Bobocul de rață cel urât (5)

de Hans Christian Andersen.

Urmare la Bobocul de rață cel urât (4)

Şi bobocul porni; lunecă pe apă, se dete la fund; dar toate lighioanele îl disprețuiau din pricina urâțeniei lui. Sosi toamna, frunzele din pădure se îngălbeniră, vântul le făcea să zboare, cerul se posomorî; nori grei se bolovăneau încărcați de gheață şi de zăpadă. Pe gard ciorile zgribulite de frig croncăneau; numai cât te gândeai și te apuca tremurul. Bietului boboc numai bine nu-i era.

HAGI-TUDOSE (6)

de Barbu Delavrancea

Urmare la Hagi-Tudose (5)

VI

Hagi-Tudose (6)

Până la optzeci de ani nu i s-a întâmplat nimic serios Hagiului. Nu l-a durut un dinte măcar. I-au căzut toți de bătrânețe, perzându-i pe unii în coaje, pe alții în miez de pâne.

Tocmai în ăst an se puse o iarnă grea. Trosneau pomii în grădină. Pe geamurile Hagiului înflorise gheața cu frunze mari și groase. Degeaba se încerca nepoată-sa să facă ochiuri în geam. Rotunjea biata fată gura, sufla din toată inima; se croia câte un rotocol, dar se prindea la loc.