DEGEȚICA (3)

de Hans Christian Andersen

Urmare la Degețica (2)

Degețica (3)

Și i-a adus rândunicăi apă într-o petală și rândunica a băut şi i-a povestit cum și-a zgâriat aripa într-un scai și de aceea n-a mai putut să zboare repede cum zburau celelalte rândunele, care au plecat departe, departe, în țările calde. De oboseală, a căzut jos. Mai mult decât atâta nu-și aducea aminte și nici nu știa cum ajunsese aici.

DEGEȚICA (2)

de Hans Christian Andersen

Urmare la Degețica (1)

Degețica (2)

Chiar la marginea pădurii în care stătea ea era un lan mare de grâu. Grâul fusese secerat demult și acum nu mai rămăsese decât o miriște. Dar Degețicăi miriștea i se păru  mare ca o pădure. A luat-o și ea prin miriște și a tot mers tremurând de frig până a ajuns la ușa șoarecelui de câmp care își avea aici locuința. Era o hrubă în pământ, caldă și plăcută; șoarecele avea o bucătărie strașnică și o cămară plină de grâu. Degeţica s-a oprit la uşa lui ca o fetiță cerșetoare şi s-a rugat să-i dea şi ei o bucățică dintr-un bob de grâu, că nu mâncase de două zile nimic.

DEGEȚICA (1)

de Hans Christian Andersen.

A fost odată o femeie care voia să aibă și ea un copilaș, dar nu știa de unde să-l ia. Atunci s-a dus la o babă vrăjitoare și i-a spus:

- Uite, aș vrea și eu să am un copilaș, nu poți să-mi spui cum să fac ca să-l găsesc ?

- Cum să nu ! a răspuns baba. Uite ici un bob de orz; da' să știi că nu-i orz de-acela care creşte pe ogoare şi pe care-l dai la găini demâncare; ia-l și  pune-l într-un vas de flori şi ai  să vezi ce iese.