răspundea sora Ana, un praf mare care se apropie.

- Sunt frații mei?

- Vai! Nu, sora mea dragă, e o turmă de oi.

- Nu cobori? strigă Barbă Albastră.

- Într-o clipă, îi răspunde soția, apoi strigă:

- Ana, surioară Ana, nu vezi pe nimeni venind?

- Ba da, spune ea, văd doi călăreți venind, dar sunt încă foarte departe.

- Dumnezeu să fie lăudat, strigă ea brusc, sunt frații mei, le voi face semn, cât de bine pot, ca să se grăbească.

Apoi Barbă Albastră urlă atât de tare încât făcu toată casa să tremure. Soția îndurerată coborî și se aruncă la picioarele lui, toată în lacrimi, cu părul despletit pe umeri.

- Degeaba, zise Barbă Albastră, trebuie să mori; apoi, prinzând-o de păr cu o mână, ridică sabia cu celălaltă mână, pregătindu-se să-i taie capul.

Biata femeie se întoarse spre el și se uită la el cu moartea în priviri, rugându-l să-i mai dăruiască o clipă pentru a se reculege.

- Nu, nu, spuse el, roagă-te la Dumnezeu, și fu gata să o lovească.

Exact în acel moment se auzi o bătaie tare în poartă, încât Barbă Albastră se opri brusc. Poarta se deschise, și intrară doi călăreți, cu săbiile în mână, care alergară direct la Barbă Albastră. El știa că aceștia sunt frații soției sale, unul fiind soldat și celălalt mușchetar; astfel că fugi imediat pentru a se salva; dar cei doi frați îl urmăriră îndeaproape, încât îl ajunseră înainte de a putea păși pe treptele verandei, înfigându-și săbiile în trupul lui și omorându-l. Biata lui soție era aproape la fel de moartă ca și soțul ei, nu mai avea putere nici să se ridice  și să le ureze bun venit fraților ei.

Barbă Albastră nu a avut copii și soția lui a devenit stăpâna tuturor averilor sale. O parte din avere i-a dăruit-o sorei ei să se căsătorească cu un tânăr care o iubea de mult timp; cu o altă parte i-a ajutat pe frații ei să avanseze în armată. Restul i-a rămas ei, căsătorindu-se cu un domn foarte de treabă, care a făcut-o să uite de timpurile îngrozitoare pe care le petrecuse cu Barbă Albastră.

Sfârșit

Găsești povestirea pe scurt pe blogul

Povestiri pe scurt de lecturi școlare !

Ai putea să citești și alte basme de Charles Perrault:

• Frumoasa din pădurea adormită
• Riquet cel Moțat
• Motanul încălțat