de Hans Christian Andersen
Urmare la Degețica (1)
 |
| Degețica (2) |
Chiar la marginea pădurii în care stătea ea era un lan mare de grâu. Grâul fusese secerat demult și acum nu mai rămăsese decât o miriște. Dar Degețicăi miriștea i se păru mare ca o pădure. A luat-o și ea prin miriște și a tot mers tremurând de frig până a ajuns la ușa șoarecelui de câmp care își avea aici locuința. Era o hrubă în pământ, caldă și plăcută; șoarecele avea o bucătărie strașnică și o cămară plină de grâu. Degeţica s-a oprit la uşa
